Vrăbiuța Vicky

Astăzi a fost o zi deosebită pentru mine.... În timp ce mă jucam afară, am zărit pe scări un pui micuț de vrăbiuță. Stătea ghemuit și tremura... L-am luat cu blândețe în palmele mele mici. I-am mângâiat căpușorul și l-am alintat… Se vedea că suferă, dar nu știam care e cauza…
Speriată, am adus puiul de vrăbiuță în casă. I-am adus câteva firimituri să mănânce și puțină apă…
I-am dat un nume : Vicky. Ne-am jucat puțin împreună , dar nu prea mult... părea obosit... Și avea nevoie și de puțină căldură...
După ce s-a odihnit puțină vreme, ne-am jucat din nou și, deodată, micul pui de vrăbiuță a încercat timid să zboare. Și a reușit... Tremuram toată de emoție și am început să plâng de bucurie...
Îmi doresc din tot sufletul ca Vicky să trăiască. Și chiar dacă nu va mai trăi, știu că nu va muri niciodată din sufletul meu...
Îți mulțumesc, dragă Vicky, pentru că datorită ție am simțit din plin emoția unei frumoase zile de primăvară!