Miercurea fără cuvinte

 

            M-am înscris și eu pe blogul doamnei Carmen la Miercurea fără cuvinte / Wordless Wednesday. Voi "vorbi" în fiecare miercuri printr-o fotografie din arhiva familiei mele.
  
          O  ZI  DE  MIERCURI  FRUMOASĂ VĂ DORESC !

Rugă...

Doamne,

În vârful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur și soare.
Slavă Ție că n-am rămas în temnița humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzie:
Zbucnește afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie...
....................................

fragment, Doamne - Vasile Voiculescu

Cred...

Fir de iarbă

       Ador vara…  Îmi place să mă tăvălesc prin iarbă, să simt miros de verde crud.

       Mereu mi-a plăcut să observ micile detalii din natură. Astăzi am admirat un firicel plăpând de iarbă. Ce multe lucruri am în comun cu firul de iarbă!... Ca și firul de iarbă, mă zbat și eu spre un strop de lumină și căldură, mă bucur de mângâierea și înviorarea ce mi-o dăruie bobul de rouă, îmi înalț capul timid spre cer, spre înalt, spre Lumină, spre Viață…  Furtuna nu mă sperie, nu mă doboară … Mă unduiesc în bătaia vântului, dar mă ridic din nou...

       În liniștea dulce a serii ascult cântecul duios al greierilor-oaspeți…   
       Îmi place verdele, am speranță!

Zâmbește, trăiește, iubește!

Când privești o pasăre, zboară alături de ea!
Când tragi aer în piept, ascultă-ți inima!
Când îmbrățișezi, deschide-ți sufletul!
Când plângi, ascultă-ți lacrimile!
Când ești singură, mulțumește!
Când visezi, adună-ți curajul!
Când creezi, privește cerul!
Când iubești, dăruiește-te!
Când asculți, trăiește!
Când ajuți, nu judeca!
Când urăști, roagă-te!
Când vorbești, fii om!
Când lupți, reînvie!
Când râzi, fii copil!
Când suferi, taci!
Cât trăiești,
Zâmbește,
Trăiește ,

Iubește!

  (primită prin e-mail)

5 dorințe...

   
       Am primit de la Rux o leapșă drăguță. Trebuie să scriu 5 dorințe...Ce mi-aș putea dori ?...

1.  Sănătate - mie și familiei mele…

2.  Răbdare și înțelegere în tot ce-mi va oferi viața…

3.  Timp și înțelepciune pentru a-l folosi într-un mod util…

4.  Să am întotdeauna prieteni și oameni buni în preajmă…

5.  Să călătoresc în cât mai multe țări ( Australia, America, Japonia, China, etc.)…

    Mulțumesc, dragă Rux ! :)

     

  

Rugăciune de seară

RUGĂCIUNE DE SEARĂ

Cu de lacrimi gene ude, înalţ rugă Domnului:
Sufletul păzeşte-mi, Doamne, în tot ceasul somnului;
Gânduri ce mă tulbur, cu al Tău Duh înfrânge-le;
Trupului meu dă-i odihnă; răcoreşte-mi sângele;

Somn uşor să mă cuprindă, să dorm lin ca florile,
Şi cu inimă curată să mă scoale zorile;
Rugăciuni să-nalţ spre Tine şi să-Ţi cânt poruncile,
Precum cântă ciocârlia peste toate luncile;

Să pornesc la muncă sfântă cum pornesc albinele,
Să pot umple, ca şi ele, fagurii cu binele,
Și să Te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii,
Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toţi îngerii!

de Vasile Militaru

Prima mea leapșă

       Am primit de la Iri prima mea leapșă . Este vorba despre o listă cu cărți citite de mine, câte una în dreptul fiecărei litere din alfabet.  M-am străduit să o completez… Bineînțeles, mi-au rămas litere în dreptul cărora nu am avut ce să scriu, pe când la unele litere (A, C, D, M, P, S etc.) aș fi avut o mulțime și mi-a fost greu să mă decid care e preferata mea.  Oricum… am mai revăzut cărțile din bibliotecă, am făcut puțină ordine și mi-am propus să mai citesc câteva ce au rămas pe raft așteptându-și rândul.

