Dintr-un april...

Din nou dă mireasmă pădurea.

Ciocârliile, cu zborul lor, înalţă cerul

ce ne-a zăcut greu pe umeri;

i-adevărat, se mai zărea printre crengi ziua, ziua neplină -

dar, după lungile după-amieze ploioase,

vin ceasurile proaspete

însorite cu aur,

de care fugind, pe frontoane de case, departe,

toate ferestrele

rănite, bat din aripe cu teamă.

 În urmă: tăcere. Chiar şi ploaia păşeşte mai lin

peste lucirea, ce liniştit se-ntunecă, a pietrelor.

Toate zgomotele amuţesc deplin

tupilate-n lumină de mugur pe ramuri.

 Rainer Maria Rilke