Miercurea fără cuvinte (12)

 

Prietenie îndurerată...

Povestea Miercurea fără cuvinte a început la doamna Carmen

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  

PLINĂ  DE  ZÂMBETE  ȘI  MAGIE!

Prietenie îndurerată...

           Sâmbătă seară am vizitat-o pe Alexandra Groza, micuța mea prietenă. Am fost  împreună cu mama și cu Miriam, sora mea… Urma ca luni, 28 noiembrie, să plece spre Timișoara unde va sta pentru multă, multă vreme...

        Nu am crezut că va fi atât de emoționantă întâlnirea cu ea…

        I-am cumpărat o mulțime de cadouri: cărți, jocuri, dulciuri  care în mod normal ar bucura orice copil…. Am căutat pe chipul ei minute în șir un zâmbet… Dar nu, nu a zâmbit… deloc... Zâmbetul Alexandrei a murit… Buzele ei uscate și crăpate nu au reușit să schițeze zâmbetul mult  așteptat… am auzit doar șoaptele pline de durere ale sufletului ei plin de suferință…

         În ochișorii ei inocenți, am citit o tristețe desăvârșită, adânc înrădăcinată în inimioara ei mică... Farmecul copilăriei ei s-a pierdut… Poate doar pentru moment… Așa sper și mă rog în fiecare zi…

        Alexandra are nevoie doar de un strop de sănătate pe care i-l putem picura noi toți, împreună… Fiecare dintre noi - o picătură… Singuri nu putem face mare lucru, dar împreună putem deveni un ocean…

    

         Articol înscris la sugestia doamnei  Dana Diaconu pe Blog Power, tema fiind Prieten adevărat.

De ce nu am mai scris...

                 Nu am mai scris de ceva vreme pe blog... E o perioadă destul de solicitantă la școală... Încep tezele și pregătirile pentru concursuri... Deja sunt obosită... Nu mă plâng însă... Bine că sunt sănătoasă! Vor trece toate!...
                 Gândul mi-e mereu la micuța mea prietenă, Alexandra. Orice problemă aș avea, comparând-o cu suferința ei, e nimic... Cunoscând-o pe Alexandra, am învățat ce e mai important în viață și care sunt adevăratele probleme. Poate mă mai "plângeam" că nu-mi stă părul bine sau că nu e ondulat așa cum aș vrea... Ce bine că am păr!...  Alexandra nu mai are deloc păr... S-a săturat de purtat de aproape două luni doar pijamale... S-a săturat și de albul din spital...

 ALEXANDRA VREA DIN NOU CULORI ÎN VIAȚA EI!

                 Ce mult mi-aș dori să-i pot alina suferința!...
                 Sper din tot sufletul să se strângă banii necesari tratamentului ei!...
                 Împreună cu colegii mei am început să strângem și noi bani pentru Alexandra....
                Cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ei sunt mai mari!

          

    TE  IUBESC,  ALEXANDRA!  SĂ  TE  FACI  SĂNĂTOASĂ!    

      
            

Zâmbetul de luni, zâmbetul suferinței...

     
      Ideea Zâmbetului de luni este a lui Sergiu. Astăzi un zâmbet al suferinței Alexandrei. Povestea ei o puteți citi aici sau pe blogul Alexandrei.       

          VĂ  DORESC  TUTUROR  O  SĂPTĂMÂNĂ  PLINĂ   DE  ZÂMBETE  DE  FERICIRE!

Parfumul ceaiului preferat

                                                                                       Sursă foto

         Tema acestei săptămâni a Poveștii parfumate  a fost Parfumul ceaiului preferat…

         Din păcate, nu îmi prea place ceaiul… Îmi amintește de desele răceli, viroze, laringite ce le-am îndurat în viața asta – nu prea lungă, e adevărat… Bineînțeles, trebuia să beau muuult ceai... Neapărat!... Dacă voiam să mă fac bine… 
         S-a străduit mama mea cât a putut să diversifice aromele ceaiurilor: mentă, cimbrișor, busuioc, salvie, patlagină, mușețel, măceșe, tei și așa mai departe… A îmbunătățit gustul ceaiurilor cu lămâie și miere de albine… 
         Nu a avut însă deloc succes… Am băut întotdeauna ceaiurile doar fiindcă trebuia…