A -  Amintiri din copilărie, Ion Creangă

B -  Băiatul și calul (Cronicile din Narnia – C.S. Lewis)

C -  Coliba unchiului Tom – Henriette Beecher Stowe

D -  Dumbrava minunată – Mihail Sadoveanu

E - ?

F -  Fram, ursul polar – Cezar Petrescu

G - Gavroche – Cosette – Victor Hugo

H - Heidi – Johanna Spyri

 I  - Izzy, zâna indigo –Daisy Meadows

 Î - Îngerul lui Saffy – Hillary Mckay

 J - ?

K - Katie și poneii de argint – Vivian French

L -  Lecturile copilăriei – antologie

M - Micul Prinț - Antoine de Saint – Exupery

N - Nepotul magicianului ( Cronicile din Narnia) – C.S. Lewis

O - Odissea (repovestită pentru copii) -  Homer

P - Prinț și cerșetor – Mark Twain

Q - ?

R - Ruby, zâna roșie – Daisy Meadows

S - Sara, cartea întâi – Secretul atracției – Ester and Jerry Hicks

Ș - Șifonierul, leul și vrăjitoarea (Cronicile din Narnia) – C.S. Lewis

T - 13 plicuri albastre – Maureen Johnson

Ț - ?

U - Un secret important – Katharin Holabird

V - Vrăjitorul din Oz – Lyman Frank Baum

W - Winnie de pluș - Disney

X - ?

Y - ?

Z - Zâne năzdrăvane – Lucy Mayflower

      Mulțumesc pentru leapșă! :) Nu-mi permit să o dau eu mai departe - o poate lua însă cine vrea...

Remember

        Dacă nu aș fi citit ieri pe blogul Noua abordare a lecturii că astăzi, 6 august, se împlinesc 66 de ani de când o bombă atomică a distrus orașul Hiroshima și mai apoi, pe 9 august 1945 și orașul Nagasaki, nu aș fi știut, deși... am mai auzit câte ceva despre Hiroshima. Am căutat și am citit  mai multe informații  despre Hiroshima și Nagasaki - groaznice...  Prea mulți morți, răniți, dispăruți, oameni rămași cu boli din cauza radiațiilor, copii născuți cu diverse malformații... Prea multe lacrimi, prea multă suferință pentru poporul japonez...

Vară

"Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cântec de lăcuste."

Vacanță - imagini din Elveția și Austria

      După Italia, am petrecut câteva zile în Elveția vizitând orașele Chur și Zürich. Vremea nu a fost foarte frumoasă astfel că nu am putut urca pe munte... Am vizitat însă orașele și am aflat câte ceva din istoria lor. M-au impresionat ordinea și curățenia care domnea pretutindeni... era parcă deranjant de perfect totul... M-am bucurat să mă reîntâlnesc cu dragii mei verișori, Adriana și Cristi care locuiesc de ceva vreme în Zürich.
      Ultimele zile le-am petrecut la Viena la verișorii noștri cu care am petrecut un timp frumos. Am vizitat orașul și Muzeul Tehnic. Impresionant...
      Drumul spre casă a fost luung, obositor și plin de nerăbdare.... :(
      A fost o vacanță nemaipomenită!  Sunt recunoscătoare părinților mei pentru tot ce îmi oferă! :*

Make your own free digital slideshow

Vacanță - Safari Park - Aquarium

        În una din zile am vizitat și Parcul Natura Viva cu un superb parc zoologic cu specii rare de animale și un parc safari. Am avut ocazia să ne "plimbăm" ( cu mașina, bineînțeles! ) printre animalele sălbatice și să le privim de aproape. Parcurile sunt foarte frumos amenajate. Merită vizitate!...

