Despre prietenie...

Am citit de curând o poezie despre prietenie care mi-a plăcut foarte mult. La fel ca în lumea florilor, tot așa se întâmplă și între noi, oamenii, fie că suntem copii sau adulți...Și este trist când vedem în jurul nostru oameni "sclifosiți, ciudați, egoiști, fățarnici, invidioși", așa cum sunt descriși în următoarea poezie. Și mult mai trist este când astfel de lucruri se întâmplă și între copii... Eu vreau să cresc frumos și să fiu prietenoasă, să fiu o floare ce răspândește un miros plăcut în jur...

Prietenie

Mami, florile sunt prietene între ele?

Nu toate,
unele flori sunt atât de sclifosite, altele
atât de ciudate,
multe sunt nu doar egoiste, ori neînchipuit
de făţarnice,
ci de-a dreptul moarte de ciudă
pe cele răbdătoare
şi harnice...

Unei flori, fetiţa mea,
nu îi trebuie numai dăruire,
ci şi un car de noroc,
pentru a-şi afla în scurta ei viaţă
de floare obişnuită
o prietenă cuminte ori una
deşteaptă foc.

Dar când se găsesc,
o, când se găsesc,
stau toată ziua îmbrăţişate

şi mai multă culoare în petala lor
nu se poate

şi mai multă bucurie într-un buchet
n-ai să vezi
decât atunci când, într-o zi,
se vor scutura peste inima ta
pomii îndrăgostiţi
din livezi.
( poezie scrisă de Elia David)