Suflet de creion

        Deși nu am mai postat ceva de multă vreme pe blog, asta nu înseamnă că nu am mai scris nimic...
        Am avut o vară plină de evenimente, dar am reușit totuși să finalizez a doua mea carte, "Suflet de creion", a cărei lansare a avut loc pe 27 octombrie 2010.



         De câte ori pășeam în biblioteca școlii, privirea mea căuta curioasă spre raftul de unde îmi zâmbea cărticica mea “Aventurile lui Kim”, prima mea încercare timidă de a scrie. Iar acest lucru mă făcea să mă simt grozav. Am înțeles atunci că trebuia să continui, să dau viață gândurilor mele.
Și pentru că aveam nevoie de un personaj, am ales să fie tot Sonia, eroina primei mele povești. De fapt, Sonia este o parte din mine, este oglinda gândului meu.
        Te invit, dragă cititorule, într-o minunată călătorie alături de Sonia și noul ei prieten, un creion cu puteri magice. E o călătorie plină de aventuri, pe cât de interesantă pe atât de misterioasă.
        Am împletit în paginile cărții realitatea cu ficțiunea, personajele mele fiind când oamenii de lângă noi, când alții de la mii de ani distanță.
        Alături de eroii mei, vei descoperi mistere uitate, vei admira minunile naturii, te vei îngrozi de răzbunarea ei, vei descifra ecoul peșterilor, te vei bucura de căldura verii și de mângâierea valurilor mării, vei vedea că în momentele cele mai grele, oamenii nu uită să fie oameni și că se pot face multe sacrificii pentru zâmbetul unui copil.
       Și dacă te-am făcut cât de cât curios, ia cartea și gustă și tu povestea mea!...
       Am ilustrat-o cu desene făcute de mine și cu câteva fotografii din arhiva familiei mele.
       E frumoasă, îmi place mult și cu siguranță nu ar fi fost așa dacă mama nu s-ar fi ocupat de redactarea și aspectul ei. Îți mulțumesc mult, draga mea mamă!
       Vreau să mulțumesc și tatălui meu pentru sprijin și să-i spun că n-am uitat ziua în care m-a surprins privind oarece nemulțumită la calitatea primei mele cărți, mi-a zâmbit și mi-a spus “Lasă, Săruca,dacă vei mai scrie o carte, îți face tata coperți frumoase!”.
      “Sunt grozave, tată!”
        Iar pentru curajul, dragostea și ușurința cu care îmi aștern cuvintele vreau să-i mulțumesc doamnei mele învățătoare și să-i promit că Sonia va fi eroina și următoarei mele cărți!



Mulțumesc Bunului meu Creator, Cel care mi-a creionat viața atât de frumos...
Mulțumesc familiei mele pentru tot sprijinul oferit, pentru dragostea cu care mă înconjoară...
Mulțumesc doamnei mele învățătoare datorită căreia am descoperit taina scrisului...
Mulțumesc tuturor celor care îmi colorează viața în culori vesele....

Sara Beșleagă, octombrie 2010