5
octombrie 2012…
A trecut deja o lună de când
a plecat spre Ceruri…
Mi-e
tare dor de ea!...
Știu însă că ei îi este bine acolo, sus…
Știu însă că ei îi este bine acolo, sus…
Mulțumesc
doamnei Elia David pentru poezia
ce mi-a trimis-o ca încurajare la aflarea veștii
că Alexandra a plecat spre o altă lume…
mai bună și mai frumoasă…
ce mi-a trimis-o ca încurajare la aflarea veștii
că Alexandra a plecat spre o altă lume…
mai bună și mai frumoasă…
Unde
pleacă oamenii pentru totdeauna?
Elia
David
Unii oameni pleacă acolo unde au visat
să ajungă
Unde nici o zi nu este prea scurtă
şi nici o noapte prea lungă
unde trăieşte Dragostea, în Lumina ei
orbitoare,
mai multă decât aceea adunată din cioburile
de stele, ori revărsată din cupa
cu soare.
Da, unii oameni pleacă acolo unde
au dorit să se ştie:
fiecare clipă a eternităţii lor
e plină de Frumuseţe şi Bucurie,
mai ales că şi Adevărul, iar asta nu ţine
de vreun noroc,
trăieşte, de o veşnicie bună,
în infinitul aceluiaşi loc.
Oamenii rămaşi în urmă, trebuie să o spun,
se întristează puţin,
întrucât acele suflete care pleacă
niciodată nu mai revin -
dar nu pentru că inima lor nu ar dori să mai bată
în ritmul inimilor iubite, atât de mult,
altădată,
Ci pentru că adânca, fericita, deplina lor întâlnire
se petrece, asemeni seminţelor
îngropate în pământ,
în anotimpul… de înflorire.
Vei rămâne mereu în amintirea mea, draga mea prietenă!
Unii oameni pleacă acolo unde au visat
să ajungă
Unde nici o zi nu este prea scurtă
şi nici o noapte prea lungă
unde trăieşte Dragostea, în Lumina ei
orbitoare,
mai multă decât aceea adunată din cioburile
de stele, ori revărsată din cupa
cu soare.
Da, unii oameni pleacă acolo unde
au dorit să se ştie:
fiecare clipă a eternităţii lor
e plină de Frumuseţe şi Bucurie,
mai ales că şi Adevărul, iar asta nu ţine
de vreun noroc,
trăieşte, de o veşnicie bună,
în infinitul aceluiaşi loc.
Oamenii rămaşi în urmă, trebuie să o spun,
se întristează puţin,
întrucât acele suflete care pleacă
niciodată nu mai revin -
dar nu pentru că inima lor nu ar dori să mai bată
în ritmul inimilor iubite, atât de mult,
altădată,
Ci pentru că adânca, fericita, deplina lor întâlnire
se petrece, asemeni seminţelor
îngropate în pământ,
în anotimpul… de înflorire.
Vei rămâne mereu în amintirea mea, draga mea prietenă!
12 gânduri...:
emotionant! versuri si melodie, postare si gânduri... dor si durere... Le vom duce pe toate, pâna in ultima noastra zi!
îmbratisari, Sara draga
Domnul mângâierilor să aşeze peste inimi, peste durere şi lacrimi alinarea şi dragostea Sa!
Te îmbrăţişez, dragă Sara, iar pentru Alexandra, un gând pios şi o rugăciune spusă-n taină!
Eu iti multumesc, Sara!
Tu esti ca un mic si curat glob de sticla prin care transpar toate sentimentele omenesti.
Usor ii este Prieteniei sa se invesniceasca in adancul inimii tale...
Dumnezeu să o odihnească în pace...
Iar ție să îți dea o viață frumoasă, dragă Sara!
Si mie imi este dor de Alexandra...inca o mai tin pe blog. Dumnezeu sa o aiba in paza,iar tu Sara sa ai parte numai de bucurii in viata ptr ca meriti.
tare greu de citit asa ceva...imi pare tare rau !
N-am cunoscut-o pe prietena ta, dar dupa cele scrise, acum ii ducem lipsa impreuna...
Odihneasca-se in pace!
venirea... plecarea... acestea nu ne apartin... noi doar ne ducem dorurile, poverile, fericirile, intre ele... indiferent cat de tarziu ori devreme, ele vin...
sa-ti fie frumoasa trecerea pe pamant... iar amintirea celor plecati, sa-ti ramana si sa te determine sa pasesti sigur mai departe...
nu conteaza cat de lunga ne este trairea... ci cat de intensa, cat de frumoasa, cat de benefica altora...
sa traim ca in miezul zilei... pentru noi si pentru cei aproape de noi... aceasta ne va conduce la adevarate locuri de odihne...
Oamenii ne mor și asta doare
Și cu orice clipă ne-ndreptăm
Către marea noastră încercare
Clipa-n care viața o cedăm
Când ne mor părinții,frații,fiii,
În ocean de lacrimi ne scăldăm
Deci să ne rugăm măcar copiii
Pentru-o vreme bună să-i salvăm.
Nu mi-i teamă,moarte, nici de tine
Nici de-a viețui nu mă tem eu.
N-ai ce-mi lua, că-n viață n-a fost bine.
Dar acolo sus e Dumnezeu! (Corina Nica)
Dumnezeu să o odihnească întru lumea Sa minunată, pe mica ta prietenă. Iar cei care au rămas aici, să-i păstraţi cât mai vie amintirea Alexandrei.
Foarte frumoasă poezia! Un omagiu plin de sensibilitate, pentru acest copil minunat!
Vă mulțumesc pentru gândurile frumoase, încurajatoare!
Dorul de Alexandra e din ce în ce mai apăsător! :(
Nu cred ca fetita ar fi vrut sa se ajunga la asa ceva... nu cred ca ea ar fi dorit ca oamenii sa o vada in toate etapele ei de suferinta...
Din respect pentru ea, nu ar trebui sa tot insistam asupra acestui subiect, ci sa o lasam sa se odihneasca in liniste.
Sper ca gandul meu va fi inteles bine si ca nu vor aparea comentarii rautacioase... Am spus si eu o parere...
A
Trimiteți un comentariu
Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!