"Unde nu faci cocă, nu iese cozonac."
Proverb românesc
COZONACUL, MĂMĂLIGA ȘI PLUGARUL
Nu mai
spun prin ce-ntâmplare, -
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:
Într-un lan de grâu cu mac,
Se-ntâlniră pe cărare
Mămăliga de la țară cu boerul cozonac.
Nici nu mai arăt anume
Ce necaz putea să frigă
Pe boerul zis pe nume,
Care, mândru ca un Rigă,
Avea drept sau nu să-și bată
Joc de-o biată
Mămăligă:
- Uite
ce nerușinare fără margini! Ptiu, la dracul! -
Zise, țantoş, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?
Zise, țantoş, cozonacul, -
Mămăliga mea umilă, tu mă faci să-ți plâng de milă!
Cum când nu ești decât, vai:
Apă, sare și mălai,
Ai curajul să mai stai
În cărarea mea pe plai?!
Fiind galbenă ca luna,
Ți-ai închipuit, nebuna,
Că poți fi cu mine, una?
Și-ntr-o
clipă cozonacul, cu albuș de ou la gură,
Spuse câte bunuri scumpe are-n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci.
Spuse câte bunuri scumpe are-n dulcea lui făptură,
Încheindu-și cuvântarea cu dispreț, ba și cu ură:
- Astfel, mămăligă lată, oricum ai căta s-o-ntorci,
E-n zadar, că tu, sărmano, bună eşti doar pentru porci.
-
Minți! - sbucni un glas alături,
Dintr-un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:
Dintr-un lan înalt de mături -
Și-un flăcău cu fața pară, ca o floare-a macului,
Veni-n grabă, să răspundă astfel cozonacului:
-
De-ai avea un dram de minte,
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece!
Cozonacule, zevzece,
Mămăligii, -caldă-rece, -
Nici macar pe dinainte
Nu i-ai trece!
Căci,
să știi: din câtă lume-i pe pământ - norod sărac -
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi îţi strigă:
La o parte, cozonace, noi trăim din mămăligă!
Nici un ins, de când e veacul, n-a trăit din cozonac,
Dar sunt mii și milioane, cari, prin mine azi îţi strigă:
La o parte, cozonace, noi trăim din mămăligă!
Vasile
Militaru
Eu prefer cozonacul, bineînțeles... :)
De-abia aștept Crăciunul cu aromele lui îmbietoare de cozonaci și prăjituri...:)
Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștilor parfumate,
club inițiat de doamna Mirela.
10 gânduri...:
Vesele, dar pline de tâlc sunt versurile aduse azi de tine, dragă Sara! Mi-au plăcut mult și cam așa este, chiar dacă noi preferăm cozonacul și recunoaștem asta! :))
Știu și eu o persoană care n-ar da mămăliga pe cozonac, este chiar mama mea, o orășeancă sadea, clujeancă din moși strămoși, că mă și mir de unde o fi dobândit gustul pentru galbena mămăligă?! Dar nu ar da-o pe nimic! ;)
Îți doresc o zi cu sănătate, bună dispoziție și...de ce nu, cozonac pufos! Te îmbrățișez cu drag! :)
Cozonacul este atat de bun, aromat si pufos, dar oamenii au nevoie in primul rand de "mamaliga".
M-ai dus cu gandul la povestea curteanului care a spus ca oamenii nu au paine sa manance. Si la regina care a replicat: "sa manance cozonac!". :))
Sa ai o duminica minunata, Sara!
ooo...plina de intelepciune postarea ta draga Sara :)
sa nu ne falim cu ceea ce suntem...chiar daca ne nastem "cozonac" :)
te imbratisez draga mea si iti doresc sa te bucuri mereu de dulceata cozonacului dar a celui intelept :)
Oh Sara ce postare frumoasa!
Din pacate eu va trebui sa ma satur de mirosul cozonacului si sa mananc mamaliga! :))
Te îmbratisez draga mea!
ce draguta poezie, mie imi plac amindoua..o mamaligutaalda cu smintina si brinzica, merge la casa sufletului, iar cozonacul cind ai chef de ceva rasfat
O poezie plină de tâlc și o fotografie care m-a topit: ador cozonacul cu mac ! :)
Vasile Militaru are niste poezii pline de invataminte si ma bucur ca astazi la tema noastra ai amintit una din ele...
Magia sarbatorilor de iarna sa te invaluie!
Nici aceasta poezie n-o stiam; multumesc, Sara !
Frumoasa poezia lui V. Militaru. Plina de umor si invataminte.
Sincer? As alege mamaliga, de mamaliga avem nevoie in alt fel decat de cozonac. Cat ar fi cozonacul de bun si de parfumat pe moment. Oricum, nu-l mananc decat in ziua cand e cald, dupa aceea doar de nevoie ;)
O saptamana minunata sa ai, draga Sara!
E superba povestea ta cu parfum de cozonac, fetita frumoasa!
Trimiteți un comentariu
Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!