This photo slideshow created with Smilebox

          În altă zi am vizitat și Sea Life Aquarium din incinta parcului Gardaland. Peste 3000 de specii rare, variate de pești într-un spațiu foarte frumos amenajat cu tuneluri acvatice. Super! :) Nu am putut fotografia foarte mult deoarece era interzisă folosirea blitzului. :(

Make your own free slideshow design

Vacanță - Movie Studios și Aquaworld

       Am vizitat apoi Movieland Studios și Aquaworld unde ne-am distrat de minune. Diverse atracții ne-au satisfăcut setea de aventură, simulatoare 4D- Police Academy, Route 66. În Magma 2, la bordul unui camion am experimentat cutremure, explozii, inundații ... A fost foarte interesant. Timpul ne-a permis doar să "gustăm" din fiecare atracție, fără a ne îndestula... La Aquaworld am avut parte de  jocuri cu apă în diverse  tobogane, Crazy River, Lazy River și multe altele...

       Vă las să gustați și voi aventura privind fotografiile... :)

Photo slideshow personalized with Smilebox

Filmuletul meu - Gardaland - Raptor

     Noutatea de anul acesta la Gardaland a fost Raptorul. Viteză, înălțime, teamă, bucurie - toate la un loc... Tati ne-a cumpărat și filmul în care sunt eu și sora mea, Miriam. :)

   

Vacanță Gardaland - Italia

  Primele zile ne-am aventurat în parcul de distracții Gardaland unde am avut parte de adrenalină la maxim. Am fost prezentă pretutindeni unde înălțimea și vârsta mi-au permis: Raptor, Magic Mountain, Jungle Rapids, Mammut, Magic House, Colorado Boat, Fuga da Atlantide, Top Spin, Flying Island, Ortobruco Tour, etc.

      Ca să evităm cozile nesfârșite de la fiecare atracție  cu timpuri de așteptare de 40 - 50 minute, tatăl meu ne-a cumpărat carduri Express și am reușit astfel să cuprindem foarte multe în zilele petrecute acolo... A fost grozav!

Free picture slideshow personalized with Smilebox

     După ce apăsați "Play" , apăsați și chenarul din stânga jos ( full screen) pentru a viziona pe tot ecranul :)

    Revin cu postări și din celelalte locuri vizitate!

M-am întors...

   

   M-am întors… obosită, dar fericită. A fost o vacanță de neuitat! Am vizitat în Italia Gardaland, Movieland Studios, Aquapark, Safari Park, Lago di Garda, Monte Baldo, apoi Chur și Zurich în Elveția, iar ultimele zile le-am petrecut în Viena.

   Am avut parte de vreme deosebit de frumoasă. Drumul a fost lung, obositor, dar gândul la ceea ce va urma ne-a ajutat să fim răbdători. Și, într-adevăr, s-a meritat!

   Voi reveni cu postări și poze din vacanță…

Plec în vacanță...

        

        În sfârșit... PLEC ÎN VACANȚĂ!... Întâi poposim în Gardaland - Italia, apoi ne vom lăsa răsfățate prin Austria și posibil Elveția... Sunt nerăbdătoare să vizitez cât mai multe locuri, să gust aventura, să descopăr fantezia prin parcurile de distracții, să cunosc oameni, locuri, obiceiuri noi...
        Vă voi împărtăși impresii, fotografii la întoarcere!
  
        Tuturor vă doresc zile senine și liniștite! :)

Binecuvântări

          "Într-o zi, un om a murmurat: "Doamne, vorbește-mi!''.  Un copac și-a fremătat frunzele... dar el nu a auzit. Apoi a întrebat  mai tare: "Doamne, de ce nu-mi vorbești?".  Un tunet a zguduit atunci cerul, dar el, din nou, nu a auzit... Omul a privit în jurul său și a spus: "Doamne, lasă-mă să Te văd!". O stea a luminat curând cerul, dar el nu a observat... Atunci a început să strige: "Doamne, fă o minune!". În clipa aceea s-a născut un copil, dar el nu a știut...
          Disperat, omul strigă mai tare: "Atinge-mă, Doamne, și arată-mi că ești lângă mine!" Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborât și l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura lângă el și și-a continuat drumul...
         Ai grijă să nu pierzi o binecuvântare doar pentru că nu îți apare în felul în care tu te aștepți să se manifeste!"        
          (Sursa - www.utilecopii.ro)

         Vă doresc binecuvântări la tot pasul!

