sâmbătă, 26 mai 2012

Parfumul salcâmilor în floare...


eu mă trag
dintr-un salcâm
dacă vreţi
să mă citiţi
daţi mai întâi
la o parte
ramurile cu spini...” 

 FLORI  DE  SALCÂM

Cu dărnicie, către lume,
Trimite-al Raiului tărâm
În dulci parfumuri îmbăiată –
Suava floare de salcâm.

Cu veselie râd ciorchinii
De-un alb curat şi diafan –
De fac să cadă, umilită,
Semeaţa floare de castan.

Roşcata zare-şi descreţeşte,
Deodată, fruntea-n răsărit
Şi de uimire se albeşte –
Ghicind că vara a venit.

Adie-n aurul amiezii
Vânt cald, cu iz dogorâtor,
Împrăştiind parfum de floare,
Dinspre salcâmi, foşnind uşor.

Cuprins de-o dulce ameţeală,
Mă-ntreb, de floare îmbătat,
De nu cumva, de plictiseală,
În lume Raiul s-a mutat.

O, Doamne, iartă-mi, Te rog, gândul –
Dar prea frumos e primprejur!
Şi când mă ning, cu flori, salcâmii,
Mă simt copil şi mă simt pur.

Şi-Ţi mulţumesc că-n rânduiala
Lucrării Tale-ai pus temei;
Şi aştept, topindu-mă sfiala,
Parfumul florilor de tei…
Autor – Boris Ioachim

BOGĂȚIILE TRUPULUI
  
        Undeva prin lumea asta, o mamă își trimise băiatul să cumpere ceva de la magazinul din colț. Pe drum, lângă o piață, micuțul zări un bătrân, stingher, în haine ponosite, care parcă aștepta ceva. Privea fără țintă și zâmbea..., părea rupt de realitate. Lumea care trecea îi lăsa câte ceva, bani sau mâncare, după posibilități.
         Copilul se opri în dreptul lui, iar bătrânul în haine ponosite tresări..., îi zâmbi și-l întrebă:
          - Ce faci copil frumos?
          - De unde știi că sunt frumos?
          - Știu! Și apoi toți copiii sunt frumoși!
          - Mă duc să cumpăr ceva.
          - Du-te, și când te întorci să treci pe le mine!
         Copilul așa făcu.
         Bătrânul când simți că este lângă el îi întinse mâna și o porniră amândoi.
         Lumea îi privea mirată: un copil bine îmbrăcat, lângă un bătrân zdrențuros...
         - De ce se miră lumea când ne vede împreună? - întrebă copilul.
         - Lumea nu știe; lumea nu știe că eu sunt cel mai bogat om! răspunse bătrânul
         - Cum așa? Văd că ești îmbrăcat ca un cerșetor!
         - Nu judeca pe nimeni după cum este îmbrăcat! Eu îți spun că sunt cel mai bogat om pentru că am urechi și aud, am ochi și văd, am mâini să mă hrănesc, am picioare să mă deplasez și mintea integră ca să pot gândi, înțelegi?
         - Ha, ha, ha! râse copilul. Păi toți le avem, asta înseamnă că ești bogat?
         - Da, puțini sunt conștienți de acest lucru: că nu în bani se măsoară bogăția... Îți dai seama, tu, cât ești de bogat dacă:
        - ai două picioare întregi cu care să te deplasezi acolo unde sufletul tău vrea?
        - ai două mâini viguroase cu care să apuci, să scrii, să te îmbraci, să înoți în ape răcoroase, să îmbrățișezi, și să legeni un copil?
        - dar, mai ales, să ai doi ochi sănătoși cu care să vezi toate frumusețile acestei lumi; să vezi soarele răsărind, chipul iubitei și surâsul mamei?
        - și două urechi cu care să auzi muzica cuvintelor... 
         Copile drag, oamenii nu știu cât sunt de bogați! Și toate aceste bogății le poartă cu ei, pentru că ele îi alcătuiesc: nu e necesar să le depoziteze în seif sau în bănci. Înțelegi, copile, că te-ai născut bogat?
        - Dar tu de ce cerșești, dacă ești atât de bogat precum spui?
        - Eu nu cerșesc, eu doar țin companie soarelui... În fiecare dimineață, soarele bate la ușa casei mele, deși, ferestrele sunt deschise. Intră în casă și toată lumina și căldura lui îmi inundă cele patru camere. Sunt atât de bucuros că soarele a ales să intre și în casa mea!
        - Dar unde este casa ta? - întrebă curios copilul. Te-am văzut stând pe o piatră în piață.
        - Heei, casa mea este aici, înlăuntrul meu, uite!- și luă mâna copilului și-o duse în partea stângă a pieptului. Simți ce caldă e?
        - Da, și pulsează!
        - Casa mea se cheamă inima și se bucură că ai atins-o cu mâna ta! Hai cu mine să-ți arăt ceva!
       Și o porniră amândoi.
       Copilul mergea alături de cerșetor, și mâna lui mare și caldă îi dădea siguranță, deși nu-l cunoștea; astăzi îl văzuse pentru prima oară, dar îl simțea atât de aproape, de parcă făcea parte din familie.
       Ajunseră în parc.
      - Hai să ne așezăm pe o bancă, aici, sub copacul acesta! spuse bătrânul. Așa, închide ochii și respiră adânc, ce simți?
      - Hmm..., miroase a flori de salcâm!
      - Bravo, ai ghicit, a înflorit salcâmul, așa este!
      - A înflorit salcâmul, a înflorit salcâmul! striga copilul bătând din palme de bucurie, tocmai când, pe lângă banca lor trecea un călător grăbit.
      - Ce glumă bună! mormăi în barbă călătorul. Doar suntem în noiembrie, iar salcâmii înfloresc primăvara! și-și văzu, grăbit, de drum.
      - Vezi, copile, spuse bătrânul, ți-am spus că oamenii nu știu cât sunt de bogați; au uitat să se bucure: deși au ochi, nu văd, deși au nas, nu miros, nu simt că salcâmul a înflorit a doua oară. Nu mai au timp să simtă, să vadă, să audă. Merg cu capul în pământ, preocupați să facă cât mai mulți bani, trecând astfel, orbi și surzi, pe lângă minunile vieții. Au sărăcit!
        Se ridicară și o porniră pe alee spre casa copilului.
        La capătul parcului era un cerșetor, orb, în cârjă.
        Bătrânul lăsă în căciula milei tot avutul său:
      - În dar ai luat, în dar să dai copile, să dai din „bogația” ta și celor care au într-adevăr nevoie! spuse bătrânul și se depărtă fericit, bogat în sinea lui.
        Copilul cum ajunse acasă, se duse repede în camera lui, își luă pușculița cu bani, o sparse, luă banii și plecă în grabă spre piață. Dărui, cu mâinile lui, bănuții săracilor.
         La întoarcere mama îl certă:
        - Ce-ai făcut? Ți-ai dat toți banii dăruiți de mine pentru leagănul pe care ți-l doreai, la cerșetori?
        - În dar ai luat, în dar să dai ... mamă, iar eu sunt foarte bogat!!! Mă am pe mine! Ce-mi mai trebuie leagăn când am două picioare zdravene cu care pot să alerg, să mă joc?!
        Copilul descoperise bogățiile trupului său, iar în casa sufletului aveau să se strângă o mulțime de alte comori.
                                                                                      Autor - Mihaela Bălăceanu

