Curățenie de primăvară...

        Pentru că așa se obișnuiește înainte de Paște, toată lumea face curățenie de primăvară... Și la noi acasă e curățenia în toi... Bineînțeles că am ajutat și eu pe ici, pe colo... M-am așezat apoi pe canapea. Totul strălucea în jur... Simțeam însă că undeva am uitat să fac curățenie... Sufletul era cel ce avea nevoie și el de puțină ordine... Nu i-am șters fereastra încă, astfel că riscam să nu pot observa calitățile celor din jurul meu... Așa că m-am grăbit să o șterg... Dar nu era de ajuns... Sufletul trebuia și el curățat... Am luat bunătatea și am curățat încăperea... Am șters apoi cu „detergentul” împotriva tristeții … Pe ici pe colo mai era câte puțin praf de indolență pe care l-am șters rapid... Încăpățânarea lenevea pe canapea. Am alungat-o iute... Au rămas în încăpere iubirea, ambiția și bunătatea. M-am grăbit să plec afară, dar am zărit mici urme de răutate... Am șters totul cu mopul...
        Dintr-odată m-am trezit... Simțeam că am terminat de făcut curățenie în sufletul meu... Era cel mai important lucru... Sufletul meu e pregătit acum pentru o nouă primăvară...

Fericire de primăvară

Primăvară, ai adus cu tine atâta fericire!... În sfârșit pot să-i dau voie soarelui să-mi mângâie chipul în fiecare zi, iar vântului îi este permis să se joace unduindu-se prin părul meu... Mă bucur de trilurile păsărelelor ce își repetă partitura uitată parcă după atâta tăcere, sunt fericită să descopăr fiecare nouă floare ce răsare timid în grădina mea... Sunt fericită că e atâta viață în jurul meu!...
Ești binevenită, primăvară, la noi!

Primăvara
de Magda Isanos

Un aer călduț, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
aleargă sălbatec și viu.

În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-îneca depărtarea -
tot râul murise-n uitare.

Veni pe aripă de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.

E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.

Prin dealuri sărace, se-aude
un zvon care crește mereu.
Îl spun a pârâului unde
Îl cântă tot sufletul meu.

O floare albastră și crudă
se-nalță sfioasă spre soare
și cată la loc să se-ascundă
de firea zăpezii ce moare.

Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
și fă să răsară-n grădină
frunzișul, pe arborii goi.

La mulți ani, dragă Andrei!

Ieri a fost ziua bunului meu coleg, Andrei, dar cred că va primi și felicitările mele întârziate - răceala e de vină...
Andrei este un băiat deștept, cu mult bun simț, politicos... Este colegul care, dacă cumva din neatenție te-a supărat în vreun fel, nu se sfiește să își ceară scuze imediat... Îl apreciez mult pentru felul lui de a fi un bun coleg și prieten și îi doresc să fie sănătos, să aibă parte de multe bucurii și... mult succes la școală!

LA MULȚI ANI, DRAGĂ ANDREI !...

BINE AI VENIT, PRIMĂVARĂ!

În sfârşit, mult aşteptata primăvară a venit! Atâta bucurie a învăluit sufletul meu când am zărit primii ghiocei din grădina mea ce şi-au ivit căpşoarele firave din zăpadă!... Sunt atât de fragili şi îngălbeniţi după atâta luptă cu frigul şi zăpada!... Zilnic îi vizitez, îi admir şi mă minunez de gingăşia şi puritatea lor... Am citit o poezie scrisă de Elia David, una dintre poetele mele preferate, poezie ce mi-a plăcut și o redau mai jos şi pentru voi, dragii mei cititori...



Ghiocelul – Elia David
De ce ţine ghiocelul capul în jos?

Un ghiocel ţine capul în jos
pentru că în sufletul lui
totul e atât de pur,
de frumos,
încât nici n-ar răsări
de sub plăpumioara sa de zăpadă
de ruşine
să nu se vadă

Un ghiocel, copilul meu,
niciodată nu o să ştie
ce înseamnă patimă, ce înseamnă
mândrie -
e prea candid şi smerit,
uită-te la el,
ca să nu rămână toată viaţa...

un ghiocel

Am observat cu bucurie şi mugurii copacilor ce aşteaptă nerăbdători să plesnească de bucuria primăverii... M-am întristat într-o zi din săptămâna ce a trecut, când, în drumul spre casă de la şcoală, câţiva copii rupeau cu obrăznicie mugurii copacilor... În sufletul meu au curs lacrimile frunzelor ce aşteptau să încolţească din acei muguri ...
Încă o poezie pe sufletul meu...

Un mugur eşti – Elia David

Se-arată-n lume Primăvara
Cu chipul ei frumos şi pur
Să sprijine pe arbori scara
De flori ce urcă înspre-azur.

Aşa-i e scris, să-ţi dăruiască
O bucurie la necaz,
Şi calda rugă s-o-mplinească
În noaptea rece, când stai treaz.

Un mugur eşti, şi zări, în tine,
Se umplu tainic de-armonii,
De aripi largi, de zboruri line
În roua naşterii târzii.

Vă doresc, dragii mei prieteni, o primăvară verde, plină de lumină şi căldură !

Mamei mele învățătoare...

