În sfârşit, mult aşteptata primăvară a venit! Atâta bucurie a învăluit sufletul meu când am zărit primii ghiocei din grădina mea ce şi-au ivit căpşoarele firave din zăpadă!... Sunt atât de fragili şi îngălbeniţi după atâta luptă cu frigul şi zăpada!... Zilnic îi vizitez, îi admir şi mă minunez de gingăşia şi puritatea lor... Am citit o poezie scrisă de Elia David, una dintre poetele mele preferate, poezie ce mi-a plăcut și o redau mai jos şi pentru voi, dragii mei cititori...
Ghiocelul – Elia David
De ce ţine ghiocelul capul în jos?
Un ghiocel ţine capul în jos
pentru că în sufletul lui
totul e atât de pur,
de frumos,
încât nici n-ar răsări
de sub plăpumioara sa de zăpadă
de ruşine
să nu se vadă
Un ghiocel, copilul meu,
niciodată nu o să ştie
ce înseamnă patimă, ce înseamnă
mândrie -
e prea candid şi smerit,
uită-te la el,
ca să nu rămână toată viaţa...
un ghiocel
Am observat cu bucurie şi mugurii copacilor ce aşteaptă nerăbdători să plesnească de bucuria primăverii... M-am întristat într-o zi din săptămâna ce a trecut, când, în drumul spre casă de la şcoală, câţiva copii rupeau cu obrăznicie mugurii copacilor... În sufletul meu au curs lacrimile frunzelor ce aşteptau să încolţească din acei muguri ...
Încă o poezie pe sufletul meu...
Un mugur eşti – Elia David
Se-arată-n lume Primăvara
Cu chipul ei frumos şi pur
Să sprijine pe arbori scara
De flori ce urcă înspre-azur.
Aşa-i e scris, să-ţi dăruiască
O bucurie la necaz,
Şi calda rugă s-o-mplinească
În noaptea rece, când stai treaz.
Un mugur eşti, şi zări, în tine,
Se umplu tainic de-armonii,
De aripi largi, de zboruri line
În roua naşterii târzii.
Vă doresc, dragii mei prieteni, o primăvară verde, plină de lumină şi căldură !
