O liniște adâncă apasă pădurea... Apusul soarelui cuprinde în brațe foșnetul plăpând al frunzelor. Copacii bătrâni se apleacă, purtând povara anilor grei, iar florile ațipesc șoptindu-și povești. Pădurea a adormit în surâsul luminii palide a soarelui.
Doar un pui mic de căprioară își ridică atent urechile și pășește încet și nesigur. Din când în când își pleacă căpușorul catifelat, parcă pierdută într-un univers necunoscut. Își găsește un culcuș și adoarme cuprinsă de vise...
O ultimă lumină a apusului o trezește... Își deschide ochii și o rază de soare pierdută se ascunde în ei. A ales-o pentru a-i lumina calea...
Căprioara se ridică tandru și pornește pe cărarea îngustă. Își privește chipul în apa limpede a lacului. O scânteie clipește în ochii ei catifelați... Privește cerul, iar în el se ascunde privirea ei. Clipește încet din ochii săi căprui, iar pădurea se umple de lumina lor. Oare în ochii ei se ascunde parfumul viselor și al florilor?... Taina pădurii?...
Căprioara pornește din nou la drum împrăștiind peste pădure parfumul ochilor căprui...
Ochii... Fie că sunt căprui, albaștri, negri sau verzi, important este ca noi să putem vedea sclipirea și frumusețea din ochii celor din jurul nostru... În orice culoare a ochilor se ascunde o poveste... O poveste ce poate fi extrem de interesantă, și la care putem fi și noi autori... Putem dărui din frumusețea ochilor, a inimii noastre și celor din jurul nostru...
Tocmai am citit aici despre "experimentul ochi albaștri-ochi căprui", experiment extrem de interesant... Toți suntem egali în fața Creatorului...
Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate, pe blogul doamnei Mirela. Tema de astăzi a fost propusă de Pandhora
Au mai scris despre Parfumul ochilor căprui :
|
|||||||||||||||||||||||||
PLINĂ DE PARFUM DE OCHI FRUMOȘI!
