Gânduri răvășite...

Parfumul poveștii parfumate

2012-02-25T18:37:00.009+02:00

Astăzi, membrii Clubului Poveștii Parfumate sărbătoresc un an de existență… Eu m-am înscris însă ceva mai târziu și nu am participat la toate edițiile…

”Jocul” a început frumos… Eram un fir plăpând de iarbă ce asculta șoaptele picăturilor de rouă, când doamna Carmen a descoperit

miresmele verdelui meu crud ce se potriveau cu tema săptămânii de pe blogul doamnei Mirela, inițiatoarea și gazda poveștilor parfumate.

Am crescut încetișor, mângâiată de stropii binefăcători de ploaie și adulmecând prospețimea aerului, ca apoi să îmi amintesc de emoțiile primei zile de școală printre îmbietoarele miresme ale roadelor toamnei…

Parfumul sufletului meu a căpătat nuanțe de maturitate, și am învățat să răspândesc în jur miresmele alese ale nobleții și ale sincerității…

I-am scris prima scrisoare pădurii mulțumindu-i pentru parfumurile anotimpurilor ei… Am admirat îndelung măiastra Lună adulmecând miresmele ei poetice și muzicale.

Deși ceaiul nu era băutura mea preferată, am învățat că merită să-l savurez cu plăcere...

Iar pentru că sunt elevă, am redescoperit că parfumul fructului cel mai valoros este cel al învățăturii…

Bucurându-se de vacanță, sufletul meu dalb de copil s-a lăsat învăluit de miresmele sărbătorilor înstelate…

Apoi, am deschis fereastra spre lumea copilăriei mele fericite povestind despre visele mele și ale altor copii ce nu mai au zâmbet și care trebuie să inspire “miresme” de spital și boală…

Am ajuns tocmai până la stele și am învățat că sunt înflorite și că știu să râdă…

Mi-a făcut mereu plăcere, dragii mei prieteni, să vă citesc poveștile parfumate... Fiecare dintre voi a reușit să-mi transmită câte o fărâmă din sufletul lui, iar poveștile voastre le păstrez cu grijă în cutia cu comori a sufletului meu…

Vă mulțumesc că existați pentru mine, oameni cu suflete pline de miresme alese: Mirela , Aurora Georgescu, CARMEN, Daurel, Dictatura Justiției, Doru, Florentina, Gabi, my heart to your heart, Gabriela Elena, Karma Police, Lenuța Enache. Membru Onorific, Lili3D, Lolita, Max Peter, Rokssana, Sara, Vanessa, Xaba!

Au mai scris pe această temă:

Mirela Parfumul poveștii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Florentina Povestea povestii parfumate
Daurel Parfumul modelelor de viata
Lili Parfum de poveste
Doru Punerea genunchiului in pietre
Vanessa Poveste Parfumata
Sara Parfumul povestii parfumate
Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani
Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate
Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate
Aurora Povestea poveştilor parfumate
Vero Tangentand parfumul povestii parfumate
Gabi Poveste-parfumata-parfumul-povestii-parfumate
Rokssana http://rokssana.wordpress.com/2012/02/27/parfumul-povestii-parfumate/

Miercurea fără cuvinte - 8

2012-02-22T00:01:00.003+02:00

Gura Humorului, 18-19 februarie 2012

Dacă doriți să aflați mai multe despre Miercurea fără cuvinte,

vă povestește doamna Carmen .

Zi de miercuri frumoasă vă doresc!

Miercurea fără cuvinte - 7

2012-02-15T18:09:00.001+02:00

Schiță... bineînțeles, unfinished...

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte,

ne spune întotdeauna, doamna Carmen.

Drept la copilărie...

2012-02-12T21:35:00.003+02:00

                 Săptămâna aceasta am petrecut foarte mult timp cu prietena mea, Alexandra. Este acasă pentru o scurtă pauză între ședințele de chimioterapie...
                 Am desenat împreună, am vizionat filmulețe 3D, ne-am jucat diverse jocuri, ne-am fotografiat, am râs, ne-am distrat, ne-am bătut cu pernele...
                 Am reușit, chiar dacă doar pentru scurt timp, să o fac să zâmbească, chiar au fost momente când a râs cu poftă, din tot sufletul...
                 Chiar și printre zâmbete și râsete, i-am citit mereu pe chip tristețea din suflet... Și știu că tristețea ei nu poate fi alungată ușor...
                 Are un drum greu înainte... Va urma o operație extrem de riscantă, transplantul de măduvă... Operație costisitoare... Părinții ei nu au reușit încă să strângă banii, iar TIMPUL NU ARE RĂBDARE...
                 Îmi doresc din tot sufletul să ia sfârșit suferința ei, iar ochișorii ei să zâmbească din nou fericiți...

ALEXANDRA are DREPTUL

la o COPILĂRIE FĂRĂ LEUCEMIE!...

TE IUBESC, DRAGA MEA PRIETENĂ!

Parfumul unui colț de stea

2012-02-10T22:35:00.003+02:00

Sursa

“ Din nou mi-a dat fiori de gheață simțământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat..

Și-am înțeles atunci că niciodată n-aș putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. Pentru mine, râsul lui era ca o fântână în pustiu.

- Puișor, mai vreau să te aud râzând ...

Dar el mi-a spus:

- La noapte e un an. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul

trecut ...

- Nu-i așa, puișor, că nu-i decât un vis urât povestea ta cu șarpele și cu întâlnirea și cu steaua..

El însă n-a răspuns la întrebare, ci mi-a spus:

- Lucrul cel mai prețios rămâne nevăzut ...

- Desigur ...

- La fel e și cu floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare care se găsește pe o stea, ți-i drag, noaptea, să te uiți pe cer. Toate stelele sunt înflorite.

- Desigur ...

- Le fel e și cu apa. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii, datorită scripetelui și funiei ... ți-aduci aminte ...era bună.

- Desigur ...

- Te vei uita la stele, noaptea. La mine-acasă e prea mic, ca să-ți arăt unde se află steaua mea. E mai bine așa. Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea. Așa încât te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu tine. Și apoi, aș vrea să-ți fac un dar ...

Din nou a râs.

- Ah! Puișor, puișor, îmi place când aud râsul acesta!

- Chiar el va fi darul meu ... va fi așa cum e cu apa ...

- Ce vrei să spui?

- Stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții, sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucăți de aur. Însă toate stelele acestea nu au grai ... Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul ...

- Ce vrei să spui?

- Noaptea, când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele, fiindcă pe una dintre ele eu voi râde, atunci va fi pentru tine ca și când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care știu să râdă!

Și-a râs din nou.

- Iar după ce-ți va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îți va fi dor să râdem împreună. Și vei deschide uneori fereastra, așa, numai de drag ... Iar prietenii tăi se vor mira, văzându-te că râzi de câte ori te uiți la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun. Va însemna că ți-am jucat un renghi grozav ...

Și-a râs din nou.

- Va fi întocmai ca și când, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței ce știu să râdă ...

Și-a râs din nou. Pe urmă iarăși se făcu serios:

- La noapte ... știi ... tu să nu vii.

- N-am să mă despart de tine.

- Ți se va părea că sufăr ... nițel se va părea că mor. Așa se-ntâmplă. Nu veni să vezi, nu merită ...”

Micul Prinț - Antoine Saint de Exupery

Stea adusă de vânt

Ana Blandiana

Stea adusă de vânt

De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat...

Au mai scris despre Parfumul stelelor :

- doamna Mirela

- Lili
- Lolita
- Luna Pătrată
- Teo Negură
- Doru
- Călin
- Vero
- Gabriela Elena
- Gabi

Miercurea fără cuvinte - 6

2012-02-08T00:01:00.024+02:00

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte

vă poate povesti doamna Carmen.

VĂ DORESC O ZI DE MIERCURI CU MULTĂ CĂLDURĂ...

MĂCAR ÎN SUFLET!

Pauză... de școală...

2012-02-06T22:09:00.000+02:00

                                                                                 Sursă foto
          Din cauza gerului și a ninsorilor abundente, timp de două zile, avem pauză... de școală... :) Bineînțeles, cu recuperare obligatorie, în zilele de sâmbătă... :(
          Mi-am propus ca în acest timp să mă pregătesc puțin pentru olimpiadele și concursurile ce vor urma curând...
         Iar în perioadele de relaxare, o voi vizita pe draga mea prietenă, Alexandra, care se află și ea acasă pentru o mică pauză între curele de citostatice... De-abia aștept să o văd!...

Premiu...

2012-02-04T20:40:00.000+02:00

Îi mulțumesc din suflet doamnei Mariana pentru premiul oferit și pentru aprecierile dumneaei... Întotdeauna ea m-a încurajat împletind în vorbele-i frumoase înțelepciunea, bunătatea, credința...și m-a făcut să mă simt la porțile cerului , așa cum frumos și-a denumit și blogul...

MULȚUMESC, DOAMNA MARIANA!

Ce este Premiul Liebster Blog ?

"Liebster Blog este o idee foarte frumoasă de a face cunoscute bloguri cu mai putin de 200 de urmăritori şi de a aduce un zâmbet pe buze celor care se ocupă de acele bloguri, arătându-le că munca lor este apreciată.
Pentru a accepta acest premiu tare frumos, care mi-a bucurat sufletul, trebuie să:
1. Scriu despre premiu pe blog
2. Menţionez de la cine l-am primit şi să pun un link către respectiva persoană
3. Ofer la rândul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmăritori, în semn de apreciere pentru ceea ce fac :)
4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizaţi, prin care îi anunţ despre premiu"

Desigur... ofer și eu premiul, conform regulilor jocului, următorilor bloggeri :

- lui Rux - pentru că nu mă lasă să uit că sunt copil și îmi oferă mereu episoade frumoase de desene animate...

- doamnei Adriana - care este pentru mine un exemplu de dăruire și credincioșie

- Claudiei și poveștilor ei pline de învățături frumoase ce mă farmecă de fiecare dată

- doamnei Gabriella deoarece îmi place curajul cu care luptă în fiecare zi

- surorii mele, Miriam, pentru a o încuraja să mai scrie căci știe să scrie frumos...