Mai multe Povești parfumate găsiți pe blogul doamnei Mirela Pete  
în cadrul Clubului poveștii parfumate.

VĂ  DORESC  TUTUROR  UN  WEEKEND  
PLIN  DE  MIRESME ALESE  DE  SALCÂM!

14 gânduri...:

Mirela spunea...

Doamne, ce rânduri de aur!
”O, Doamne, iartă-mi, Te rog, gândul –
Dar prea frumos e primprejur!
Şi când mă ning, cu flori, salcâmii,
Mă simt copil şi mă simt pur.”
Cât de frumoase alegeri ai făcut, dragă Sara, mă bucur cu adevărat citindu-le!
Povestea e frumoasă și plină de tâlc, iar mireasma Salcâmului se simte peste tot. Te felicit!
Toate poveștile membrilor Clubului vor fi publicate pe pagina de facebook a Clubului Poveștii parfumate.
http://www.facebook.com/ClubulPovestiiParfumate
Să a o seară minunată! :)

Sara spunea...

Mulțumesc mult, doamna Mirela! Și mie mi-a plăcut și povestea, și poezia... Mă bucur că ați reînceput "Poveștile parfumate"!...
O seară liniștită vă doresc și eu! :)

lili3d spunea...

Mă bucur că ne reîntâlnim!
Alegerile tale îţi descriu sufletul!
Felicitări!

foto de inginer spunea...

Plina de sensibilitate si parfumata povestea ta ! :)
Felicitari !

LOLITA spunea...

Buna Sara!
Deosebite alegerile tale si cu un parfum inconfundabil pe care doar sufletul tau pur de copil il are! Pup fruntea ta de copil intelept!
Iti doresc numai bine si parfumuri deosebite sa te invaluie tot timpul!

Doru spunea...

Mulţumescu-ţi, Sara!

Sara spunea...

@ lili3d,

și eu mă bucur! Mulțumesc mult! :)

Sara spunea...

@ foto de inginer,

mulțumesc pentru aprecieri! Mă bucur că v-a plăcut parfumul de salcâm! :)

Sara spunea...

@ LOLITA,

mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Și eu vă doresc să fiți mereu înconjurată de miresme alese!
Seară frumoasă! :)

Sara spunea...

@ Doru,

eu sunt cea care vă mulțumește pentru frumoasele imagini ce îmi încântă mereu privirea!
Numai bine! :)

Mariana spunea...

Gânduri şi cuvinte frumoase, ca întotdeauna!
Ce bogată eşti, draga mea Sara, copil frumos al lui Dumnezeu!

oovi spunea...

e minuat, sa inveti de la copii...
mercic... dulcic...

Sara spunea...

@ Mariana.
mulțumesc! Bogăția mea o iau de la oamenii mari din juru-mi, ca dumneavoastră de exemplu!

Sara spunea...

@oovi,
și eu mulțumesc pentru vizită! :)

Trimiteți un comentariu

Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...