         Și parcă nu ar fi fost de-ajuns… trebuia să mai fac și inhalații cu diverse miresme… plăcute de altfel… Dar să stai sub cearșaf deasupra oalei cu ceai fierbinte, credeți-mă, nu era deloc plăcut… Mă treceau toate transpirațiile, iar răbdarea era întinsă la maxim… După ceva vreme, a cumpărat tatăl meu aparat pentru inhalații și a fost ceva mai comod…

         M-am însănătoșit, de fiecare dată… Nu știu însă cât datorită ceaiurilor… sigur mi-au ajutat și ele…

         Probabil că nu voi bea niciodată ceai de plăcere… Vă anunț dacă sau când va avea loc vreo schimbare în privința ceaiurilor… :)

         Mai jos… cântecul unui ceainic și un videoclip de la o petrecere cu ceai din Alice în Țara Minunilor...

        VĂ  DORESC  UN  WEEK-END  PLIN  CU  AROMELE  PREFERATE!

Au mai scris pe aceeași temă :

- doamna Mirela Pete 
- Shayna 
- Gabi 
- Gabriela Elena 
- Max Peter 
- Lolita 
- Lili 
- Alina 
- Rokssana 
- Vania 
- Luna Pătrată 
- doamna Carmen 

Miercurea fără cuvinte (11)

         În fața suferinței micuței Alexandra, rămâi chiar fără cuvinte... Povestea ei tristă o puteți citi în postarea mea de ieri.

    

Dacă doriți să faceți parte și voi din povestea 

Miercurea fără cuvinte,

vă puteți înscrie la doamna Carmen.

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  

PLINĂ  DE  SPERANȚĂ !

Nevoie de noi...

    Ea este Alexandra Groza. Nu am cunoscut-o încă personal, dar o cunosc foarte bine pe Carmen, mătușa ei… Alexandra locuiește în același oraș cu mine, în Dorohoi …

    Nu a împlinit încă 7 ani… De-abia a început în septembrie clasa întâi… Și-a dorit atât de mult să devină școlăriță, să învețe cât mai multe din tainele literelor și a cifrelor!… Avea atâtea vise pentru când va fi mare!... Dar brusc, drumul ei s-a întrerupt… Din păcate, acum trebuie să învețe să suporte durerea… Prea devreme!...

    Totul a început cu o banală durere de picioare, oboseală și lipsa poftei de mâncare. Rezultatele analizelor i-au cutremurat pe toți cei dragi din familia ei…

    Alexandra are LEUCEMIE… De peste o lună este în spital, la Iași.

    Are nevoie urgentă de sânge, o grupă rară, A II Rh negativ, preferabil de la bărbați până în 50 de ani.

    Are însă nevoie urgentă și de bani… Urmează să facă, după ședințele de chimioterapie, o operație de transplant de măduvă care costă în jur de 40.000 Euro… Familia ei nu are acești bani… Tatăl nu mai lucrează de ceva vreme, iar mama stă cu Alexandra în spital. Tatăl Alexandrei a deschis un cont pe numele lui, Groza Dumitru (detalii aici).

    Timpul însă nu i-a dat prea mult răgaz Alexandrei… În maxim 2 luni va trebui operată…

    Sper că se vor găsi oameni cu suflet mare care o vor ajuta pe Alexandra să zâmbească din nou, iar inocența și speranța din ochișorii ei frumoși să nu dispară…

    Orice ajutor, oricât de mic, contează că doar… pic cu pic se face marea…

     Și un gând bun, și o rugăciune îi pot fi de folos…

     Să facem ca Toamna din sufletele Alexandrei și a celor dragi ei să nu mai plângă cu frunze veștede, ci cu speranță de viață…

     Doamne-ajută!