Cu siguranță, premiul acesta îl meritați voi toți,

prietenii mei care mă vizitați, mă încurajați

și îmi sunteți aproape mereu...

VĂ MULȚUMESC!

Miercurea fără cuvinte - 5

2012-02-01T10:17:00.000+02:00

Amintiri ... PARADE ECO...

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte,

vă povestește doamna Carmen.

VĂ DORESC TUTUROR

O ZI DE MIERCURI CĂLDUROASĂ!

Astăzi, Caragiale...

2012-01-30T10:08:00.000+02:00

Ion Luca Caragiale, 30 ianuarie 1852 - 9 iunie 1912

Mic și mare

Trece un prăpăd pe lume...: Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,: vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...: Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;: pești, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,: dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul: și se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte: de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă: și de groaza tuturor;
„Râzi? Nu vezi?” l-întrebă farul.: „Ba văd bine” zice el;
„Ș-apoi, dacă vine, — vină!: Sunt atât de mărunțel!
„Rădăcini eu n-am, să-mi pese!: nu mă simt deloc legat —
„Ori în adâncimea mării,: ori la soare pe uscat —
„Să mă spulbere de-aicea,: cu tot eu am să rămân:
„Mie, unuia, oriunde,: singur cerul mi-e stăpân!”; Ion Luca Caragiale

(Convorbiri critice, anul I, nr. 19, 1 Octombrie 1907)

Sursa

Vis...

2012-01-29T13:00:00.001+02:00

Sursă foto
Unde se opreşte un Vis?

În lunga lui călătorie,
un Vis
se opreşte acolo unde porţile Imaginaţiei
s-au închis

Dar şi acolo unde,
în Împărăţia Dragostei Fără Hotar,
descoperă inimă după inimă
bătând... în zadar

Un Vis adevărat
nu se arată niciodată când eşti
obosit, ori pe cale
să aţipeşti –
aceea este doar o scurtă visare,
o călătorie ... înşelătoare

Tu să nu fii tristă:
sufletele de copii descoperă la timp
că un capăt al Viselor
nu există

Geniul lor de mici visători
permite chiar şi celui mai naiv gând
să se împlinească

înainte ca oamenii mari
din închipuire
să se trezească
Sursă poezie
Autor - Elia David

Miercurea fără cuvinte - 4

2012-01-25T00:01:00.007+02:00

Astăzi, nu poate fi o miercuri chiar fără cuvinte...
pentru că e ziua tatălui meu...
LA MULȚI ANI, DRAGĂ TATI!

SĂ NE TRĂIEȘTI MULȚI ANI, SĂNĂTOS!

TE IUBIM MULT!

"Orice bărbat poate fi tată,

dar trebuie să fii cu adevărat special pentru a fi tătic"

Doamna Carmen vă poate povesti mai multe despre

Miercurea fără cuvinte.

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI

PLINĂ DE SENIN ȘI FRUMOS!

Unirea

2012-01-24T12:25:00.001+02:00

Dacă anul trecut vorbeam despre ce frumos ar fi să ne unim pentru a-i ajuta pe gemenii Elena și Nicolae, anul acesta vreau să întind Hora Unirii cu toți cei care s-au unit cu mine prin gânduri bune, rugăciuni, donații pentru a o ajuta pe micuța mea prietenă, Alexandra Groza, atât de greu încercată de boala nemiloasă ce îi macină trupușorul...

Într-adevăr, MULT înseamnă, PUȚIN CÂTE PUȚIN, dăruit din suflet...

"Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește! "

VĂ MULȚUMESC VOUĂ, TUTUROR CELOR

CĂRORA VĂ PASĂ DE CEI DIN JUR!

ÎMPREUNĂ PUTEM REUȘI!...

La mulți ani, doamna Adriana!

2012-01-20T10:49:00.001+02:00

                                                                       Sursă foto
           Astăzi este ziua bunei mele prietene, doamna Adriana. (Adriana dardindar)... Ea este una dintre primii mei prieteni virtuali, este cea care mi-a descoperit blogul recomandându-l și altor prieteni de-ai ei...
           Aș vrea să-i mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce a însemnat și înseamnă încă pentru mine...
           Ea este cea care m-a încurajat atunci când am avut nevoie...
           Ea mi-a dăruit întotdeauna postări pline de înțelepciune cerească pentru că ea scrie numai cu inima și Îl iubește mult pe Dumnezeu...
           Datorită ei, am redescoperit bucuria de a dărui și am învățat că nu neapărat trebuie să cunoști persoana pe care o ajuți. Ea știe să se dăruie pe ea însăși celor aflați în nevoie...
   Tot ea o ajută și pe draga prietena mea, Alexandra, publicându-i povestea și făcând mereu apel pentru ajutorarea ei...
   Am învățat multe lucruri de la dumneavoastră, doamna Adriana!... Vă admir și vă apreciez mult!...
           Vă mulțumesc din suflet că existați și în viața mea!

LA MULȚI ANI, DOAMNA ADRIANA!

Vă iubesc!

Fii

Fii şi apa care curge,

Rotunjind un colţ de stâncă,
Fii şi piatra ce-şi găseşte
În ea liniştea adâncă...

Fii şi malul ce se-arată
Unui ochi în depărtare,
Fii şi barca ce cutează
Înspre cea din urmă zare...

Fii şi dorul ce îşi află
Împlinirea în alt dor,
Fii şi singur, tu cu tine,
Cât eşti încă-al tuturor...

Fii şi clipa ce îşi lasă
Toată zestrea veşniciei,
Fii şi Clopotul durerii,
Fii şi Oda Bucuriei!

Autor - Elia David

Complimente gratuite...

2012-01-19T14:03:00.001+02:00

Miercurea fără cuvinte - 3

2012-01-18T10:44:00.001+02:00

În timp ce micuțele mele prietene, păsărelele, se înfruptă din hrana ce le-am pregătit-o, una a murit probabil de frig sau boală și am găsit-o pe terasă... Privirea ei tristă mi-a rămas întipărită în minte....

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte,

aflați la doamna Carmen .

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI FRUMOASĂ!

Un nou început...

2012-01-16T21:11:00.002+02:00

                                                                                         Sursă foto
        Astăzi am început din nou școala după o vacanță binefăcătoare… Se anunță a fi un semestru luuung, foarte lung… Și destul de încărcat… Imediat începe perioada concursurilor și a olimpiadelor…
        Știu că va trebui să muncesc foarte mult ca să fac față tuturor provocărilor… Și o voi face cu drag! Și mai știu că timpul îmi va fi inamic… Nu voi mai putea face tot ceea îmi doresc pentru că timpul nu îmi va permite…
        Cu siguranță, voi scrie pe blog - chiar dacă mai rar - și voi trece și pe la voi, dragii mei prieteni… Pentru că voi avea nevoie de voi, de gândurile voastre bune…

VĂ DORESC TUTUROR UN AN PLIN DE REUȘITE!

La aniversare...

2012-01-15T08:30:00.003+02:00

Scrisoare lui Eminescu (I)

Bădie Mihai!…

Pe tărâmul acela al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, pe care de atâta amar de vreme hoinăreşti, ţi-o fi dor de ţară, de codri şi pâraie, de holdele pârguite şi fecioarele sfioase, de lacul albastru, de marea-nviforată, de lună şi de luceafăr, de stele şi de plopii singuratici. Ţi-o fi dor, bădie, să mai afli ce-i pe plai, ce-i în lume şi în suflet. Oi vrea să ştii câte împliniri s-au zămislit pe de-a-ntregul, câte vifore ne-au spulberat speranţele, cu câte oase ne-am însemnat hotarele, cu câte lacrimi ne-am plâns îngenuncherile.

Dulcea ta Românie a fost adesea otrăvită, acrită şi amărâtă de lifte din patru zări venite să ne ceară pământ şi apă. A fost adesea sfârtecată, jupuită, ciopârţită, i s-au tăiat picioarele şi mâinile, i-au înfundat gura, i-au scos ochii şi i-au spart timpanele, dar ea a continuat să strige „Victorie”, să blesteme, să se roage, să geamă şi să scrâşnească. Gloriile şi le-a plătit cu fluvii de sânge, dar laurii, au încununat frunţile altora; flăcăii ei s-au spetit în ocne şi temniţe, au murit în tranşee şi nici măcar morminte legiuite n-au avut.

Dorul ne-a hrănit sufletul şi speranţa. Ne-a fost dor de libertate, de pâine şi dreptate, de cer albastru şi de sărbători, de colinde şi altare. Cu cât ne-a fost dorul mai mare, cu atât ne-au îndepărtat mai mult de vatră. Au crezut că ni se rup firele, dar au fost ca funiile de mătase din poveşti. Mare-a fost trecutul, temut mi-e viitorul. Cârdurile de corbi ne dau mereu târcoale, cu hămeseala lor din totdeauna, lupii ne urlă pe la gardurile stârni, suntem singuri, tot mai singuri într-o lume străină şi haină. Dulcea Bucovină şi Ţara Basarabilor şi a Muşatinilor zac sub călcâi străin, iar azi nici nu îndrăznim să mai vorbim de ele, ca să nu deranjăm mărimuri de aiurea.

Mândru erai, bădie, când gândeai la viitor, dar tare mă tem că dacă ai citi istoria veacului ai înnebuni. Fiii mândri ai ţării, plăieşii de-altădată ai lui Ştefan, au fost umiliţi şi-ngenuncheaţi, batjocoriţi şi huiduiţi. Piatra-piatră de e piatră, o calcă roata şi crapă; o calcă de mii de ori şi-o aruncă în voitori. O ia apa, o ia vântul, nouă ne-a rămas cuvântul. Şi cuvăntu’ şi oftatu’, inima ca stânc-a stătu!

Răzbunare crudă, zău, că n-am făcut, chiar dacă prilejuri am avut destule. Ne-am apărat brazdele, vetrele, altarele şi pruncii. Dacă a fost nevoie, i-am speriat niţel la Mărăşeşti, Oituz, pe Jiu şi pe unde a mai vrut Dumnezeu. Atât şi nimic mai mult. I-am gonit cât am putut, ne-am curăţat hotarele, morţii i-am îngropat, bolnavii i-am vindecat, apoi am pus mâna pe coarnele plugului şi ne-am văzut de treabă. La sărbători avem răgaz şi-l ascultăm pe popa cum ne citeşte pomelnic lung cu cei ce nu s-au mai întors acasă dintre noi. Am ştiut că este un Dumnezeu acolo, sus, în ceruri, care cântăreşte şi judecă oameni şi popoare şi am mai lăsat şi-n seama Lui, c-a Lui e răzbunarea.

