duminică, 1 mai 2011
Ucenicul
Tu, marele bijutier
Al diademelor cereşti
Tu, care veşnic şlefuieşti
În cosmicul atelier,
Primeşte-mă ca ucenic,
În nopţi de taină să mă-nveţi
Canonul sfintei frumuseţi
Să scot podoabe din nimic.
Şi-aşa trudind la cizelat,
Slăvitul meu stăpân şi domn,
În zori să picotez de somn
Cu praf de stele pe halat.
Tu, care dăscăleşti artişti
Şi-ţi iei la glorie părtaşi
Vizionarii uriaşi
În geniul cărora te mişti,
Cuvinte dă-mi să le-mpreun
Fierbinţi de-ntâiul suflu viu,
Dă-mi să le văd cât nu se scriu
Şi să le-aud cât nu se spun.
Din matca lumii să le chem
Şi-n duhul ei să le trimit
În constelaţii de sonet
Şi-n căi lactee de poem.
Nichifor Crainic
Etichete:
Nichifor Crainic,
poezie,
rugăciune
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 gânduri...:
Sara o poezie deosebita!
Mulțumesc! Și mie mi-a plăcut mult!
Buna, Sara. Pentru sufletul tau frumos, curat si plin de poezie, si pentru ca ai gasit imaginea, zic eu, cea mai potrivita pentru ceea ce incercam sa realizez in dimineata aceasta, un "mic" dar:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=q_-Z_oCjokw
(Poate imi spui si mie din ce gradina de vis culegi tu aceste imagini splendide.)
Sa ai o primavara frumoasa, cu sanatate, inspiratie si multe bucurii.
Elia
Mulțumesc mult, doamna Elia! Este superbă prezentarea dumneavoastră!... Imaginile ce le găsesc și îmi plac le memorez în calculator și apoi le folosesc. Și dumneavoastră vă doresc o primăvară veșnică în suflet!
Multumesc Sara; nu am citit-o pana acum. E foarte frumoasa.
Cu mult drag, doamna Adriana! Și mie mi-a plăcut mult.
Trimiteți un comentariu
Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!