Orele parfumate ale verii

             "Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, 

trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec  

și tremurul mâinii care-l caută."

Ionel Teodoreanu

      Iubesc VARA nespus de mult… Poate pentru că sunt copilul ei, născută fiind în miez de iunie… Iubesc VARA, mai ales pentru că e vacanță, vacanță la care visez un an întreg… Iubesc fiecare zi de vară, mă bucur de fiecare oră din zi…

      Iubesc diminețile de vară când soarele îmi mângâie duios fața cu razele-i dulci trezindu-mă din tăcutele visări… Îmi place să mă trezesc în ciripiturile vesele ale păsărilor… Iubesc mirosul de prospețime și răcoare al dimineților de vară…

      Iubesc orele amiezilor de vară cu miros de iarbă încinsă… Iubesc atunci, mai ales, să stau la umbra ce mi-o dăruie generos copacii… Îmi place să privesc cum Vara pârguiește fructele în cuptoarele ei, pentru mine... Îmi place să ascult zumzetul albinelor și să mă las răsfățată de parfumul îmbietor  al florilor…

       Iubesc serile de vară când pot să admir apusul măreț al soarelui… Îmi place să privesc cerul senin cu lună plină și mii de stele... Ador miresmele Reginei Nopții…

       Iubesc nopțile de vară când adorm cu fereastra deschisă ascultând concertul greierilor…

 "Vara e o vrăjitoare
Ce preschimbă, prin magie,
Spicele de pe ogoare
Într-o mare aurie.

Vara, mare pictoriţă,
Ia din curcubeu culori
Şi, cu har, în poieniţă,
Zugrăveşte fluturi, flori…

Vara e compozitoare –
Cu un tril de ciocârlie
Şi-unul de privighetoare
Ea compune-o rapsodie.

Ca poetă iscusită,
Vara, cu penel de soare,
Scrie slovă aurită –
Câte-un vers în orice floare.

Când cicoarea şi sulfina
Au, din rouă, diademe,
Ea transformă-n zori grădina
Într-o carte cu poeme."

Vali Slavu 

"Vara și cântecele se cântă singure..." 

William Carlos Williams

 

“În principiu, nu cred că există ceva mai minunat 
ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, 

când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. 

Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, 

priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, 

simţi în nări mirosuri ameţitoare, 

eşti fericit şi nu ştii pentru ce.  

 Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. 

Totul e extraordinar de simplu, într-un fel...

Vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. 

N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, 

că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. 

 Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase.” 

Octavian Paler 

 

Postarea este înscrisă în Clubul Poveștii Parfumate, 

pe blogul doamnei Mirela Pete. 

VĂ  DORESC  UN  WEEKEND  

ÎN  CARE  SĂ  VĂ  BUCURAȚI  DIN  PLIN

DE  ORELE  PARFUMATE  ALE  VERII !