Ne-ai dorit, bădie, cu cuvânt de testament, să avem frăţie, precum stelele cerului, frunzele codrului, păsările văzduhului. Ne-am înfrăţit prin vreme de multe nevoi, am pus mână-n mână, umăr lângă umăr şi-am răzbit şi noi. Ne-am înfrăţit în faţa puştilor şi-a morţii, pe străzile Timişoarei, Bucureştiului, Sibiului şi Clujului şi al altor locuri de sfântă aduce re-aminte. Ne-am înfrăţit la greu şi la bucurie şi greul n-a mai fost atât de greu şi bucuria a fost mai mare. Ne-am înfrăţit în sărăcie, în umilinţă, pe câmpul de luptă, pe ogor la cules, la semănat, la cozi, la nunţi şi la înmormântări. Ne-am înfrăţit când am şoptit Mioriţa, Tatăl nostru, Manole, Manole, ori poeziile matale.

Multe am să-ţi spun, bădie Mihai, şi-o să revin curând.

Până atunci, cu bine!

Sursa

Poveste parfumată - Parfumul copilăriei

2012-01-14T10:07:00.006+02:00

“Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.”

Copilărie
Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,
………………………………....
Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,
……………………………........
S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,
…………………………………
Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!
(Autor - Lidia Batali)

”Let the children have a world
Where there is no pain or sorrow
Where they all can live tomorrow
And they share a brighter day”

      Aș fi vrut, ca la această ediție a Poveștii parfumate ce are ca temă săptămâna aceasta Parfumurile copilăriei, să mă înscriu cu o postare în care să pot vorbi despre copilăria mea, copilărie atât de fericită… Copilărie fără griji, în care mă bucur de sănătate, de părinți iubitori și de tot ce înseamnă inocență, fericire, joc, zâmbet, viață…
      Doar că gândurile mi se învălmășesc în minte sub impresiile trăite joi, în vizita mea la spital, la Iași, când am vizitat-o pe micuța mea prietenă. Secția de Oncologie a Spitalului era plină de copii… Copii ca și mine… Copii care însă nu mai au zâmbet… Pentru că suferința a lăsat urme profunde pe chipurile lor… Trişti, apatici, palizi, cu cearcăne adânci sub ochi şi pete vineții acolo unde acele le-au străpuns venele…
        Copii a căror copilărie are alt parfum…. “Parfum” de puncții, perfuzii, analize, citostatice… Și cel mai cumplit… le lipsesc banii necesari tratamentului în străinătate…
      Am cunoscut acolo și alți copii care se luptă cu boli cumplite a căror nume mi-e și frică să îl rostesc… Copii care se sting încetul cu încetul… Și care au nevoie de ajutor… Și eu mă simt atât de neputincioasă….
     Mi-aș dori ca toți copiii să aibă parte de o copilărie fericită… Și am învățat că fericirea înseamnă… sănătate… Doar atât!... Dacă ai sănătate, te poți considera fericit!...
       VĂ DORESC TUTUROR... MULTĂ SĂNĂTATE!...

Au mai scris pe aceeași temă: doamna Mirela, Lolita, Rokssana, doamna Carmen, Max Peter, Lili3d, Gabi, Ciprian, Luna Pătrată

Vizită la spital...

2012-01-13T20:50:00.001+02:00

Ieri după-amiază, împreună cu sora mea, Miriam, și cu părinții mei, am plecat spre Iași pentru a o vizita pe micuța mea prietenă, Alexandra Groza, care se află din nou la spital pentru o nouă cură de citostatice...

Sigur s-a bucurat să ne vadă, deși chipul ei brăzdat de suferință nu a lăsat să se citească pe el prea mult bucuria... Majoritatea timpului a fost moleșită și apatică...

Mânuțele-i mici erau pline de vânătăi... Venele ei fragile au cedat de multe ori în fața tratamentului dur... și a tot fost înțepată din nou și din nou... Acum, medicamentele se scurg prin vena din picioruș, singura ce îi mai rămăsese neînțepată...

           Medicamentele au multe efecte secundare... Deja i-a apărut o alergie pe corp, este puțin umflată... Se luptă cu stări de vomă, indispoziții și dureri... Dureri prea mari pentru trupușorul ei fragil...
           Am plecat întristată de la spital... Am văzut prea multă suferință acolo...
           Am cunoscut încă un copil bolnav de leucemie, Andrei, de 14 ani, coleg de cameră cu Alexandra.

Și toate saloanele erau pline cu copii... Copii bolnavi de cancer...

COPII CA ȘI MINE...

OARE DE CE ATÂTA SUFERINȚĂ?

O iubesc mult pe Alexandra și îmi doresc

să se sfârșească curând chinul ei...

Ajutând și noi , chinul ei poate lua sfârșit mai repede...

Miercurea fără cuvinte - 2

2012-01-11T12:15:00.002+02:00

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte aflați de la

doamna Carmen.

Să aveți o zi de miercuri frumoasă!

Premiantă Most Wanted Blog

2012-01-08T22:33:00.003+02:00

          Cu aceeași emoție și bucurie pe care le-am trăit la fiecare premiere la școală, vă fac cunoscut faptul că blogul meu a fost premiat cu Premiul Most Wanted Blog, „datorită pasiunii, imaginației, talentului, originalității și creativității dumneavoastră, dar mai ales datorită valorii morale și educative pe care pagina dumneavoastră o promovează în blogosfera românească!” Cuvinte muuult prea frumoase și muuult prea mari pentru mine…
     Sper să fiu la înălțimea așteptărilor… Orice premiu mă obligă… să fiu și mai bună!...
     Mulțumesc din suflet acelui autor MWB care m-a recomandat!...
     Mulțumesc Most Wanted Blog pentru premiu!

Cititorul din peșteră

2012-01-08T17:15:00.003+02:00

                                                                                            Sursă foto

       Nu cu multă vreme în urmă am citit o carte care m-a fascinat… Este vorba despre Cititorul din peșteră scrisă de Rui Zink.
       Eroul poveștii este un băiat de 15 ani ai cărui părinți au divorțat, el fiind nevoit să trăiască din furat.
       Într-o zi, fugind de niște polițiști, acesta s-a aruncat în mare ajungând apoi pe vasul unor pirați unde s-a ascuns într-un colț plin de cărți despre care a aflat mai târziu că erau momeală pentru a-l prinde pe Anibalector, un monstru uriaș care îşi petrecea viaţa citind cărţile de pe corăbiile aruncate de mare pe insula sa.
         Căpitanul vasului se ghida după o hartă pe care a scăpat-o într-o zi peste bord. Băiatul s-a aruncat după hartă „salvându-le” piraților planurile de călătorie, aceștia acceptându-l și îndrăgindu-l chiar.
          După câteva zile, băiatul a fost învăluit de un abur, trezindu-se lângă monstrul Anibalector alături de multe schelete… Tot ce trebuia să facă era să citească pentru a nu fi mâncat de monstru. Astfel că citea multe cărți pe timpul zilei, iar seara le comenta împreună cu Anibalector, ținându-i astfel companie. Băiatul a prins astfel drag de cărți…
          După o vreme pirații l-au salvat pe băiat. Acesta însă nu a rezistat fără Anibalector. Băiatul a fost blestemat să fie scriitor pe viață. A învățat însă de la Anibalector multe lucruri, ca de exemplu:
      ,,Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
și că
,,cititorul trebuie să ştie să încerce a vorbi limba cărţii. A vorbi limba cărţii şi a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-şi risipească forţele vâslind contra mareei”,
iar
„Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe ecran ceva să te scoată din toropeală. O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască.”

      Cartea este adresată celor care nu citesc. Cititorilor cărții autorul li se adresează astfel:
    ”Ocazional, am… cum să spun… miraje. Îmi plimb ochii peste feţele din jur, feţele voastre şi, ici şi colo, mi se pare că văd un Anibalector. În miniatură, bineînţeles, sau latent.”

Miercurea fără cuvinte - 1

2012-01-04T17:52:00.006+02:00

Deoarece mâine buna mea prietenă, Alexandra Groza, va pleca din nou pentru multă vreme la spital, am petrecut cu ea și cu sora mea, Miriam, o zi grozavă în care ne-am distrat, ne-am jucat diverse jocuri, am pictat, am creat parfumuri...

ALEXANDRA, CURAJ! TOTUL VA FI BINE CURÂND! TE IUBESC!

ÎMI DORESC SĂ NE ÎNTÂLNIM SĂNĂTOȘI

MULTE ZILE DE MIERCURI!

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte, aflați la

doamna Carmen.

La hotar...

2011-12-31T16:24:00.001+02:00

Stau astăzi la hotarul dintre vechi și nou…

Privesc spre anul ce a trecut plină de recunoștință și mulțumire… A fost un an în care Cel de Sus m-a ocrotit cu brațele Sale pline de dragoste… Nu pot decât să-I mulțumesc pentru tot…

Iar spre noul an, spre necunoscut, mă îndrept plină de încredere și speranță… Și cu dorințe… Să fiu mai bună, mai iertătoare, mai înțelegătoare, mai răbdătoare, mai aproape de Cer…

Inima mea mai are o dorință intensă… ca Alexandra, micuța mea prietenă, să se facă bine curând… Sper din tot sufletul să se strângă banii necesari tratamentului și totul să decurgă bine… Sper într-o minune!

Vă doresc să aveți parte și voi în noul an de cât mai multe victorii și împliniri… pe toate planurile!…

Să vă fie casa și inima mereu în sărbătoare!

LA MULȚI ANI!

O urare pentru voi

2011-12-30T21:10:00.001+02:00

La mulţi ani

Cititor de vreme bună,

Să-ţi urez pe nai şi strună

Lăutar şi de condei

Ce-i mai bine din ce vrei.