E și ziua mamei mele învățătoare. Fac parte dintr-o familie numeroasă… Suntem 19 la număr... Mama noastră învățătoare are răbdare cu noi, deși suntem atât de mulți… Este bună, frumoasă la chip și la suflet. Ne învață cu multă răbdare și pasiune atâtea lucruri noi și interesante!...
La început ne era doar învățătoare, cu timpul însă a devenit a doua noastră mamă.
Îmi amintesc cu câtă răbdare ne îndruma mâna să așezăm literele pe caiet… Ne-a învățat apoi să formăm cu literele învățate cuvinte frumoase. Tot ea ne-a învățat să ne iubim și să ne prețuim mamele ce ne-au dat viață….Nu pot uita cum ne zâmbea cu duioșie din prag și cum ne povestea basme cu prințese și dragoni… Astfel, învățarea a fost pentru noi o joacă plăcută!...
Mama noastră învățătoare e ca o rază de soare ce ne încălzește atunci când frigul vrea să ne cuprindă!
Pentru că astăzi e 8 Martie, doresc să-i umplu sufletul ei gingaș cu florile recunoștinței mele și să-i mulțumesc pentru tot ce face pentru mine! Nu găsesc cuvinte potrivite să îmi exprim recunoștința, dar știu că ea îmi înțelege gândul și simte dragostea ce i-o port…

VĂ IUBESC, DRAGA MEA MAMĂ ÎNVĂȚĂTOARE!

Cu drag,
a dumneavoastră elevă,
Sara

Mamei mele, de 8 Martie...

Draga mea mamă,

Îți mulțumesc că mi-ai dat viață și mă îngrijești zi de zi… Ești comoara sufletului meu și nimeni nu te poate înlocui… Când am vreo suferință e de-ajuns ca tu, dragă mamă, să pui mâna pe creștet și durerea-mi dispare. Atunci când vreo dezamăgire mă prăbușește, tu îmi întinzi mâna și mă ridici… Îmi dai apoi curaj și avânt să zbor spre mai înalt... Bucuriile mele sunt și bucuriile tale.
Aș vrea să-ți mulțumesc pentru că mi-ai îmbrăcat sufletul meu gingaș în alb și l-ai împodobit apoi cu bunătatea ta, cu dragostea, răbdarea și înțelepciunea ta…
Nu sunt cuvinte îndeajuns pentru a îți putea mulțumi pentru tot ce faci pentru mine!…

TE IUBESC, DRAGA MEA MAMĂ!

Mama - de Sara Beșleagă

Mama, îngerul din rai,
Tu m-ai născut, tu mi-ai dat trai...
Mama, cel dintâi cuvânt,
Mama, părinte prea sfânt...

Mama, lacrimă de-argint,
Ești al vieții labirint.
Ești mândră stea pe cer,
Sufletului meu colier!


Ești frumoasă, dragă mamă,
Când ești tu, merg fără teamă...
Îți spun azi, îți spun și mâine
Ești frumoasa mea minune!

Cu drag,
a ta fiică, veșnic recunoscătoare,
Sara

Să vină primăvara!...

Și tocmai mă bucurasem că vine în sfârșit primăvara mult așteptată… Dar n-a fost să fie… Mai zăbovește încă iarna pe-ale noastre meleaguri... Și ninge, ninge cu fulgi mari și dezordonați… Iarna aceasta atât de lungă parcă a îmbătrânit pământul cu atâta alb… Primăvara îl va întineri însă, împodobindu-l în verde… Vreau să vină primăvara, să deschid fereastra sufletului să intre în el căldură, lumină, speranță… Vreau ca primăvara să îmi aducă în dar flori colorate... Am orbit de prea mult alb...
Să vină deci..PRIMĂVARA!... Să ningă cu flori!...

ZI PROASTĂ...

Astăzi am avut o zi cumplită…de dimineață. Dragii mei cockeri, Kelly și Jack , au dispărut. Pur și simplu au zbughit-o din curte și au plecat la plimbare... I-am căutat toți disperați... Am lipit afișe, eram dispuși să oferim și recompensă găsitorului. După ce aproape mă resemnasem că nu îi voi mai găsi, spre după-amiază, ne-a telefonat un domn spunându-ne că Jack și Kelly sunt la poliție. Bineînțeles că am plecat imediat într-acolo și i-am adus acasă... I-am iertat, dar nu mai pupă ei degrabă să zburde în libertate nesupravegheați…
Ce bine că i-am găsit!... A trecut și ziua proastă, aștept ca weekendul să fie mai bun!
Weekend plăcut, dragi prieteni!

Alb și Roșu

După atâta alb, prima culoare ce apare în prag de primăvară e roșul, care împletit cu albul zăpezii în firul de mărțișor ne colorează și ne bucură sufletele.
Și sufletul meu a înmugurit parcă astăzi și de-abia așteaptă să înflorească…
Soarele, timid, i-a zâmbit astăzi și sufletului meu și i-a trimis miresme dulci de primăvară.
Câtă bucurie m-a cuprins odată cu primăvara!...

Vă ofer, dragi prieteni, un mărțișor și vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!

Legenda mărțișorului

Pentru că am citit de curând legenda mărțișorului , o redau în câteva rânduri și pentru voi...
Legenda mărțișorului
Se spune că în urmă cu mult timp, Soarele a luat chipul unui om minunat pentru a putea lua și el parte la hora dintr-un sat. Văzând frumuseţea şi blândeţea Soarelui, Zmeul, invidios, l-a răpit şi l-a încuiat în templul său întunecat.
Păsările nu mai cântau, iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe Zmeu.
Un tânăr voinic din sat se hotărăşte însă să plece în căutarea Zmeului pentru a elibera Soarele. Călătoria tânărului a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.
Spre sfârşitul iernii, voinicul găsește castelul Zmeului, luptă cu acesta şi eliberează Soarele, reușind să-i fericească pe toți cei care-și puseseră ultimele speranțe în el. Natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, dar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desțelenit.
Legenda spune că de atunci tinerii au început să împletească ciucuraşi: dintr-un fir alb, care semnifică puritatea ghiocelului – prima floare ce vesteşte venirea primăverii şi unul roşu – care semnifică sângele voinicului sau dragostea pentru frumos.