"Unde nu faci cocă, nu iese cozonac."
Proverb românesc
COZONACUL, MĂMĂLIGA ȘI PLUGARUL
Nu mai
spun prin ce-ntâmplare, -
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:
- Uite
ce nerușinare fără margini! Ptiu, la dracul! -
Zise, țantoş, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?
Zise, țantoş, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?
Și-ntr-o
clipă cozonacul, cu albuș de ou la gură,
Spuse câte bunuri scumpe are-n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci.
Spuse câte bunuri scumpe are-n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci.
-
Minți! - sbucni un glas alături,
Dintr-un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:
Dintr-un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:
-
De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece!
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece!
Căci,
să știi: din câtă lume-i pe pământ - norod sărac -
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi îţi strigă:
La o parte, cozonace, noi trăim din mămăligă!
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi îţi strigă:
La o parte, cozonace, noi trăim din mămăligă!
Vasile
Militaru
Eu prefer cozonacul, bineînțeles... :)
De-abia aștept Crăciunul cu aromele lui îmbietoare de cozonaci și prăjituri...:)
Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștilor parfumate,
club inițiat de doamna Mirela.