Să-ţi trăiască toţi ai tăi

De prin munţi şi de prin văi,

De prin târguri, de prin sate,

Risipite prin bucate

Semănate, secerate,

Ţării tale-mbelşugate.

Şi copii

Cu ochi căprii,

Şi frumoşi ca soarele,

Păzindu-ţi ogoarele.

Băieţii ca mugurii,

Fetele ca strugurii,

Piersicile să le cadă

În cămaşă, din livadă.

O urare pentru voi,

Cititori de slove noi,

Anul care iată, vine,

Să v-aducă numai bine!

Autor : Tudor Arghezi

Vă doresc, din suflet, să vă fie cât mai bine la anul!

Să vă dea Bunul Dumnezeu sănătate!

Să aveți sufletul mereu plin de

lumină, bucurie, iubire!

LA MULȚI ANI!

2012

Miercurea fără cuvinte (14)

2011-12-28T09:41:00.001+02:00

De Crăciun, împreună cu micuța mea prietenă, Alexandra ...

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte puteți afla la

doamna Carmen

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI FRUMOASĂ!

Crăciun împlinit

2011-12-26T10:25:00.002+02:00

Pentru că Moșul mi-a lăsat un cadou frumos și pentru micuța mea pietenă, Alexandra, ieri, împreună cu mami și cu verișoarele mele din Austria am fost în vizită la ea…

Și ce mare bucurie i-am făcut Alexandrei!... Ne-am jucat împreună, am confecționat ornamente, am construit puzzle, ne-am jucat cu balonul, i-am citit o carte în care ea, Alexandra, era personajul principal al poveștii...

Mi-a plăcut mult să îmi petrec timpul cu ea…

Alexandra este acasă doar pentru câteva zile de pauză între tratamente… Din cauza citostaticelor are gurița plină de afte care o dor foarte tare și nu poate nici să mănânce, nici să bea nimic...

M-am bucurat mult că am reușit să-i aduc zâmbetul pe chipul crispat de suferință… Chiar dacă doar pentru scurt timp…

M-am întors acasă împlinită sufletește…

Astăzi voi merge din nou la ea… Sper din tot sufletul să se simtă bine și să petrecem un timp frumos împreună…

O iubesc mult pe Alexandra și îmi doresc din suflet să se facă sănătoasă curând…

De Crăciun...

2011-12-24T23:26:00.002+02:00

Întrupare

Zaharia Stancu

Din slava Ta cerească Te coboară,
Spre Bethleemul sufletului meu
Și-n staulul smereniei, Fecioară,
Intrând, să naști pe unul Dumnezeu.
Să-L înfășori în cântece de slavă,
Ca-n scutece subțiri de bumbăcel;
Și ca-ntr-o iesle plină de otavă,
În pacea Duhului să-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din altă zare,
Călăuziți de focul alb de stea,
S-aducă nou prinos de închinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor bătrână
Tot aurul cuvântului isteț;
Voi făuri din versul meu, Stăpână,
În jarul gândului comori de preț.
Căldura rugăciunilor de seară
Va-nfierbânta cădelnițele reci:
Tămâia magilor va arde iară,
Cu fum de proslăvire până-n veci.
Și ca să fie plină dăruirea,
Voi presăra în visteria lor,
Cu boabele de smirnă grea, iubirea,
Cea fără de prihană și cu dor.
Știu că nu-s vrednică, Fecioară,
Să-ți fiu în noapte acoperământ;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară,
Să naști în duhul meu pe unul Sfânt.

Las la portița inimii dumneavoastră și un colind sfânt...

VĂ DORESC TUTUROR UN CRĂCIUN BINECUVÂNTAT!

Poveste parfumată - Sărbători înstelate

2011-12-17T18:48:00.003+02:00

Ador mirosul iernii, miros de zăpadă… Din păcate, anul acesta iarna se lasă încă așteptată…

Ca în fiecare an, aștept cu emoție și nerăbdare Crăciunul… E Sărbătoarea sufletului meu, suflet dalb de copil ce așteaptă an de an ca îngerii să-l colinde… Așteaptă Steaua să răsară spre a-i călăuzi drumul precum odinioară magilor…

Bradul cel verde mirosind a munte așteaptă să fie împodobit cu lumini, beteală și globuri…. Îmi voi înmiresma și sufletul cu iertare, iubire, speranță… Apoi, mă voi închina cu sfială în fața ieslei sfinte precum păstorii…

Mireasma divină îmi va învălui ființa… Iar eu voi fi iesle… ieslea Lui…

Au mai scris pe aceeași temă:

- doamna Mirela

- Max Peter

- Lolita
- Rokssana
- Luna pătrată

Miercurea fără cuvinte (13)

2011-12-14T08:00:00.003+02:00

După spectacolul Cântec din inimă pentru Alexandra,

am încercat să convingem participanții

să cumpere felicitări și ornamente de Crăciun

pentru a strânge bani

pentru micuța mea prietenă,

Alexandra Groza.

Postare înscrisă la Miercurea fără cuvinte, la doamna Carmen.

TUTUROR, O ZI DE MIERCURI FRUMOASĂ!...

Prețul unui miracol

2011-12-04T10:44:00.002+02:00

O fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul borcanului pe podea şi a început să numere banii cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori, până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.

A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers 6 străzi până la farmacia cu semnul roşu, al şefului de trib indian, la intrare.

A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel moment. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.

În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat.

„Ce anume doreşti?” a întrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de ani”- a spus farmacistul fără să aştepte un răspuns la întrebare.

„De fapt doresc să vorbesc cu Dvs. despre fratele meu”- a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat. „Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.”

„Poftim?” – a întrebat farmacistul.

„Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?

„Noi nu vindem miracole, fetiţo! Îmi pare rău nu te pot ajuta” a spus farmacistul, înmuiat un pic.

„Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.”

Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o: „De ce fel de miracol are nevoie fratele tău?”

„Nu ştiu” – a spus fetiţa. „Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.”

„Câţi bani ai?”- a întrebat bărbatul.

„Un dolar şi 11 cenţi” a răspuns încet. „Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai mulţi”.

„Ce coincidenţă!” – a zâmbit bărbatul. „Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11 cenţi”

A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mănuşa ei şi a spus: „Arată-mi unde locuieşti. Vreau să-l văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol de care ai nevoie.”

Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.

„ Acea operaţie a fost un adevărat miracol”- a şoptit mama. „Mă întreb cât o fi costat?”

Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi… plus credinţa unui mic copil.

Sursă poveste

SĂ CREDEM ȘI NOI CĂ SE VA ÎNTÂMPLA

UN MIRACOL ȘI PENTRU

MICUȚA MEA PRIETENĂ, ALEXANDRA GROZA !

Ajută un copil, salvează un zbor!

2011-12-01T15:11:00.001+02:00

Miercurea fără cuvinte (12)

2011-11-30T08:00:00.002+02:00

Prietenie îndurerată...

Povestea Miercurea fără cuvinte a început la doamna Carmen

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI

PLINĂ DE ZÂMBETE ȘI MAGIE!

Prietenie îndurerată...

2011-11-29T22:08:00.003+02:00

Sâmbătă seară am vizitat-o pe Alexandra Groza, micuța mea prietenă. Am fost împreună cu mama și cu Miriam, sora mea… Urma ca luni, 28 noiembrie, să plece spre Timișoara unde va sta pentru multă, multă vreme...

Nu am crezut că va fi atât de emoționantă întâlnirea cu ea…

I-am cumpărat o mulțime de cadouri: cărți, jocuri, dulciuri care în mod normal ar bucura orice copil…. Am căutat pe chipul ei minute în șir un zâmbet… Dar nu, nu a zâmbit… deloc... Zâmbetul Alexandrei a murit… Buzele ei uscate și crăpate nu au reușit să schițeze zâmbetul mult așteptat… am auzit doar șoaptele pline de durere ale sufletului ei plin de suferință…

În ochișorii ei inocenți, am citit o tristețe desăvârșită, adânc înrădăcinată în inimioara ei mică... Farmecul copilăriei ei s-a pierdut… Poate doar pentru moment… Așa sper și mă rog în fiecare zi…

Alexandra are nevoie doar de un strop de sănătate pe care i-l putem picura noi toți, împreună… Fiecare dintre noi - o picătură… Singuri nu putem face mare lucru, dar împreună putem deveni un ocean…

Articol înscris la sugestia doamnei Dana Diaconu pe Blog Power, tema fiind Prieten adevărat.

De ce nu am mai scris...

2011-11-20T14:09:00.002+02:00

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog... E o perioadă destul de solicitantă la școală... Încep tezele și pregătirile pentru concursuri... Deja sunt obosită... Nu mă plâng însă... Bine că sunt sănătoasă! Vor trece toate!...
Gândul mi-e mereu la micuța mea prietenă, Alexandra. Orice problemă aș avea, comparând-o cu suferința ei, e nimic... Cunoscând-o pe Alexandra, am învățat ce e mai important în viață și care sunt adevăratele probleme. Poate mă mai "plângeam" că nu-mi stă părul bine sau că nu e ondulat așa cum aș vrea... Ce bine că am păr!... Alexandra nu mai are deloc păr... S-a săturat de purtat de aproape două luni doar pijamale... S-a săturat și de albul din spital...

ALEXANDRA VREA DIN NOU CULORI ÎN VIAȚA EI!

   Ce mult mi-aș dori să-i pot alina suferința!...
                 Sper din tot sufletul să se strângă banii necesari tratamentului ei!...
                 Împreună cu colegii mei am început să strângem și noi bani pentru Alexandra....
                Cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ei sunt mai mari!

TE IUBESC, ALEXANDRA! SĂ TE FACI SĂNĂTOASĂ!

Zâmbetul de luni, zâmbetul suferinței...

2011-11-14T12:34:00.004+02:00

Ideea Zâmbetului de luni este a lui Sergiu. Astăzi un zâmbet al suferinței Alexandrei. Povestea ei o puteți citi aici sau pe blogul Alexandrei.

VĂ DORESC TUTUROR O SĂPTĂMÂNĂ PLINĂ DE ZÂMBETE DE FERICIRE!

