Astăzi, pentru Pământ...

                                                                                Sursă foto
               Astăzi, 22 aprilie, este Ziua Pământului - pământ obosit de atâta indiferență și nepăsare a oamenilor...
               Dacă noi toți ne-am gândi mai mult și la cei ce urmează după noi, dacă am avea mai multă grijă și am proteja darurile Pământului, cu siguranță, ar fi ALTFEL...

Cântecul Pământului

Pământule rodnic, pământule sfânt,

tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt,

ridică spre focul aceleaşi stele credinţele tale,

credinţele mele. 

Evlavie ţie, pământule bun!

în sânul tău doarme trecutul străbun păstrând,

pietre scumpe din vremile-acele,

comorile tale, comorile mele. 

Când gemi sub copite de cal frământat,

de graniţi duşmane adânc sfâşiat,

se sbat în furtuna mâniilor grele

durerile tale, durerile mele. 

Învolbură-n mine viteze puteri!

iar când voiu fi vrednic țărână să-mi ceri,

pe groapa-mi uitată să creşti viorele:

iubirile tale, iubirile mele. 

Din clocotul inimii stinse să-mi faci

umbroasele coroane de falcini copaci,-

Prin mândrele vârfuri să urci către stele

nădejdile tale, nădejdile mele.

Nichifor Crainic

 

"Un Pământ curat, o viață sănătoasă! " 

Let's do it!

        24 septembrie 2011 - Zi de curățenie națională în cadrul campaniei Let's do it, Romania...

        Am răspuns afirmativ înscriindu-ne și eu și colegii din clasa mea. După ce am colectat un maldăr de saci plini cu gunoaie din pădurea Horlăceni, am avut parte și de un moment de relaxare... Ne-a vizitat și domnul silvicultor - prietenul nostru, al EcoAmicilor, care ne-a povestit câte puțin din tainele copacilor și ne-a învățat să-i deosebim prin diverse jocuri de recunoaștere.

        Iubesc pădurea, îmi place să-i respir aerul curat și să-i ascult freamătul...

        Sper ca oamenii mari să devină mai conștienți și să păstreze natura curată...

                Frumos e muntele ce-nalţă spre ceruri fruntea lui semeaţă,

Frumos e câmpul ce se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă,

Frumoasă marea liniştită sau cu talazul răzvrătit,

Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit! 

Alexandru Macedonski

       

Triste amintiri (2)

29 iunie 2010

M-am trezit devreme. L-am întrebat pe tatăl meu dacă putem merge și noi cu el să vedem dezastrul produs de ape.

Ceea ce am văzut, nu voi uita niciodată!... Străzi pline de mâl și animale moarte, dărâmături printre care se deslușeau lucruri înnămolite care nu mai foloseau nimănui...

 

Toate erau parcă rupte dintr-un film de groază! Gunoaiele furioase au invadat grădinile, curțile și livezile culcând la pământ garduri, case, pomi, culturi... Și printre gunoaie, dominați de un miros înțepător, murdari, flămânzi și disperați... oamenii...  Lor le-a rămas doar viața și erau recunoscători pentru asta... Alții însă nu au avut acest noroc, sufletele lor înecându-se în apele dezlănțuite.

Printre dărâmăturile unei case, o fetiță mică, speriată ținea în brațe o păpușă a cărei frumusețe se pierduse în nămol. Reușise să-și salveze păpușa preferată. O mângâia, iar din când în când își întorcea privirea tristă spre grămada de moloz ce a fost cândva casa ei. 

 Am fost atât de marcată încât am uitat parcă și să respir pentru câteva secunde. Mă uitam cu milă la fetița aceea neajutorată. Doream să-i dau o mână de ajutor. Cu siguranță erau și mulți alți copii ce aveau nevoie de mâncare, apă, haine, jucării…         

 Peste orașul nostru, apa a adus odată cu ea tristețe, lacrimi și disperare. Oamenii pierduseră agoniseala lor de o viață. Nu mai aveau nimic din ceea ce avuseseră înainte. Rămași fără acoperiș deasupra capului, fără mâncare și apă de băut, încercau să-și recupereze din nămol măcar câteva din lucrurile pe care le aveau înainte.

Ajunsă în cameră, m-am așezat pe pat, obosită. Nu puteam înțelege cum pârâul Buhai pe care în mod normal îl treci cu pasul a putut produce atâta tragedie. Poate că natura s-a răzbunat… Oamenii aruncă atâtea deșeuri și provoacă atâta suferință naturii!...

( va urma )            

Ospățul păsărelelor

      Pentru că iubesc natura, pentru că iubesc păsările, de ceva vreme mă îngrijesc ca ele să aibă hrana de care au atâta nevoie, mai ales iarna.

    Iar drăguțele mele păsărele mă răsplătesc cu adevărate concerte care îmi înseninează diminețile. Știu că ele vor veni și la primăvară și vor avea grijă ca grădina mea să nu sufere din cauza dăunătorilor.