"Un om
fusese-o frunză şi numai om cu om
Au izbutit să crească şi să se facă pom.
Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure,
Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure.
Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire,
Făcându-te, din omul prigoanei, omenire."
Sursă foto
O liniște adâncă apasă pădurea... Apusul soarelui cuprinde în brațe foșnetul plăpând al frunzelor. Copacii bătrâni se apleacă, purtând povara anilor grei, iar florile ațipesc șoptindu-și povești. Pădurea a adormit în surâsul luminii palide a soarelui.
Doar un pui mic de căprioară își ridică atent urechile și pășește încet și nesigur. Din când în când își pleacă căpușorul catifelat, parcă pierdută într-un univers necunoscut. Își găsește un culcuș și adoarme cuprinsă de vise...
O ultimă lumină a apusului o trezește... Își deschide ochii și o rază de soare pierdută se ascunde în ei. A ales-o pentru a-i lumina calea...
Căprioara se ridică tandru și pornește pe cărarea îngustă. Își privește chipul în apa limpede a lacului. O scânteie clipește în ochii ei catifelați... Privește cerul, iar în el se ascunde privirea ei. Clipește încet din ochii săi căprui, iar pădurea se umple de lumina lor. Oare în ochii ei se ascunde parfumul viselor și al florilor?... Taina pădurii?...
Căprioara pornește din nou la drum împrăștiind peste pădure parfumul ochilor căprui...
Ochii... Fie că sunt căprui, albaștri, negri sau verzi, important este ca noi să putem vedea sclipirea și frumusețea din ochii celor din jurul nostru... În orice culoare a ochilor se ascunde o poveste... O poveste ce poate fi extrem de interesantă, și la care putem fi și noi autori... Putem dărui din frumusețea ochilor, a inimii noastre și celor din jurul nostru... Tocmai am citit aici despre "experimentul ochi albaștri-ochi căprui", experiment extrem de interesant... Toți suntem egali în fața Creatorului... Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate, pe blogul doamnei Mirela. Tema de astăzi a fost propusă de Pandhora Au mai scris despre Parfumul ochilor căprui :
Doar un gând bun și o rugăciune pentru Ali mai pot face minuni...
MULȚUMESC!
P.S.Din păcate, micuța mea prietenă e îngeraș... Astăzi a plecat spre Cer... Te voi iubi mereu și te voi păstra ca cea mai
prețioasă comoară din inimă, draga mea Alexandra! Ești și vei fi mereu îngerașul meu iubit. Zbor lin, draga mea prietenă!
un cuvânt cântărește cât un miligram și un alt cuvânt
poate cântări
greutatea muntelui răsturnat din temelia lui și înecat în patru
silabe.
Cuvinte fulgi , cuvinte aer, cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din
ele….
Într-un cuvânt se face ziua , și alte cuvinte amurgesc,
cuvintele ca
pietrele sau sunt moi ca melcii.”
Tudor Arghezi
A fost odată o fetiță drăgălașă, născută într-un miez de
iunie…
De
mică s-a dovedit a fi curajoasă, ambițioasă, îndrăzneață și dornică mereu de a cunoaște lucruri noi.Îi
plăceau tare mult poveștile ce i le citea mama seară de seară, înainte de culcare…
De
îndată ce a putut ține creionul în mână, a început să deseneze… Se așeza la
masa ei micuță și desena ore în șir, cu atenție și răbdare… Pentru că nu știa
încă să scrie, îi plăcea să “deseneze ” poveștile ce le scria sora ei mai mare, Miriam…
Mama, tata, sora ei i-au fost mereu alături și au încurajat-o pe fetiță pe drumul lung ce-l avea de străbătut spre Împărăția Cuvintelor.
Fetița a mers la vârsta de doi anila grădiniță și sub
blânda îndrumare a doamnei educatoare a învățat să facă puncte, liniuțe și bastonașe. A învățat despre cuvintele "magice": "mulțumesc", "te rog", "iartă-mă"... Era foarte receptivă și promitea deja foarte mult pentru când avea să meargă
la școală…
Într-ofrumoasă zi de toamnă,
pe când avea șapte ani, Sara, căci așa se numea fetița, a mers la școală, în clasa întâi.