Parfumul ceaiului preferat

2011-11-11T22:05:00.006+02:00

Sursă foto

Tema acestei săptămâni a Poveștii parfumate a fost Parfumul ceaiului preferat…

         Din păcate, nu îmi prea place ceaiul… Îmi amintește de desele răceli, viroze, laringite ce le-am îndurat în viața asta – nu prea lungă, e adevărat… Bineînțeles, trebuia să beau muuult ceai... Neapărat!... Dacă voiam să mă fac bine…
         S-a străduit mama mea cât a putut să diversifice aromele ceaiurilor: mentă, cimbrișor, busuioc, salvie, patlagină, mușețel, măceșe, tei și așa mai departe… A îmbunătățit gustul ceaiurilor cu lămâie și miere de albine…
         Nu a avut însă deloc succes… Am băut întotdeauna ceaiurile doar fiindcă trebuia…

Și parcă nu ar fi fost de-ajuns… trebuia să mai fac și inhalații cu diverse miresme… plăcute de altfel… Dar să stai sub cearșaf deasupra oalei cu ceai fierbinte, credeți-mă, nu era deloc plăcut… Mă treceau toate transpirațiile, iar răbdarea era întinsă la maxim… După ceva vreme, a cumpărat tatăl meu aparat pentru inhalații și a fost ceva mai comod…

M-am însănătoșit, de fiecare dată… Nu știu însă cât datorită ceaiurilor… sigur mi-au ajutat și ele…

Probabil că nu voi bea niciodată ceai de plăcere… Vă anunț dacă sau când va avea loc vreo schimbare în privința ceaiurilor… :)

Mai jos… cântecul unui ceainic și un videoclip de la o petrecere cu ceai din Alice în Țara Minunilor...

VĂ DORESC UN WEEK-END PLIN CU AROMELE PREFERATE!

Au mai scris pe aceeași temă :

- doamna Mirela Pete
- Shayna
- Gabi
- Gabriela Elena
- Max Peter
- Lolita
- Lili
- Alina
- Rokssana
- Vania
- Luna Pătrată
- doamna Carmen

Miercurea fără cuvinte (11)

2011-11-09T07:45:00.015+02:00

În fața suferinței micuței Alexandra, rămâi chiar fără cuvinte... Povestea ei tristă o puteți citi în postarea mea de ieri.

Dacă doriți să faceți parte și voi din povestea

Miercurea fără cuvinte,

vă puteți înscrie la doamna Carmen.

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI

PLINĂ DE SPERANȚĂ !

Nevoie de noi...

2011-11-08T21:08:00.007+02:00

Ea este Alexandra Groza. Nu am cunoscut-o încă personal, dar o cunosc foarte bine pe Carmen, mătușa ei… Alexandra locuiește în același oraș cu mine, în Dorohoi …

Nu a împlinit încă 7 ani… De-abia a început în septembrie clasa întâi… Și-a dorit atât de mult să devină școlăriță, să învețe cât mai multe din tainele literelor și a cifrelor!… Avea atâtea vise pentru când va fi mare!... Dar brusc, drumul ei s-a întrerupt… Din păcate, acum trebuie să învețe să suporte durerea… Prea devreme!...

Totul a început cu o banală durere de picioare, oboseală și lipsa poftei de mâncare. Rezultatele analizelor i-au cutremurat pe toți cei dragi din familia ei…

Alexandra are LEUCEMIE… De peste o lună este în spital, la Iași.

Are nevoie urgentă de sânge, o grupă rară, A II Rh negativ, preferabil de la bărbați până în 50 de ani.

Are însă nevoie urgentă și de bani… Urmează să facă, după ședințele de chimioterapie, o operație de transplant de măduvă care costă în jur de 40.000 Euro… Familia ei nu are acești bani… Tatăl nu mai lucrează de ceva vreme, iar mama stă cu Alexandra în spital. Tatăl Alexandrei a deschis un cont pe numele lui, Groza Dumitru (detalii aici).

Timpul însă nu i-a dat prea mult răgaz Alexandrei… În maxim 2 luni va trebui operată…

Sper că se vor găsi oameni cu suflet mare care o vor ajuta pe Alexandra să zâmbească din nou, iar inocența și speranța din ochișorii ei frumoși să nu dispară…

Orice ajutor, oricât de mic, contează că doar… pic cu pic se face marea…

Și un gând bun, și o rugăciune îi pot fi de folos…

Să facem ca Toamna din sufletele Alexandrei și a celor dragi ei să nu mai plângă cu frunze veștede, ci cu speranță de viață…

Doamne-ajută!

NOUTĂȚI - Alexandra are blog... Puteți citi mai multe informații despre ea la această adresă: www.alexandragroza.com

Fructul cel mai valoros

2011-11-05T20:03:00.003+02:00

Sursă foto

Fructul cel mai valoros - poveste populară bulgară

A fost odată un tată care avea trei feciori. Într-o zi îi chemă la dânsul şi le spuse:
- Am să vă dau la fiecare câte o pungă cu galbeni. Mergeţi în lume şi căutaţi fructul cel mai valoros. Celui care dintre voi mi-l va aduce, am să-i dăruiesc jumătate din averea mea.

Feciorii luară pungile cu galbeni şi porniră fiecare în trei părţi ale lumii în căutarea fructului cel mai de preţ.
După trei ani se-ntoarseră cu toţii la tatăl lor.
- Ei, zise acesta întorcându-se către feciorul cel mare, ce mi-ai adus?
Băiatul îi răspunse:
- Fructul cel mai valoros, tată, este acela care e cel mai dulce. Eu ţi-am cumpărat un ciorchine de strugure. Dintre toate fructele pământului nostru, acesta e cel mai dulce.
- Bine ai făcut, spuse tatăl, mi-ai adus un fruct tare bun. Dar tu ce mi-ai adus? Şi se întoarse către feciorul cel mijlociu.
- Tată, eu m-am gândit că fructul cel mai valoros este acela care se găseşte cel mai rar. De aceea m-am dus în ţările sudice şi ţi-am cumpărat fructe rare, ce nu cresc pe la noi. Uite: nuci de cocos, portocale, curmale, banane- din fiecare câte puţin, ca să ai de unde să-ţi alegi. Poftim, ia ce-ţi place!
- Bine ai făcut, fiul meu, mi-ai adus fructe minunate. Am să aleg unul dintre ele.
Apoi se întoarse către feciorul său cel mai mic:
- Dar tu, fiule, ce mi-ai adus? De ce te-ai întors cu mâinile goale?
- Este adevărat, tată, că m-am întors cu mâinile goale, însă banii pe care mi i-ai dat nu i-am risipit pe fructe scumpe, ci m-am înscris la o şcoală. Trei ani de zile am tot învăţat. Fructele pe care le-am cules nu se văd, pentru că ele se află în inima şi în mintea mea. Socot, tată, că acestea sunt fructe valoroase...

Auzind aceste cuvinte, tatăl se bucură şi zise:
- Tu mi-ai adus fructele cele mai scumpe, fiul meu! Tu meriţi răsplata făgăduită, pentru că nu există fruct mai valoros ca învăţătura.

Tema Poveștii parfumate din această săptămână a fost Parfumul fructelor exotice. Deoarece am avut o săptămână plină și astăzi am fost la un concurs important la matematică, nu am avut timp să scriu pe tema dată. De aceea am postat această poveste populară preluată de pe www.didactic.ro - deocamdată acesta e parfumul cel mai important pentru mine - cel al învățăturii... :).

Au mai scris pe aceeași temă :

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/miresme-de-departe-ca-sa-ne-fim-mai-aproape-parfumul-fructelor-exotice-poveste-parfumata/
Innerspacejournal
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/04/parfum-de-fructe-exotice/
CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/astazi-prin-intermediul-povestii.html
Gabi My Heart to Your Heart
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/05/poveste-parfumata-parfum-de-fructe-exotice-de-care-sigur-nu-ai-auzit/

Gabriela Elena
http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/05/executie-fructata-parfumul-fructelor-exotice/
Carmen Dj
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/11/05/parfumul-fructelor-exotice/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-parfumul-fructelor.html

Miercurea fără cuvinte (10)

2011-11-02T07:48:00.000+02:00

“Oamenilor mari le plac cifrele.Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecție de fluturi?" Ci întreabă: "Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui?"… Numai atunci cred ei că îl cunosc.”

Micul Prinț - Antoine de Saint Exupery

Miercurea fără cuvinte - poveste începută de doamna Carmen

Vă doresc tuturor o frumoasă zi de miercuri-toamnă !

Parfumul sincerității

2011-10-29T19:38:00.003+03:00

“Fără sinceritate nu vei reuşi nimic. Oricât de şiret şi iscusit vei fi şi oricât de bine vei şti să tâlcuieşti şi să aranjezi minciuna, ea tot minciună rămâne. Vei înşela poate pe un om, o generaţie, două… dar timpul... pe el nu-l poţi înşela". Alexandru Vlahuță

Tema Poveștii parfumate pentru această săptămână este Parfumul sincerității…

Sinceritatea, o calitate atât de apreciată, dar din ce în ce mai rar întâlnită.

Am fost învățată să spun mereu adevărul… Dacă spun mereu adevărul, dacă sunt întotdeauna cinstită știu că pot pierde de multe ori… Pot pierde chiar și prietenia cuiva… Pentru că trebuie să le spun celor din jur ce le place urechilor lor să audă ca să nu îi dezamăgesc, să nu îi rănesc… Pot spune însă adevărul, dar să o fac cu dragoste…

Se spune că originea cuvântului sinceritate provine de la cuvintele sine cera. Cică negustorii de demult reparau vasele de ceramică ce se fisurau în timpul transportului punându-le în ceară fierbinte. Fisura se acoperea și vasul putea fi folosit până când se topea ceara. După ce s-au păcălit de câteva ori, cumpărătorii au înțeles șiretlicul și îi întrebau mereu pe negustori înainte de a cumpăra, dacă vasul este sine-cera, adică fără ceară.

Cred că și noi trebuie să fim sine-cera, să nu acoperim cu ceară defectele noastre sau ale celor din jurul nostru.

