"Noiembrie îi găsi pe toţi obosiţi de aşteptare
şi doritori de un
fapt nou..."
Mihail Sebastian
Nu mă fascinează, în general, luna noiembrie,
deși în acest an chiar a fost destul de generoasă cu noi... :)
Natura pare îngenuncheată în fața Timpului...
Totuși, nu fără speranță...
Mai există speranța primăverii...
Natura pare îngenuncheată în fața Timpului...
Totuși, nu fără speranță...
Mai există speranța primăverii...
Noiembrie nu e nici prea cald, nici prea frig,
nici prea luminos, nici prea cețos,
nici prea frumos, nici prea ploios...
E luna în care culorile dispar încetișor, pe rând...
E luna așteptărilor...
E luna în care aștept să vină iarna, Crăciunul...
E luna în care aștept să vină iarna, Crăciunul...
Aștept la hotarul dintre toamnă și iarnă...
"Nici
umbră, nici strălucire, nici fluturi, nici albine ,
Nici fructe , nici flori , nici frunze și nici păsări... Noiembrie !"
Thomas Hood
Sursă foto - Facebook
Nici fructe , nici flori , nici frunze și nici păsări... Noiembrie !"
Thomas Hood
Sursă foto - Facebook
"Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?"
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?"
T.S. Elliot
JALE LA ÎNCEPUT DE NOIEMBRIE
Ascultă pe drumuri
de cer, pe înalte,
cohorte de păsări
sălbatice-n noapte.
Ce-ţi lasă în urmă?
Ce-ţi lasă în faţă?
Tomnatic imperiu,
izvoare ce-ngheaţă.
Curând căpriorul
la ochiul de apă
închis - cu copita
zadarnic mai sapă.
Şi încă vedea-vei
ce jaf în lumină
va fi, şi ce jalnic
verdict în grădină.
Atât îţi rămâne:
pământ în tenebre
şi inima arsă
de grijă şi febre.
Din cântec, din caldul,
nimic nu mai este,
ah, nici în viaţă,
şi nici în poveste.
Ia seama că mâine
cocorii în seară
vor duce şi luna,
furând-o din ţară.
de cer, pe înalte,
cohorte de păsări
sălbatice-n noapte.
Ce-ţi lasă în urmă?
Ce-ţi lasă în faţă?
Tomnatic imperiu,
izvoare ce-ngheaţă.
Curând căpriorul
la ochiul de apă
închis - cu copita
zadarnic mai sapă.
Şi încă vedea-vei
ce jaf în lumină
va fi, şi ce jalnic
verdict în grădină.
Atât îţi rămâne:
pământ în tenebre
şi inima arsă
de grijă şi febre.
Din cântec, din caldul,
nimic nu mai este,
ah, nici în viaţă,
şi nici în poveste.
Ia seama că mâine
cocorii în seară
vor duce şi luna,
furând-o din ţară.
Lucian Blaga
VĂ DORESC TUTUROR UN NOIEMBRIE FERICIT!
Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștilor Parfumate,
pe blogul doamnei Mirela
unde puteți găsi și alte miresme de noiembrie.