Miresmele îngerilor - poveste parfumată

“Curăţă câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngerii.” 

Nichita Stănescu

Sursă foto

"Poate că pe-aici pe lângă noi
Îngerii s-au rătăcit și tac.
Să-i desfășăm din plapumi moi
Să-i lăsăm să doarmă, ce să fac.
Îngerii sunt îngeri, dorm cât vor
Nimeni nu-i trezește.
Numai când Dumnezeu le spune că e zori
Sar din somn și se trezesc plângând.
Lacrimile lor se fac un fel de ... ghirlande
Care de le-atingi te visezi ori ied, ori mânz, ori miel,
Și fără să vrei, începi să plângi
Cred că s-au trezit câțiva pe-aici.
Doamne, mi-e de-ajuns, îi am pe-ai mei.
Pune-le în glasuri licurici
Și-n privire boabe dulci de mei."

                                                              Tudor Gheorghe, Despre îngeri
 

Îngerul

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.

Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.

Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.

Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.

Mihail Lermontov 

“Unii oameni trăiesc ca şi îngerii în mijlocul lumii. 

Şi tu poţi trăi asemenea lor!”   

Jose Maria de Balaquer 

Îngerii, ființe ce poartă miresme de Cer...

Îngerii ne ating, tăcut și ușor, ființa și viața...

Cine nu a simțit vreodată 

atingerea divină, plină de Lumină a îngerilor?...

Și noi putem fi pentru cei din jurul nostru,

 îngeri cu chip de oameni...

Le putem atinge viața, tăcut și ușor,

lăsând în urmă miresme divine de Cer... 

 Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștilor Parfumate, pe blogul doamnei Mirela.

Acolo veți găsi și alte miresme de îngeri...

VĂ  DORESC  O  DUMINICĂ

PLINĂ  DE ATINGEREA  ÎNGERILOR!

Parfum de cozonac

"Unde nu faci cocă, nu iese cozonac."

Proverb românesc

Sursă foto

COZONACUL, MĂMĂLIGA ȘI PLUGARUL

Nu mai spun prin ce-ntâmplare, -
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:

- Uite ce nerușinare fără margini! Ptiu, la dracul! -
Zise, țantoş, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?

Și-ntr-o clipă cozonacul, cu albuș de ou la gură,
Spuse câte bunuri scumpe are-n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci.

- Minți! - sbucni un glas alături,
Dintr-un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:

- De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece!

Căci, să știi: din câtă lume-i pe pământ - norod sărac -
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi îţi strigă:
La o parte, cozonace, noi trăim din mămăligă!

Vasile Militaru

Eu prefer cozonacul, bineînțeles... :)

De-abia aștept Crăciunul cu aromele lui îmbietoare de cozonaci și prăjituri...:)

Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștilor parfumate,

club inițiat de doamna Mirela.