Se afișează postările cu eticheta miros. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta miros. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 august 2012

Parfumul cărților

”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.
Tudor Arghezi

“Unii consideră că Paradisul este o grădină, alții și-l imaginează un palat,
 eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă.”
Jorge Luis Borges


             De mică am îndrăgit cărțile... Cu ajutorul lor am descoperit frumusețea vieții. Ele mi-au fost și îmi sunt izvor de cunoaștere și înțelepciune.
             Cartea îmi este prieten de nădejde.… Îmi este alături la bine și la greu... Cartea îmi umple sufletul cu sensibilitate și frumusețe...
             M-am împrietenit întotdeauna cu eroii  din cărțile citite 
și am călătorit alături de ei în lumea mea imaginară...

                                                             
             Datorită doamnei mele învățătoare care mi-a insuflat plăcerea de a scrie și care m-a încurajat mereu să mă împrietenesc cu cuvintele, 
am scris și eu două cărți:  Aventurile lui Kim  și  Suflet de creion
Au mai fost câteva tentative care au rămas însă doar manuscrise… 
Cine știe?... Poate vor deveni cândva cărți…
             Redau mai jos un fragment din cuvântul rostit de mine
 la  lansarea cărții mele, "Suflet de creion".
            Te invit, dragă cititorule, într-o minunată călătorie alături de Sonia și noul ei prieten, un creion cu puteri magice. 
E o călătorie plină de aventuri, 
pe cât de interesantă pe atât de misterioasă.
            Am împletit în paginile cărții realitatea cu ficțiunea, personajele mele fiind când oamenii de lângă noi, 
când alții de la mii de ani distanță.
            Alături de eroii mei, vei descoperi mistere uitate, 

vei admira minunile naturii, te vei îngrozi de răzbunarea ei, 
vei descifra ecoul peșterilor, 
te vei bucura de căldura verii și de mângâierea valurilor mării, 
vei vedea că în momentele cele mai grele, 
oamenii nu uită să fie oameni 
și că se pot face multe sacrificii pentru zâmbetul unui copil.
           Și dacă te-am făcut cât de cât curios, 
ia cartea și gustă și tu povestea mea!...
           Am ilustrat-o cu desene făcute de mine și cu câteva fotografii 

din arhiva familiei mele.”


Cartea mea -  aici îmi păstrez visele și amintirile….
                Banii proveniți din vânzarea cărților au fost folosiți pentru ajutorarea copiilor 
din orașul meu afectați de inundațiile catastrofale din iunie 2010 
despre care puteți citi  aici,  aici, aici, și  aici  
cât și pentru ajutorarea unor copii bolnăviori
Am reînvățat astfel bucuria de a dărui.

                Îmi place mirosul cărților, fie cartea-manuscris, fie cartea proaspăt ieșită de sub tipar pe care cerneala de-abia s-a uscat 
sau cartea din raftul vreunei biblioteci… 
           Mai nou am descoperit însă că sunt alergică la mirosul de vechi. :(  Îi compătimesc pe cei ce și-au ales meseria de mirositor de cărți vechi.:)

                 Fiecare carte are mirosul ei unic… 
                 Am citit că mirosul cărților diferă 
și datorită lemnului din care e făcută hârtia… 
Pentru că da,  CARTEA are miros de PĂDURE… 

                  În carte rămân imprimate și mirosurile din spațiile unde au fost păstrate și mirosurile celor ce au folosit cartea pentru a usca în ea flori sau frunze sau pentru a păstra în ea fotografii sau scrisori.
 Și, bineînțeles, se imprimă și mirosurile celor ce au citit cartea…

             Pentru mine, CARTEA, în orice stadiu ar fi, 
             are miros de ÎNȚELEPCIUNE…


Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate
pe blogul doamnei Mirela Pete. 
Veți găsi acolo nenumărate alte miresme plăcute ale cărților...
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.

VĂ  DORESC  UN  WEEKEND  
CU  MIRESME  PLĂCUTE  DE  ÎNȚELEPCIUNE!

joi, 18 august 2011

Fir de iarbă


       Ador vara…  Îmi place să mă tăvălesc prin iarbă, să simt miros de verde crud.
       Mereu mi-a plăcut să observ micile detalii din natură. Astăzi am admirat un firicel plăpând de iarbă. Ce multe lucruri am în comun cu firul de iarbă!... Ca și firul de iarbă, mă zbat și eu spre un strop de lumină și căldură, mă bucur de mângâierea și înviorarea ce mi-o dăruie bobul de rouă, îmi înalț capul timid spre cer, spre înalt, spre Lumină, spre Viață…  Furtuna nu mă sperie, nu mă doboară … Mă unduiesc în bătaia vântului, dar mă ridic din nou...
       În liniștea dulce a serii ascult cântecul duios al greierilor-oaspeți…   
       Îmi place verdele, am speranță!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...