Oare de ce mințim? Probabil pentru că vrem să fim perfecți… Și ne ascundem după o mască… Dar e atât de comod să fim noi, fără a avea grija măștii…

Eu vreau să fiu sinceră, să fiu eu însămi, fără mască…

Au mai scris pe această temă:

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/
Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/28/sinceritatea-iubirii/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/

Miercurea fără cuvinte (9)

2011-10-26T08:00:00.010+03:00

Lasă-mi-te frunză-n palmă
Să citesc cine te-nseamnă.
Te înseamnă vântul, omul?
Pasărea din pom sau pomul?
Scrie cineva din lume?
Te trimite mie anume?
Scrie alb ori verde scrie?
Negru-i scris ca pe hârtie?
Scris de ziuă-i ori de noapte?
Nu. Nu-i scris. Sunt numai şoapte.

Cântec de frunză - Dominic Stanca Sursă poezie

           Mai multe despre Miercurea fără cuvinte
                                    puteți afla de la doamna Carmen.
VĂ DORESC O ZI DE MIERCURI
                                            CU CÂNTEC DE FRUNZE!

Parfumul nobleții

2011-10-21T20:53:00.008+03:00

Tema Poveștii parfumate pentru săptămâna aceasta este Parfum de noblețe…

Întâi am consultat Dex-ul pentru a mă asigura ce înseamnă noblețe.

NOBLÉȚE s. f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincție, eleganță. [Var.: nobléță s. f.] – Din fr. noblesse.

     Și cum “adevărata nobleţe e cea a inimii”, mă voi referi doar la eleganța sufletului. Și ar fi atâtea de spus!...
     Nu mulți au suflet nobil… Nu mulți aleg să împartă ceea ce au cu cei din jur… Pentru că e mult mai comod să privești doar decât să te dărui altora…
     Să fii generos înseamnă să ai o inimă mare-mare în care să încapă toți… Uppss!... Toți?... Și cei care-mi fac rău?... Știu, trebuie să îl suport pe colegul ce mă chinuie zilnic, nu am de ales… Dar să fiu generoasă cu el? Hmmm!… Nu e chiar simplu!…
     Mă strădui însă zi de zi să fiu bună și frumoasă la suflet...

Vreau să răspândesc în jurul meu parfumul nobleții!

Au mai scris despre Parfumul nobleții:

- doamna Mirela Pete
- Lili3d - Innerspacejournal
- Rokssana
- Lolita
- Gabi
- Carmen Dj
- Vero

Miercurea fără cuvinte (8)

2011-10-19T08:41:00.000+03:00

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte aflați la doamna Carmen .

Vă doresc tuturor o zi de miercuri-toamnă însorită!

Frunza

2011-10-18T20:27:00.000+03:00

......................................................................................................................

Și trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele și parcă înroșeau și pământul. Frunza își simți puterile slăbite; cu greu putea să ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe.

Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit.

Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o rugăciune, așternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.

De dimineață până seara, și noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte.

Într-o dimineață se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în șir; atunci băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.

Un fior o străbătu și se gândi la pasărea care nu o văzuse de câteva zile. În clipele acestea, când parcă se cutremura la gândul că poate și dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca și celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.

Și pasărea parcă auzi chemarea tovarășei de altădată; veni, dar se opri puțin, pe o altă ramură, ca și când n-ar fi cunoscut locul obișnuit în care cântase; apoi își luă zborul și, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripii frunza care, de-abia mai ținându-se, căzu la rândul ei.

Și lăvicerul de jos nu se mai îngroșă, din ce fusese, cu această, cea din urmă, moartă.

Emil Gârleanu

Parfumul Lunii

2011-10-14T22:03:00.011+03:00

Sursă foto

Întotdeauna m-a fascinat Luna. Niciodată nu mă satur să o privesc…

O admir îndelung când se ridică măiastră pe cer… Și-mi place că e atâta liniște în jur…

Iubesc Luna pentru Lumina pe care mi-o trimite spre a-mi lumina cărarea când în jurul meu e întuneric…

Iubesc Luna pentru strălucirea ce îmi inundă chipul privind-o…

Luna a fost elogiată prin poezie, muzică, artă… Am ales și eu câteva "miresme" poetice și muzicale despre Lună.

Mihai Eminescu

Luna iese dintre codri

Luna iese dintre codri.
Noaptea toată stă s-o vadă.
Zugrăvește umbre negre
Pe lințolii de zăpadă.

Și mereu ea le lungește
Și suind în cer le mută,
Parcă fața-i cuvioasă
E cu ceară învăscută.

Ce gândește? numai norii
Lin se-mbină, se dezbină
Ca fășii de gaz albastru,
Ca și aburi cu lumină.

Lin pin iarbă scotocește
Apa-n prund și-n pietricele.
Florile surâd în taină,
Oare ce-or surâde ele?

Și-s cu neguri îmbrăcate
Lac, dumbravă și pădure.
Stele palid tremurânde
Ard pin negurile sure.

Lumea-n rouă e scăldată,
Lucioli pe lacuri zboară.
Luna umbrei, umbra lunei
Se amestec, se-nfășoară.

Lunecând pe ceruri, norii
Negri-acopăr tot seninul.
Se sting una după alta
Și icoana și suspinul.

Înfășat în întuneric,
Eu nu văd, nu aud șoapte.
Ah, mă simt atât de singur!
Este noapte, noapte, noapte...

Sursă foto

Cătră Lună

Ștefan Octavian Iosif

Lună, tu, care te duci peste zi,
O, ce se-ntâmplă cu tine?
Spune, crăiasă a nopţilor şi
Candelă a nopţilor line!

Torţă de-argint ce spânzură-n cer
Tristă, şi palidă liră.
Taină a nopţii, vrajă, mister,
Cântec în somn ce suspină!

Tu, ce ningi floare de-argint pe alei
Şi argintoase prin ramuri,
Faci ca să picure ploi pe scântei,
Pui poleială pe geamuri.

Tu, ce-n frumoasele nopţi de florar
Şi-n drăgăstoasa lui lună,
Când îşi recapătă versul ei clar
Privighetoarea nebună,

Tu, care spânzuri o candelă sus,
Albă în noaptea cea sumbră,
Şi luminezi pe divinul Isus,
Chipu-i ce luce din umbră,

Tu, ce pe vârfuri de brazi îţi strecori
Horbota, albă podoabă,
Duci în genune albastrele flori
Care pălesc prea degrabă.

Tu, care rătăcitoare năluci
Faci să umble-n portaluri,
Negre fantome aduci la răscruci,
Farmec urzeşti peste valuri.

Tu, care tremuri pe ape uşor
Horbotă albastră şi fină,
Faci un palat strălucit dintr-un nor
Şi îl inunzi în lumină.

Tu, întristatul, tăcutul străjer,
Crai trist de veghe, când ţie
Stelele-ţi spun poveşti de mister,
Tainice-n pacea târzie.

Înger de pază cu braţ de argint,
Crainic al nopţii senine,
Scuturi în orice ascuns labirint
Dulce parfum de verbine.

Tu, ce ne porţi pe drumuri pustii
Până la graniţa zării
Şi străluceşti peste dealuri, câmpii
Şi ape pustii ale mării...
.............................................................
Tu, care tremuri pe trestii şi-arunci
Firele lungi de beteală
Şi rătăceşti prin văi şi pe lunci
Tristă şi alb-ideală.

Tu, ce fecioarele mi le-ncununi
Cu diademe de rază
Şi te-adânceşti printre negre genuni
Unde Satana veghează.

Sunet al nopţii, duh protector!
Rază eternă şi vie,
Duhul meu saltă cuprins de fior
Şi preamărire-ţi cânt Ţie!

Sarah Brightman

Au mai scris despre Parfumul Lunii - Poveste parfumată între bloggeri:
Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/luna-moon-perfume-poveste-parfumata/
Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/14/jurnal-de-bord-15-miresme-de-luna/
Vero
http://verovers.wordpress.com/2011/01/22/luna-i/
Gina
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/singura-craiasa-noptii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2009/07/19/iulie-1969-aselenizarea-gestionarea-succesului/
Luna Patrata
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/15/lunatu-printesa-noptii/
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/nascut-din-otelul-de-la-resita-made.html
Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/15/poveste-parfumata-primii-oameni-pe-luna/#comments
Carmen Dj
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/15/4652/
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/luna-poveste-parfumata.html

Miercurea fără cuvinte (7)

2011-10-12T08:47:00.000+03:00

" Pe-o margine de lume
Ca pe o bancă goală
Să stăm...
Cerul,
Sub tălpi mi s-ar întinde... "

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte găsiți la doamna Carmen

Vă doresc tuturor o zi de miercuri plină de frumusețile Toamnei!

Plimbare parfumată prin pădure...

2011-10-07T21:42:00.014+03:00

Sursă foto

Dragă Pădure,

Întotdeauna mi-a plăcut să-ți ascult foșnetul, cântecul, bucuria, oftatul prelung sau plânsetul cu lacrimi de stele…

Mi-ai oferit atâta bucurie și odihnă sufletului!... Iar eu… eu nu ți-am mulțumit niciodată… Nu prin cuvinte…

Mi-e greu să descriu în cuvinte farmecul tău presărat prin anotimpurile copilăriei mele…

Primăvara, am privit mereu cum soarele îți săruta ramurile dezgolite și ți-am ascultat mugurii plesnind de bucurie. Aveai miros de pământ umed, amorțit, dar dornic să reînvie… Mi-ai dăruit covor de ghiocei și speranță în suflet cu fiecare fir de iarbă verde…

Vara, mi-ai încântat ochii cu flori oglindite în senin de cer și mi-ai umplut inima cu soare și dragoste. Mi-ai dăruit miresme de parfum delicat de flori. Ți-ai întins ramurile protectoare și m-ai ocrotit oferindu-mi răcoare și o clipă de răgaz în suflet…

Toamna, ai ruginit tristețea și mi-ai oferit bucurie în culori vii pictate de penelul tău iscusit… Parcă prea mult răsfăț și risipă de soare și galben pe frunze… Cu miros de ploaie binefăcătoare mi-ai înviorat mereu ființa…

Iarna, mi-ai pus în palmă fulgi de nea și m-ai lăsat să-ți fac îngeri în zăpadă. Ai chemat-o pe Regina Gheții pentru mine și mi-ai înflorit obrajii cu bujori. Miresmele tăcerii tale m-au îndemnat să-ți ascult și să-ți respect liniștea…

Aș vrea să-ți mulțumesc pentru că întotdeauna mi-ai fost îndemn spre visare… Mulțumesc pentru visele pornite din mângâieri de soare printre ramuri de stejar bătrân… La umbra ta mi-am odihnit deseori fruntea, în timp ce tu mă mângâiai și îmi șopteai povești cu glas de vânt…

Promit să-ți fiu mereu aproape și să te ocrotesc!