Știa deja să
citească, astfel că i-a fost ușor începutul… A
reînvățat liniuțele, bastonașele, apoi literele rând pe rând, apoi să unească armonios vocalele și consoanele și
să formeze cu ele cuvinte... Apoi a învățat să împodobească frumos cuvintele în expresii cu ele formând propoziții și fraze. Datorită doamnei învățătoare care a încurajat-o mereu, cuvintele i-au devenit prietene și
creionul ei a căpătat puteri magice, a prins suflet, iar poveștile ei au devenit carte.…
Viața ei și-a continuat frumos cursul… A
început să participe la diverse concursuri, să învețe sensul cuvântului succes
și că acesta nu i se datora numai ei, ci tuturor celor din jur ce au sprijinit-o…
Sarei îi plăcea mult să citească și să scrie, astfel că și-a făcut un blog personal unde a început să-și aștearnă gândurile răvășite… O lume nouă i s-a deschis…A cunoscut
astfel oameni mari, cu suflet generos care i-au călăuzit pașii și au
încurajat-o… Datorită lor a învățat sensul multor cuvinte… A reînvățat bucuria de a dărui … A învățat că unirea e un cuvânt atât de necesar
când în jur există atâta nevoie de ea și că mult înseamnă de fapt puțin câte puțin
dăruit din suflet… Poate prea devreme a
trebuit să înțeleagă mireasma crudă a cuvântului suferință… A aflat de boala cruntă ce a lovit-o pe micuța
Alexandra Groza, o fetiță ce locuia în același oraș cu ea și cuvântul prietenie a fost cel care le-a unit într-o relație frumoasă... Ce
bine ar fi să se întâmple un miracol și Alexandra să se însănătoșească și
prietenia lor să continue frumos!...
Apoi, într-o bună zi, doamna Carmen, pe când frunzărea blogulSarei, a găsit o poveste ce se potrivea temei
săptămânale de la Povestea parfumată și
a invitat-o pe Sara să participe și ea… Doamna Mirela Pete, gazda Poveștilor parfumate
a primit-o cu plăcere în Club și a încurajat-o mereu să continue să scrie
povești parfumate…
Săptămână de săptămână a făcut cunoștință cu miresmele multor cuvinte,
unele chiar necunoscute pentru ea…
Cuvintele ce le-a păstrat mereu cu dragoste în
inimă au început să poarte miresme de anotimpuri… A scris povești parfumate
plimbându-se pe aripi de primăvară și
înmugurind odată cu ea… S-a bucurat din plin de fiecare oră de vară cu
miresmele ei plăcute… Toamna, cu roadele ei bogate, a împrăștiat împrejurul Sarei parfumuri dulci-amărui, în timp ce iarna a venit cu miresme de sărbători înstelate …
S-a
plimbat mult în natură și a cunoscut parfumuri de verde crud și de ploaie binefăcătoare … I-a fost recunoscătoare pădurii pentru miresmele ei și s-a
bucurat să-i asculte foșnetul, cântecul, bucuria, oftatul prelung sau plânsul
cu lacrimi de stele….
S-a bucurat de miresmele grădinii ei pline de flori și culori de unde a
învățat despre tăcerea florilor… A învățat și că florile de câmp deși au viața atât de scurtă, răspândesc miresme prețioase…
S-a odihnit la umbra teiului și a ascultat
povești de vânt șoptite din inima frunzei de tei…A învățat să se bucure de parfumul salcâmului
în floare, iar în casa sufletului ei se strângeau multe comori prețioase.
Și-a
amintit și de parfumul primei zile de școală – parfum ce îi va rămâne mereu în
suflet un parfum de amintiri… Pentru că Sarei îi place foarte mult să citească, cărțile au miresme nu doar de pădure, ci și de înțelepciune.
A
învățat să prefere parfumul sincerității, chiar dacă, uneori, s-ar putea să piardă...
Sufletul ei creștea frumos învăluit
de miresmele plăcute și de încurajările membrilor Clubului Poveștii Parfumate și ale celorlalți
cititori ai blogului…
S-a plimbat mult și a participat miercurea de câte ori avea timp și la Miercurea
fără cuvinte – rubrică inițiată de doamna Carmen … Astfel și-a făcutmulți prieteni de la care avea mereu câte
ceva de învățat…
Și
în viața reală a învățat multe despre cuvinte. A învățat că uneori cuvintele
pot să rănească provocând dureri și alteori pot să aline durerea și să o
vindece…
A învățat rostul multor
cuvinte… Și că lumea poate fi mai frumoasă, mai bună cu ajutorul cuvintelor
frumoase rostite de ea… Trebuie numai ca ele, cuvintele, să poarte miresme alese de Cer…
Sara a învățat multe despre cuvinte... Știe acum că trebuie să
împodobească mereu cuvintele înainte de a fi rostite… Știe că uneori cuvintele
trebuie rostite răspicat, alteori trebuie să aibă miresme șoptite… Și poate, câteodată, cuvintele trebuie să poarte
miresmele tăcerii…
Fetița
are încă multe, foarte multe de învățat despre cuvinte și miresmele ce le poartă ele... Vă este recunoscătoare, vouă, tuturor
celor ce îi sunteți aproape prin cuvinte frumoase și încurajări și vă
mulțumește pentru că i-ați trimis mereu miresmele alese ale sufletelor voastre!
Ea păstrează cu grijă poveștile parfumate în cutiuța cu comori a sufletului ei…
Vă mulțumesc că existați, voi, oameni cu suflet frumos
și că îmi
parfumați clipele cu miresme alese de cuvânt!
Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate,