sâmbătă, 18 august 2012

Parfumul străzii mele


“Strada – cotidiana noastră arenă.”
Vasile  Ghica
  
Nu pot să închid ușa și să nu mai știu ce se petrece în stradă, 
dincolo de ea…”
Octavian  Paler


                Mă plimb agale printr-o mulțime de umbre și felinare aprinse, ascult tăcerea ploii și miros asfaltul umed…
                Cu câteva ore în urmă, la ceasul amiezii, strada mea avea parfum de trotuar încins de soarele fierbinte, iar umbra mea se zărea înaltă și sprintenă pe strada șerpuită. Din când în când, la câte o fereastră de bucătărie am zărit chipurile pline de spor ale gospodinelor și un miros de prăjitură cu prune îmi pătrundea în nări, plăcut.
                 Parfum de vară pretutindeni… Parfum de jocuri și copilărie sub streașina blocului înalt de vis-a-vis… Parfum de fructe dulci sub coroana unui pom, parfum de iarbă verde din curtea unei case, parfumul străzii mele…
                 Lângă un gard, o pisicuță miaună încet… Pe trotuar, un câine urmează devotat o bătrânică iubăreață... Dintr-o curte,  un copil își înalță zmeul…
                 Strada mea e plină de comorile copilăriei, ale iubirii și ale împlinirii…
                 Strada mea miroase a magie și poveste, miroase a liniște și fericire… 
                 Strada mea miroase a viață...
                 Acum, în prag de seară, când stelele îmi zâmbesc, iar luna împrăștie peste tot misterul ei, totul parcă s-a schimbat pe strada mea… Miroase a vise dulci, miroase-a împlinire…
                  Ce miresme poartă străzile pe care pășești?
                  Împrietenește-ți pașii cu străzile pe care te poartă...
                 Oprește-te, să simți și tu parfumul străzilor!... 
                 Nu te grăbi!...

PE  STRADA  MEA
Pe strada mea
liliacul se joacă-n coame de cai;
nebune se-ntind visurile pe asfalt
duhnind a noapte,
iar de beţia lor mă molipsesc
atunci când nu vreau să mă vezi,
atunci când nu vreau să m-auzi.

Pe strada mea
timpul nu oboseşte
doar numără lunile aşa cum vin,
la rând,
topeşte ninsori în tâmple de salcâmi
şi pune teii să adoarmă visurile,
să nu zboare mai departe
de sufletele noastre
şi nicio talpă să nu le strivească miezul.

Pe strada mea liniştea doare,
iar adierea aleargă desculţă
ca o străină pierdută de lume;
pe strada mea
numai ploaia este la ea acasă.
Autor Anna Rain

Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștilor Parfumate
pe blogul doamnei Mirela Pete. 
Tot acolo veți găsi și alte parfumuri de străzi și amintiri...

VĂ  DORESC  TUTUROR  UN  WEEKEND  DE  POVESTE!

11 gânduri...:

Mirela spunea...

Deja mi-e dragă strada ta, și asta datorită descrierii tale și a parfumului care, pentru a nu știu câte-a oară în poveștile noastre parfumate, se simte dincoace de ecranul monitorului. Pentru că, nu-i așa, e imposibil să nu simți cum ”Strada mea miroase a viață”, sau că ”Pe strada mea
liliacul se joacă-n coame de cai”!
Te felicit!
E foarte bună tema aleasă de tine. Peste două săptămâni vom aduce în poveste Parfum de cuvânt!
Să ai o zi minunată!

LOLITA spunea...

Parfumul străzii tale chiar miroase a împlinire! Te felicit pentru gândurile tale alese şi pentru sensibilitatea ta si îţi doresc să savurezi cât mai mult miresmele fericite ale copilăriei... :-)

Kundalini spunea...

Sara, tot ce-mi vine in minte sunt urari de bine!
Iti doresc ca strazile pe care vei pasi de-a lungul vietii sa fie unele frunmos parfumate! Sa simti mereu parfum de... oameni buni!

Viata fericita!

Carmen RM spunea...

O poveste rupta din viata reala si trecuta prin sufletul si ochii unuii copil frumos! Stada ta, Sara draga, este o stada într-adevar vie!
Sa ai un weekend minunat si o vacanta de vis în continuare! :)

lili3d spunea...

Oricine şi-ar dori să trăiască pe strada copilăriei tale!...

Sara spunea...

Vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte și urări!
Să aveți un weekend plin de parfumul răscolitor al străzilor! :)

OchiiVerzi spunea...

Se vede clar ca tii la strada ta, cum esti atenta la fiecare detaliu si-l pastrezi in amintire ... iar in momente ca acesta, reusesti sa ne transpui si noua aceste imagini, aceste parfumuri.

O Duminica frumoasa!

Minnie spunea...

Chiar exista aceasta strada? Desigur, acum mi-am amintit! Seamana izbitor de tare cu strada copilariei mele... ☺

Ana Maria spunea...

Felicitari , Sara!
Mi-as dori ca strazile tuturor copiilor sa fie precum strada descrisa de tine!

elly weiss spunea...

Ai o strada frumoasa, Sara. Miroase a viata, asa cum minunat ai spus.
E frumoasa, asa cum numai copilaria o poate vedea, simti si descrie, adica in felul de a fi pur si sincer al sufletului tau curat.
Asa s-o pastrezi in inima, in suflet!
Felicitari pentru articol!
Iti doresc o duminica frumoasa!

Sara spunea...

Aveți dreptate!
Strada copilăriei mele e frumoasă!
O voi păstra mereu în suflet! :)
Mulțumesc!

Trimiteți un comentariu

Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...