Mulțumesc, draga mea Pădure, pentru darurile tale fermecate!

Cu drag,

Al Tău Copil

Poveste parfumată între bloggeri pornită de la doamna Mirela Pete

Au mai scris pe aceeași temă :

- doamna Mirela
- Lili
- Max Peter
- doamna Gina
- Shayna
- Rokssana
- Gabi
- October Cat
- Lolita
- Gabriela Cimpoca

Leapșă (4)

2011-10-07T20:36:00.001+03:00

Am primit de la doamna Corina o leapșă drăguță pentru care îi mulțumesc. M-am grăbit să o completez pentru a o posta...

Filmul pe care l-ați vizionat de cele mai multe ori…
” Singur acasă"

Anotimpul preferat…
Vara – soarele și căldura îmi umplu sufletul de bucurie...

Unde mergeți vara aceasta?
Am fost în Italia, Elveția și Austria și bineînțeles în România - Cluj, Sighișoara, Sinaia...

Cartea pe care o iubiți cel mai mult…
                   ” Micul Prinț ” - Antoine de Saint Exupery

                 Serialul la care vă uitați cu plăcere…
   iCarly – Nickelodeon

Aveți ticuri verbale? Dacă da, care sunt?

” Habar n-am!”

Dacă ar fi să vă descrieți în trei cuvinte…
Ambițioasă, creativă, vioaie…

Orașul în care v-ar place să locuiți…

Într-un oraș micuț dar cu posibilități diverse de petrecere a timpului liber…

   La ce oră v-ați trezit azi și de ce?
         La ora 8.00 ca să învăț pentru școală.

      Ce gen de muzică preferați?
   Îmi plac toate genurile de muzică – fără manele. Dar prefer muzica pop..

    Ce formație recomandați?

Sunrise Avenue

O dau mai departe surorii mele, Miriam
și oricui dorește să o preia...

Miercurea fără cuvinte (6)

2011-10-05T08:00:00.001+03:00

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte puteți afla la

doamna Carmen .

Vă doresc o zi de miercuri plină de miresme alese de toamnă!

Orașul meu în sărbătoare...

2011-09-30T09:59:00.003+03:00

       Weekendul acesta, orașul meu îmbracă haine de sărbătoare pentru câteva zile... Împlinește 604 ani... Poartă în spate multă istorie și poveste...
       Cum în zilele noastre nu se mai întâmplă prea multe lucruri în micuțul meu oraș, îmi voi lua bună dispoziția la braț și... bineînțeles că voi fi prezentă la sărbătoare și voi avea parte de distracție maximă... Îmi veți scuza, vă rog, absența de pe blog... Mulțumesc!

      Vă doresc tuturor un weekend relaxant și odihnitor!

Miercurea fără cuvinte (5)

2011-09-28T07:00:00.014+03:00

Pentru că la Miercurea fără cuvinte a doamnei Carmen nu cu multă vreme în urmă a fost bunica Elena , astăzi e rândul bunicului Mihai. Sunt "bunicii" pe care i-am "adoptat"- (aflați în grija unei fundații și îngrijiți la ei acasă...). Nu mai au pe nimeni pe lângă ei... Se bucură mult când cineva le trece pragul...

"Cine nu are un bătrân, să și-l cumpere!"

Vă doresc tuturor o zi de miercuri frumoasă

cu toamna la braț!

Dacă vă place de "bunicul" meu, vă rog să îl votați aici .
MULȚUMESC!

Let's do it!

2011-09-25T20:11:00.002+03:00

24 septembrie 2011 - Zi de curățenie națională în cadrul campaniei Let's do it, Romania...

Am răspuns afirmativ înscriindu-ne și eu și colegii din clasa mea. După ce am colectat un maldăr de saci plini cu gunoaie din pădurea Horlăceni, am avut parte și de un moment de relaxare... Ne-a vizitat și domnul silvicultor - prietenul nostru, al EcoAmicilor, care ne-a povestit câte puțin din tainele copacilor și ne-a învățat să-i deosebim prin diverse jocuri de recunoaștere.

Iubesc pădurea, îmi place să-i respir aerul curat și să-i ascult freamătul...

Sper ca oamenii mari să devină mai conștienți și să păstreze natura curată...

Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă,

Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă,

Frumoasă marea liniştită sau cu talazul răzvrătit,

Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit!

Alexandru Macedonski

Parfumul sufletului meu

2011-09-23T22:22:00.005+03:00

Sufletul meu și-a deschis astăzi fereastra privind spre orizontul nemărginit al copilăriei. Soarele îl va încălzi și-l va dezmierda tandru cu razele-i călduțe... Lumina îl va călăuzi în drumu-i spre Lumină, iar căldura îl va ajuta să crească… Va trebui curând să învețe să zboare… Are însă nevoie de aripi ocrotitoare și pline de iubire…

Are nevoie de prieteni adevărați, prieteni de suflet… Îmi păstrez acolo comorile mele cele mai de preț. Și-i port de grijă, îl hrănesc cu emoțiile fiecărei clipe din viața mea...

E încă fragil… Vă rog, OAMENI MARI, purtați-vă cu grijă! Dacă-l răniți, surâsul meu va muri!

Parfum de inocență și copilărie se revarsă acum din sufletul meu…

Dăruiți-mi și voi, oameni mari,

din noblețea sufletului vostru, miresme alese!

Au mai scris pe această temă:

- doamna Mirela Pete

- Shayna

- Dictatura justiției

- Innerspacejournal
- Gaby My heart to your heart
- Rokssana
- Lolita
- Daurel
- Max Peter

Suflet de copil

2011-09-23T19:54:00.000+03:00

Suflet de copil
Autor: Elia David

- Mami, ce este sufletul?

- Sufletul o potecuţă spre cer,
un drum fără pietricele pentru înapoi,
dar cu fântâni misterioase
la fiecare alt pas,
e apa vie cu care buzele arse
povestitorul şi le răcoreşte
şi-şi drege, tulburat, ecoul
din glas

Umbra legănată de vânt
a păsării încremenite,
de o vrăjitoare, în zbor,
e taina închisă în coaja unui copac,
sâmburele de speranţă
al fructului său pieritor

Sufletul e parfumul neasemuit
de care nici chiar prinţesa florilor
nu se crede capabilă,
căptuşeala catifelată a petalelor
ce-i alcătuiesc, destul de aspru,
veşmântul,
e, fetiţa mea,
comoara de frumuseţe şi de candoare
pe dinăuntru...

Sursă foto

Oamenii mari m-au dezamăgit...

2011-09-22T07:47:00.003+03:00

Sursă foto

Pentru că sunt foarte răcită și nu am putut dormi, m-am trezit astăzi mai devreme și am intrat pe blog. SURPRIZĂ!

Un Anonim – căruia îi mulțumesc- mi-a scris un comentariu la postarea mea Parfum de ploaie și mi-a trimis un link către un blog unde a găsit postarea mea sub altă semnătură și postată cu două zile mai târziu după ce am scris-o eu, de acolo fiind preluată apoi pe un alt forum.

Dezamăgire… mare dezamăgire!

Iată și comentariul :

Anonim spunea...: Dragă Sara, pentru că nu cu mult timp în urmă îți citisem Parfumul de ploaie, astăzi când îl găsisem pe un forum am crezut inițial că tu l-ai copiat- fiind doar un copil nu e greu de crezut asta. Căutând însă cu ajutorul lui Google l-am găsit postat cu două zile după ce l-ai postat tu sub un alt nume aici http://muzicasipoeziaprieteniaisufletuluimeu.blogspot.com/2011/09/parfum-de-ploaie.html#comment-form De aici cineva l-a preluat pe un forum al USH și uite-așa știu oamenii mari să fure munca unui copil. Îmi pare rău, poate te-am dezamăgit, dar trebuie să știi acest lucru... O zi frumoasă, draga mea! Nu te descuraja, scrie-ți gândurile în continuare, scrii prea frumos! Te pup!; 22 septembrie 2011, 06:36

Mulțumesc, dragă Anonim, pentru comentariu!
Eu... am rămas fără cuvinte...

P.S. Altcineva a furat textul meu. Doamna Victorița și-a cerut scuze... a primit de pe Neogen textul, i-a plăcut și i-a făcut rama foto uitând să specifice autorul. Acum a modificat la postarea dumneaei.
Dezamăgirea e încă mare...

Miercurea fără cuvinte (4)

2011-09-21T07:15:00.000+03:00

Miercurea fără cuvinte/Wordless Wednesday - idee pornită de la doamna Carmen .

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI SENINĂ!

Dor de toamnă

2011-09-20T11:41:00.001+03:00

     E o dimineață suflată cu frunze ruginii de toamnă... Vântul suflă furios, iar cerul cu ochi de culoare violet se umple de nori albi și pufoși. Soarele trimite flăcări de aur încălzind pământul somnoros. Un pui de adiere dulce se joacă prin părul meu încercând din răsputeri să-l împletească. Închid o clipă ochii, întinsă pe covor de frunze. Aud pași... Aud pași de toamnă ce vrea să se adăpostească în suflet...
   O, toamnă cu parfum de violet și mere coapte, ce dor mi-a fost de tine!...
Sursă foto : www.photoforum.ru

Parfumul roadelor toamnei

2011-09-17T10:42:00.002+03:00

E dimineață… o dimineață frumoasă de septembrie. Soarele, pictat într-un colț de orizont, își trimite razele răzlețe peste pământul obosit.

Smaraldul ierbii a îmbrăcat haina pictată de penelul iscusit al toamnei în nuanțe arămii.

