Și norii plâng...

Lacrimi...răcnet...durere și cer... Plouă!... Lacrimi mărunte cad pe pământ încercând un nou joc. Tună... Un sunet puternic... Fulgeră... Rana cerului... Oare de ce plâng norii vara atât de mult?... Poate de fericire... E vacanță, e soare, e bucurie... Sau poate de tristețe. Poate plâng pentru noi, pentru viață... Sau poate mă înșel... Poate nu plâng ei... Poate că Dumnezeu plânge... Dar de ce ar plânge El?... De ce ar putea fi trist El?... Poate că noi suntem de vină... Cred că trebuie să privim înapoi și să schimbăm ce mai putem... Ei bine!... Norii nu trebuie să plângă pentru noi... Poate că își plâng soarta... Asta e ploaia... Nu lacrimi adunate, nu stropi... ci plânsete pentru VIAȚĂ...