Rețeta fericirii

               Se amestecă

               o sută de grame

               de miros de iarbă

               cosită pe rouă;

          Zece picături de somn dulce,

               pe o brazdă proaspătă de fân;

               două linguri de soare

               strălucind timid, dimineaţa.

                      Cincizeci de grame uimire

amestecată cu dorinţă

și chiote de bucurie

cât cuprinde.

Pui apoi

o sută de grame de înţelepciune

de a te lăsa în voia simţurilor.

Se amestecă totul

şi se adaugă

frumuseţea unei zile de iulie.

Închizi ochii

şi te laşi purtat

pe aripile unei gâze,

doar pentru a fi şi tu

o parte din acest tablou fericit… 

                     ( autor necunoscut)

  

Încercați și voi rețeta! Pare simplă... Fiți fericiți!

Timp ... VREAU timp!

       

           Timpul nu mi-e neapărat prieten ( nici dușman, bineînțeles)… Vreau însă mai mult! Niciodată nu-mi prisosește, nici măcar în vacanță... Am parte de o vacanță activă cu un program destul de încărcat. Cu ore de chitară, pian, sport, engleză și multă lectură…  De mâine voi merge și la Circul Lollypop din cadrul Școlii de Vară de la Sarepta.  De aceea nici postările mele nu vor fi prea dese… 

            Vă doresc să aveți timp din belșug!

              

Sper...

          Săptămâna aceasta am fost copleșită de amintiri triste, postările mele fiind la fel de triste… Nu am putut trece însă cu vederea ceea ce s-a întâmplat acum un an în micuțul nostru orășel, în acel iunie 2010…  Am întâlnit atunci foarte mulți copii ce au rămas fără case: Ioana, Laura, Rita, Liviu, Sebi, Florentina, Alexandru, Roxana, Georgiana, Ana Maria, Alberto, Diana, Cati, Marian, Costel, Iulian, Cosmin, Denisa, Alexandra, Andreea, Andrei, Irina, Patricia, Bianca, Emi, Denis, Valentin, Ana, Mihaela și mulți, mulți alții…

         

          Știu că destinul multora dintre ei s-a schimbat de atunci… Unii dintre ei nici acum nu au casă… Cu unii mă întâlnesc la Centrul de zi de la fundația pe care o conduce mama… Nu îi pot privi în ochi, nu le pot citi tristețea… SPER însă că într-o zi va fi SOARE, ZÂMBET și CULOARE și în viața lor!... MERITĂ!...

  

Triste amintiri (4)

Iulie 2010  

Ce bine ar fi fost să existe un loc în care să se adune copiii pe perioada verii unde să se joace, să învețe lucruri noi!... Astfel ne-a venit ideea deschiderii unei Școli de vară pentru copiii afectați de inundații… Sigur se vor bucura ca în loc de moloz, mizerie, praf și mâl să aibă un loc unde să își poată petrece timpul într-un mod cât mai plăcut…

           Eram fericită că pot face ceva pentru copiii aceia necăjiți pe care îi vedeam zilnic în timp ce împărțeam hrană caldă.

  Împreună cu părinții mei, am pus la punct toate detaliile. Am mers din poartă în poartă și le ofeream copiilor și părinților lor informații despre Școala de Vară.

  Toți au primit vestea cu mare entuziasm. Părinții se bucurau că nu îi vor mai vedea pe copii printre moloz și praf, iar copiii ardeau de nerăbdare să simtă iar bucuria jocului. Uitaseră de atâta necaz și să se joace.

  Ziua următoare, am mers la Școala de Vară pentru a ajuta și eu. Le purtam mânuța copiilor mici să poată desena și mă jucam cu ei. Îi simțeam atât de fericiți!... 

             

            Mama și tatăl meu au chemat voluntari, s-au alăturat și cei de la "Salvați Copiii" și "Unicef" ca să-i îndrume pe copii, să-i învețe, să se joace cu ei. Printre aceștia era  și doamna mea învățătoare care i-a învățat cu multă dragoste pe copii diverse lecții de viață. I-a învățat despre respect, politețe, încredere, prietenie și multe alte lucruri. Au învățat că întotdeauna înainte de masă trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care o primesc, că trebuie să spună “te rog” atunci când vor să obțină un lucru  și “mulțumesc” după ce au primit ceva. Au învățat să se bucure și să zâmbească în orice situație. 