Primele frunze alte toamnei, aurite de soarele verii, cad ușor țesând peste pământul reavăn un covor foșnitor .

În grădina mea, crizantemele, înălțându-și semeț coroana spre soare, sorb picăturile de rouă binefăcătoare și își împrăștie parfumul dulce-amărui.

Dinspre livadă, miresmele de mere coapte, pere zemoase, prune aromate, struguri copți, îmi învăluie lin ființa…

Frumos mă îmbie toamna mea, anotimp cu parfum de castane coapte și nuci verzi…

Vă doresc tuturor o zi de toamnă plină de parfum și culoare!

Au mai scris pe această temă :

- doamna Mirela

- Max Peter

- Gabi My heart to your heart

- Rokssana

- Shayna

- Dictatura justiției

- doamna Carmen

- Lili

- Papornița
- Lolita
- Daurel
- doamna Gina
- Pandhoraa

Miercurea fără cuvinte (3)

2011-09-14T08:12:00.003+03:00

"Oamenilor mari le plac cifrele... Dacă le spuneți oamenilor mari : "Am văzut o casă frumoasă... cu mușcate la ferestre și cu porumbei pe acoperiș"... ei nu sunt în stare să-și închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spuneți : " Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci." "Ce frumoasă e!" vor exclama atunci."
Micul Prinț - Antoine de Saint Exupery

Vouă vă place casa mea cu mușcate la ferestre ?

Vă doresc o zi de miercuri

plină de parfum și culoare!

Miercurea fără cuvinte/Wordless Wednesday - idee pornită de la doamna Carmen . Mulțumesc!

Cu gândul încă la vacanță...

2011-09-13T20:49:00.000+03:00

       Deși a început școala, uneori gândul îmi zboară la vacanță...
     După ce am fost la nunta verișorului meu la Cluj, am beneficiat de încă o minivacanță pe cinste. Am vizitat Grădina Botanică din Cluj, apoi ne-am îndreptat spre Sighișoara, Sinaia - Bușteni - Babele, Gheorgheni - Lacu Roșu - Cheile Bicazului.
        De acum... mobilizare totală pentru școală! Imediat încep evaluările și concursurile. Cu siguranță va fi un an greu, dar frumos!

Free slideshow made with Smilebox

Un nou început...

2011-09-12T19:58:00.001+03:00

Zi frumoasă de toamnă… Emoțiile, nerăbdarea, bucuria revederii… toate m-au copleșit... După ce le-am făcut primirea boboceilor de clasa I, ne-am luat încă o dată rămas bun de la draga noastră doamnă care a devenit de astăzi doamna lor, a boboceilor. Un amestec de sentimente m-a copleșit… tristețea despărțirii, bucuria unui nou început…

Am făcut apoi cunoștință cu doamna dirigintă și cu câțiva noi colegi. Sunt foarte încântată de noua mea doamnă! Cu siguranță vor fi speciali cei 5 ani pe care îi vom parcurge împreună!

După-amiază am primit orarul și manualele – din păcate arată mi-ze-ra-bil!... Lucrul acesta însă nu mă va împiedica să învăț foarte bine și să fiu la fel de silitoare.

Nu voi mai avea la fel de mult timp la dispoziție pentru blog, dar voi scrie și îmi voi vizita prietenii virtuali ori de câte ori timpul îmi va permite…

Vă doresc tuturor o toamnă colorată!

Parfumul primei zile de școală...

2011-09-10T19:16:00.009+03:00

A sosit toamna, și odată cu ea, prima zi de școală. Mirosul de mere coapte, vântul călduț și razele de soare se împletesc într-o cheie de aur deschizând porțile școlii. Zâmbete, priviri entuziasmate și fețe luminoase de copii nerăbdători și curioși… În vibrații armonioase de vânt coboară frunze ruginite. Buchete de trandafir cu suflet sângeriu se adună în brațele copiilor tremurând de emoție în fața școlii.

Nu pot să nu-mi amintesc prima mea zi de școală. Parfum de entuziasm, timiditate, curiozitate și nerăbdare străbate din albumul sufletului meu.

Gândurile îmi zboară la început de drum, când, timidă, am pășit în clasa cu cer senin și păsări călătoare, cu desene rupte din gând de EcoAmic, cu flori, baloane și manuale așezate ordonat pe bănci... Parcă o văd în fața clasei pe doamna mea învățătoare, vrăjindu-ne așa cum numai ea știe s-o facă. Urma să ne fie mamă, mama noastră de la școală. Cu vocea sa caldă, dar convingătoare m-a fascinat mereu. Cu privirea pătrunzătoare m-a provocat să citesc mai mult, să învăț mai mult, să descopăr lucruri noi, să o surprind. Îmi amintesc cu câtă răbdare îmi dirija mâna spre cunoașterea literelor, a cuvintelor… Și cât de frumos am învățat apoi să le împletesc, să dau glas gândurilor mele, să las cuvântul să-mi fie prieten!...

Modestia o caracterizează, nu-i place să fie prea cochetă, dar este de o frumusețe naturală și originală de nedescris. Părul castaniu îi acoperă umerii mlădioși. Ochii ei plini de soare și căldură, m-au vegheat îndeaproape și mi-au inspirat putere și încredere. Ei sunt oglinda sufletului său atât de pur și limpede. În ușoarele încrețituri ale frunții ei, am citit mereu înțelepciunea și străduința de a mă învăța. Am știut din prima clipă că ea îmi va fi a doua ființă dragă, alături de mama, care îmi va da încrederea și curajul de care aveam atâta nevoie la început de drum…

M-a îndrumat mereu să citesc mult și m-a sprijinit să mă mențin pe primele locuri la concursuri. După fiecare competiție la care participam, ea era întotdeauna mulțumită, optimistă, mereu cu zâmbetul pe buze… Această atitudine mă determina și îndemna să mă depășesc pe mine însumi.

Ea este cea care m-a învățat să cuprind cerul în mâini și să călătoresc pe norii pufoși. M-a învățat cum să adun razele soarelui și să croiesc un voal de lumină din ele, să respir aerul verde al naturii și să simt mângâierea valurilor mării.

Alături de ea am călătorit în timp la ora de istorie. Alături de ea am descoperit tainele geografiei. Alături de ea am privit prin lupă spre cunoașterea misterelor științei.

M-a învățat cum să simt și să trăiesc alături de personajele cărților preferate. M-a învățat ce înseamnă a citi cu pasiune sau a zbura alături de îngeri. Și tot ea este cea care a descoperit în mine talentul de a scrie, cea care m-a determinat să las trăirea inimii mele să se aștearnă pe hârtie.

Sub privirea ei a luat naștere primul personaj, maimuța Kim. Ea a devenit eroina primei mele cărți, care mi-a adus atâta mulțumire în suflet! Și ca să nu uit acest sentiment, am continuat să scriu. Așa s-a născut un alt erou, o altă carte, o nouă împlinire. În drumul de la “Aventurile lui Kim” până la "Suflet de creion", doamna învățătoare mi-a fost alături, m-a încurajat și mi-a dat încredere. Chiar și atunci când îmi semănam “gânduri răvășite” pe blogul meu, așteptam cu mare nerăbdare dimineața următoare pentru a surprinde reacția doamnei învățătoare. Și dacă îmi zâmbea, știam că e mulțumită. Și mulțumirea ei, era bucuria mea…

Cei patru ani s-au risipit în patru zări, iar cutia sufletului meu s-a umplut încet-încet de amintiri neșterse alături de doamna învățătoare și colegii mei.

Ea a privit lumea prin ochii mei de copil: cu bunătate, iubire și înțelegere, înțelepciune, blândețe… Ea mi-a dăruit aripi gândurilor și năzuințelor mele ca să-mi pot lua avânt în lume, în viață… Ea a dat tonul simfoniei vieții mele…

Voi simți mereu palmele sale fine atingându-mi ușor umerii în semn de apreciere și mulțumire. Cu ea orice lecție părea un zbor spre lumină, încă o energie pentru gândire, încă un subiect de povestit…

Aș vrea să-i umplu sufletul ei gingaș cu florile recunoștinței mele și să-i mulțumesc pentru că există și că a fost întotdeauna alături de mine. Ea m-a învățat să simt și să trăiesc, să fiu OM. Nu găsesc cuvinte potrivite să-mi exprim aprecierea, dar știu că ea îmi înțelege gândul și simte dragostea ce i-o port.

Cei patru ani petrecuți cu doamna mea, s-au despărțit deja în silabe... Din acest an, doamna mea învățătoare va fi doamnă pentru alți copii, va fi izvor de cunoaștere pentru ei așa cum a fost și pentru mine. Ea a fost cea care m-a învățat să curg frumos, iar eu va trebui să învăț cum să mă vărs în mâinile Timpului…

Voi păstra mereu în suflet parfumul primilor ani de școală, parfum de amintiri…

Au mai scris pe această temă la "Poveste parfumată" :
- doamna Mirela Pete
- doamna Gina
- Rokssana
- Dictatura justiției
- Innerspace
- Gabi
- doamna Carmen
- Daurel
- Lolita
- Vania
- Tudor Enea

Am fost la nuntă...

2011-09-08T22:43:00.000+03:00

Weekendul trecut am fost la nunta verișorului meu, Adrian, la Cluj. A fost o nuntă deosebit de frumoasă, organizată cu mult suflet! Mirii, Andra și Adrian au fost superbi! Le doresc să aibă o viață plină de împliniri și binecuvântări!

Miercurea fără cuvinte (2)

2011-09-07T08:17:00.002+03:00

" În această lume săracă și urâtă, toți cerșim câte ceva. Stăm la colțurile străzii cu sufletul făcut căuș și cerșim după puțină omenie, după puțină dragoste. Dar cel mai adesea sufletul se usucă sub privirile celor prea grăbiți și prea ocupați în mijlocul cărora ne ducem zilele. Pentru că...cel care nu va da, nu va primi niciodată."

NICOLAE IORGA

( fotografie făcută unei "bunici adoptive" aflată în grija fundației pe care o conduce mama )

Miercurea fără cuvinte/ Wordless Wednesday a pornit de la doamna Carmen .

VĂ DORESC O ZI DE MIERCURI FRUMOASĂ !