NOUTĂȚI - Alexandra are blog... Puteți citi mai multe informații despre ea la această adresă: www.alexandragroza.com

Fructul cel mai valoros

                                                                                    Sursă foto

Fructul cel mai valoros - poveste populară bulgară

A fost odată un tată care avea trei feciori. Într-o zi îi chemă la dânsul şi le spuse:
- Am să vă dau la fiecare câte o pungă cu galbeni. Mergeţi în lume şi căutaţi fructul cel mai valoros. Celui care dintre voi mi-l va aduce, am să-i dăruiesc jumătate din averea mea.

Feciorii luară pungile cu galbeni şi porniră fiecare în trei părţi ale lumii în căutarea fructului cel mai de preţ.
După trei ani se-ntoarseră cu toţii la tatăl lor.
- Ei, zise acesta întorcându-se către feciorul cel mare, ce mi-ai adus?
Băiatul îi răspunse:
- Fructul cel mai valoros, tată, este acela care e cel mai dulce. Eu ţi-am cumpărat un ciorchine de strugure. Dintre toate fructele pământului nostru, acesta e cel mai dulce.
- Bine ai făcut, spuse tatăl, mi-ai adus un fruct tare bun. Dar tu ce mi-ai adus? Şi se întoarse către feciorul cel mijlociu.
- Tată, eu m-am gândit că fructul cel mai valoros este acela care se găseşte cel mai rar. De aceea m-am dus în ţările sudice şi ţi-am cumpărat fructe rare, ce nu cresc pe la noi. Uite: nuci de cocos, portocale, curmale, banane- din fiecare câte puţin, ca să ai de unde să-ţi alegi. Poftim, ia ce-ţi place!
- Bine ai făcut, fiul meu, mi-ai adus fructe minunate. Am să aleg unul dintre ele.
Apoi se întoarse către feciorul său cel mai mic:
- Dar tu, fiule, ce mi-ai adus? De ce te-ai întors cu mâinile goale?
- Este adevărat, tată, că m-am întors cu mâinile goale, însă banii pe care mi i-ai dat nu i-am risipit pe fructe scumpe, ci m-am înscris la o şcoală. Trei ani de zile am tot învăţat. Fructele pe care le-am cules nu se văd, pentru că ele se află în inima şi în mintea mea. Socot, tată, că acestea sunt fructe valoroase...

Auzind aceste cuvinte, tatăl se bucură şi zise:
- Tu mi-ai adus fructele cele mai scumpe, fiul meu! Tu meriţi răsplata făgăduită, pentru că nu există fruct mai valoros ca învăţătura.

                            

      Tema Poveștii parfumate din această săptămână a fost Parfumul fructelor exotice. Deoarece am avut o săptămână plină și astăzi am fost la un concurs important la matematică, nu am avut timp să scriu pe tema dată. De aceea am postat această poveste populară preluată de pe www.didactic.ro - deocamdată acesta e parfumul cel mai important pentru mine - cel al învățăturii... :).    

      

Au mai scris pe aceeași temă :

Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/miresme-de-departe-ca-sa-ne-fim-mai-aproape-parfumul-fructelor-exotice-poveste-parfumata/
Innerspacejournal
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/04/parfum-de-fructe-exotice/
CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/astazi-prin-intermediul-povestii.html
Gabi My Heart to Your Heart
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/05/poveste-parfumata-parfum-de-fructe-exotice-de-care-sigur-nu-ai-auzit/

Gabriela Elena
http://gabryellehelen.wordpress.com/2011/11/05/executie-fructata-parfumul-fructelor-exotice/
Carmen Dj
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/11/05/parfumul-fructelor-exotice/ 
Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-parfumul-fructelor.html 

Miercurea fără cuvinte (10)

         “Oamenilor mari le plac cifrele.Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecție de fluturi?" Ci întreabă: "Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui?"… Numai atunci cred ei că îl cunosc.”

                            Micul Prinț - Antoine de Saint Exupery 

Miercurea fără cuvinte - poveste începută de doamna Carmen

        

Vă doresc tuturor o frumoasă zi de miercuri-toamnă !