  Fiecare copil își avea tristețea lui. Un copil era trist deoarece rămăsese singurul copil de pe strada pe care locuia. Tuturor copiilor cu care era el prieten li se dărâmaseră casele și locuiau în tabăra de sinistrați, iar el nu mai avea prieteni. S-a bucurat deoarece i-a reîntâlnit și pe ei la Școala de Vară.

        

            Pentru ca totul să decurgă bine părinții mei au apelat la mulți oameni cu suflet mare care  i-au răsfățat pe copii cu multe bunătăți zi de zi. Și tatăl meu i-a vizitat pe copii de multe ori și le-a adus dulciuri și înghețată.

          

           Deoarece copiii au fost cuminți și ascultători și pentru că a avut posibilitatea, mama mea a invitat un circ pentru copii, Lollypop, tocmai din Elveția. Copiii au învățat în zilele ce au urmat să facă diverse acrobații, jonglerii urmând ca la final să prezinte un spectacol în care ei, copiii, aveau să fie artiști de circ.

   

             Am participat și eu împreună cu sora mea, Miriam. Am învățat sârguincioase să lucrăm la trapez.

          Zilele s-au scurs repede. A sosit și ziua spectacolului. După repetiția finală, copiii au fost machiați și îmbrăcați în costumații speciale. Cu emoții, au pășit pe scenă în lumina reflectoarelor și fiecare și-a prezentat numărul. Spectatorii erau părinții, rudele și prietenii micilor artiști de circ. Au fost răsplătiți la sfârșit cu nenumărate aplauze.

Triste amintiri (3)

Iunie 2010

Nici nu știam cum să ajutăm oamenii aceștia necăjiți… Aveau nevoie de haine și de multe alte lucruri, însă ne-a venit și ideea de a împărți hrană caldă sinistraților… Nu aveau la ce găti și nici cu ce prepara hrana…

 La cantina de la fundația pe care  o conduce mama, am preparat zilnic sute de porții de mâncare. Ne-am petrecut zilele următoare împărțind mâncare caldă oamenilor din zonele inundate. 

Treaba mergea ca pe roate. Însă mereu când o făceam, mă întristam. Vedeam atât de multă suferință!... Oamenii erau harnici, munceau, dar aveau nevoie și de ajutorul cuiva. Mulți alți oameni cu suflet au sărit în ajutorul celor nevoiași.

          Mă gândeam din ce în ce mai mult la copiii care au rămas fără nimic. Lucrul acesta mă îngrozea. Din când în când îmi întorceam privirea spre păpușile și jucăriile mele frumos așezate pe rafturi. Îmi aminteam de fetița pe care o văzusem ținându-și păpușa în brațe. Mă uitam la cărțile din biblioteca mea și îmi aminteam cărțile pline de nămol aruncate în drum...
          Simțeam că ceea ce  fac nu e de ajuns. Voiam să fac ceva special pentru copiii aceștia… 

( va urma )

Triste amintiri (2)

29 iunie 2010

M-am trezit devreme. L-am întrebat pe tatăl meu dacă putem merge și noi cu el să vedem dezastrul produs de ape.

Ceea ce am văzut, nu voi uita niciodată!... Străzi pline de mâl și animale moarte, dărâmături printre care se deslușeau lucruri înnămolite care nu mai foloseau nimănui...

 

Toate erau parcă rupte dintr-un film de groază! Gunoaiele furioase au invadat grădinile, curțile și livezile culcând la pământ garduri, case, pomi, culturi... Și printre gunoaie, dominați de un miros înțepător, murdari, flămânzi și disperați... oamenii...  Lor le-a rămas doar viața și erau recunoscători pentru asta... Alții însă nu au avut acest noroc, sufletele lor înecându-se în apele dezlănțuite.

Printre dărâmăturile unei case, o fetiță mică, speriată ținea în brațe o păpușă a cărei frumusețe se pierduse în nămol. Reușise să-și salveze păpușa preferată. O mângâia, iar din când în când își întorcea privirea tristă spre grămada de moloz ce a fost cândva casa ei. 

