"Un om
fusese-o frunză şi numai om cu om
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire."
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire."
Om cu om - Tudor Arghezi
Buna Sara,am trecut sa te salut! Si mie imi plac enorm versurile lui Tudor Arghezi.
RăspundețiȘtergeresa te bucuri de fosnetul frunzelor, de luciul castanelor, de razele sfioase ale soarelui de de fiecare picur de ploaie! sa ai o toamna minunata!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos! :
RăspundețiȘtergereZi buna!
Buna Sara. Frumoase lumina si culorile surprinse!
RăspundețiȘtergereSa ai o toamna frumoasa !
Ce versuri frumoase! Ce ganduri minunate!
RăspundețiȘtergereIti doresc o saptamana frumoasa, draga Sara! Un salut si un pupic de la micuta mea Sara, care iti multumeste pentru urarile tale!
Buna Sara, ma bucuru ca iti plac asemenea versuri, creezi poezi, daca nu eu zic ca ar trebui sa incerci cel putin.
RăspundețiȘtergereSper ca esti sanatoasa, draga Sara.
RăspundețiȘtergereVă mulțumesc pentru vizită și pentru cuvintele frumoase!
RăspundețiȘtergereFrunze de toamnă suntem toți... :(