 Am fost atât de marcată încât am uitat parcă și să respir pentru câteva secunde. Mă uitam cu milă la fetița aceea neajutorată. Doream să-i dau o mână de ajutor. Cu siguranță erau și mulți alți copii ce aveau nevoie de mâncare, apă, haine, jucării…         

 Peste orașul nostru, apa a adus odată cu ea tristețe, lacrimi și disperare. Oamenii pierduseră agoniseala lor de o viață. Nu mai aveau nimic din ceea ce avuseseră înainte. Rămași fără acoperiș deasupra capului, fără mâncare și apă de băut, încercau să-și recupereze din nămol măcar câteva din lucrurile pe care le aveau înainte.

Ajunsă în cameră, m-am așezat pe pat, obosită. Nu puteam înțelege cum pârâul Buhai pe care în mod normal îl treci cu pasul a putut produce atâta tragedie. Poate că natura s-a răzbunat… Oamenii aruncă atâtea deșeuri și provoacă atâta suferință naturii!...

( va urma )            

Triste amintiri (1)

          28 iunie… Plouă…  De altfel, iubesc ploaia, ploaia aceea binefăcătoare care aduce atâta înviorare peste natură și peste noi…  Din păcate, din cauza poluării mari, a defrișărilor masive, în ultimii ani ploaia aduce cu ea și pagube imense…

          Astăzi se împlinește un an de la inundațiile din 28-29 iunie 2010 care s-au abătut asupra micuțului nostru orășel. Atâta nenorocire a rămas în urma ploilor!… Atâția oameni fără case, atâția copii fără cămine!… Orașul meu arată ALTFEL de atunci… Și oamenii parcă sunt ALTFEL…

          În câteva postări voi încerca să descriu ceea ce am trăit eu în acele zile cumplite așa cum am descris pe atunci și în câteva capitole din cartea mea  Suflet de creion…

28 iunie 2010

          Afară ploua cu găleata. Cerul își înnegurase privirea. Soarele, prizonier în dosul draperiilor de nori grei și amenințători, încerca în zadar să se elibereze. Norii duceau parcă o luptă producând tunete. Fulgerul, rana cerului, scruta văzduhul. El despletea ploilor încet sforile.

Priveam cu atenție la cearta izbucnită pe cer întrebându-mă de ce plâng norii așa de mult, deja de două săptămâni.

       Noaptea s-a lăsat peste micuțul meu orășel împrăștiind fum negru. Am coborât să le spun “noapte bună” părinților. Însă cum am ajuns jos, lumina s-a întrerupt. Speriată, am aprins o lumânare. Priveam cum aceasta își ridica capul galben, maiestuoasă. Am tresărit însă când telefonul tatălui meu a sunat. Era sora lui. A apucat să ne spună în grabă, înainte de a pleca spre mătușa mea, că zona unde stătea ea fusese inundată de pârâul Buhai. Și-a luat în grabă haina, a urcat în mașină și a plecat. Eram confuză… Mama a încercat cu disperare să îl sune pe tati pentru a afla mai multe amănunte. Liniile telefonice nu funcționau însă. După mai multe încercări a reușit să vorbească cu el. A aflat că pârâul Buhai ieșise din matcă și inundase aproape jumătate de oraș. Eu și sora mea, Miriam, îl așteptam pe tatăl nostru îngrijorate. Am fi dorit să ajutăm și noi, dar cum?... Era o noapte de coșmar. Afară tuna, fulgera și ploua mult.

         Într-un târziu s-a întors și tata. Hainele îi erau ude, iar mașina i s-a stricat deoarece i-a intrat apă la motor.

        Ne-a povestit câtă durere și spaimă a văzut pe străzile orașului… Oamenii fugeau plângând cu copiii în brațe și cu ce au mai apucat să ia din case. Și apa tot creștea…

       

      

            Oare cum s-a putut întâmpla așa ceva? M-am așezat în pat alături de sora mea. Am adormit într-un sfârșit cu gândul la cum am putea să ajutăm și noi oamenii atât de greu încercați. Somnul a fost scurt și agitat.

( continuarea într-o altă postare)