Dor...

5 octombrie 2012…

A trecut deja o lună de când  

buna mea prietenă, Alexandra,,

a plecat spre Ceruri…

Mi-e tare dor de ea!... 
Știu însă că ei îi este bine acolo, sus…

Mulțumesc doamnei Elia David pentru poezia 
ce mi-a trimis-o ca încurajare la aflarea veștii 
că Alexandra a plecat spre o altă lume… 
mai bună și mai frumoasă…

Unde pleacă oamenii pentru totdeauna?

Elia David

Unii oameni pleacă acolo unde au visat
să ajungă

Unde nici o zi nu este prea scurtă
şi nici o noapte prea lungă
unde trăieşte Dragostea, în Lumina ei
orbitoare,
mai multă decât aceea adunată din cioburile
de stele, ori revărsată din cupa
cu soare.

Da, unii oameni pleacă acolo unde
au dorit să se ştie:
fiecare clipă a eternităţii lor
e plină de Frumuseţe şi Bucurie,
mai ales că şi Adevărul, iar asta nu ţine
de vreun noroc,
trăieşte, de o veşnicie bună,
în infinitul aceluiaşi loc.

Oamenii rămaşi în urmă, trebuie să o spun,
se întristează puţin,
întrucât acele suflete care pleacă
niciodată nu mai revin -
dar nu pentru că inima lor nu ar dori să mai bată
în ritmul inimilor iubite, atât de mult,
altădată,

Ci pentru că adânca, fericita, deplina lor întâlnire
se petrece, asemeni seminţelor
îngropate în pământ,

în anotimpul… de înflorire.

Vei rămâne mereu în amintirea mea, draga mea prietenă!

 

Parfumul cărților

”Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.”

Tudor Arghezi

“Unii consideră că Paradisul este o grădină, alții și-l imaginează un palat,

 eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă.”

Jorge Luis Borges

             De mică am îndrăgit cărțile... Cu ajutorul lor am descoperit frumusețea vieții. Ele mi-au fost și îmi sunt izvor de cunoaștere și înțelepciune.

             Cartea îmi este prieten de nădejde.… Îmi este alături la bine și la greu... Cartea îmi umple sufletul cu sensibilitate și frumusețe...

             M-am împrietenit întotdeauna cu eroii  din cărțile citite 
și am călătorit alături de ei în lumea mea imaginară...

                                                             

             Datorită doamnei mele învățătoare care mi-a insuflat plăcerea de a scrie și care m-a încurajat mereu să mă împrietenesc cu cuvintele, 
am scris și eu două cărți:  Aventurile lui Kim  și  Suflet de creion. 
Au mai fost câteva tentative care au rămas însă doar manuscrise… 
Cine știe?... Poate vor deveni cândva cărți…

             Redau mai jos un fragment din cuvântul rostit de mine
 la  lansarea cărții mele, "Suflet de creion".

            “ Te invit, dragă cititorule, într-o minunată călătorie alături de Sonia și noul ei prieten, un creion cu puteri magice. 
E o călătorie plină de aventuri, 
pe cât de interesantă pe atât de misterioasă.

            Am împletit în paginile cărții realitatea cu ficțiunea, personajele mele fiind când oamenii de lângă noi, 
când alții de la mii de ani distanță.
            Alături de eroii mei, vei descoperi mistere uitate, 
vei admira minunile naturii, te vei îngrozi de răzbunarea ei, 
vei descifra ecoul peșterilor, 
te vei bucura de căldura verii și de mângâierea valurilor mării, 
vei vedea că în momentele cele mai grele, 
oamenii nu uită să fie oameni 
și că se pot face multe sacrificii pentru zâmbetul unui copil.

           Și dacă te-am făcut cât de cât curios, 
ia cartea și gustă și tu povestea mea!...
           Am ilustrat-o cu desene făcute de mine și cu câteva fotografii 
din arhiva familiei mele.”

Cartea mea -  aici îmi păstrez visele și amintirile….

                Banii proveniți din vânzarea cărților au fost folosiți pentru ajutorarea copiilor 
din orașul meu afectați de inundațiile catastrofale din iunie 2010 

despre care puteți citi  aici,  aici, aici, și  aici  

cât și pentru ajutorarea unor copii bolnăviori . 
Am reînvățat astfel bucuria de a dărui.

                Îmi place mirosul cărților, fie cartea-manuscris, fie cartea proaspăt ieșită de sub tipar pe care cerneala de-abia s-a uscat 
sau cartea din raftul vreunei biblioteci… 

           Mai nou am descoperit însă că sunt alergică la mirosul de vechi. :(  Îi compătimesc pe cei ce și-au ales meseria de mirositor de cărți vechi.:)

                 Fiecare carte are mirosul ei unic… 

                 Am citit că mirosul cărților diferă 
și datorită lemnului din care e făcută hârtia… 

Pentru că da,  CARTEA are miros de PĂDURE… 

                  În carte rămân imprimate și mirosurile din spațiile unde au fost păstrate și mirosurile celor ce au folosit cartea pentru a usca în ea flori sau frunze sau pentru a păstra în ea fotografii sau scrisori.

 Și, bineînțeles, se imprimă și mirosurile celor ce au citit cartea…

             Pentru mine, CARTEA, în orice stadiu ar fi, 

             are miros de ÎNȚELEPCIUNE…

Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate

pe blogul doamnei Mirela Pete. 

Veți găsi acolo nenumărate alte miresme plăcute ale cărților...

1.	Silving	2.	Grişka	3.	CARMEN
4.	OchiiVerzi	5.	Mirela	6.	Sara
7.	pandhora	8.	Anca	9.	Vania
10.	Lolita	11.	Diana	12.	Minnie
13.	Daurel	14.	Lili3d	15.	Elly

VĂ  DORESC  UN  WEEKEND  

CU  MIRESME  PLĂCUTE  DE  ÎNȚELEPCIUNE!

Emoții pentru prietena mea....

          
            Astăzi e o zi plină de emoții pentru draga mea prietenă de numai 7 ani, Alexandra Groza ...
            Astăzi i se va face transplantul cu celule stem de la mamă deoarece nu i s-a găsit donator compatibil.
            Din octombrie 2011, Alexandra se luptă cu o boală cumplită, leucemia...  Dreptul ei la copilărie i-a fost furat. De atunci, parfumurile copilăriei ei au altfel de miresme: citostatice, puncții, injecții, branule... Multă vreme a stat internată în spitale, aici, în țară.  A avut mare nevoie de noi. Pentru că s-au unit suficient de mulți oameni cu suflet mare , din februarie se află în Italia. Acolo, în spital, și-a petrecut și ziua de naștere . Este foarte bine îngrijită și șansele de vindecare sunt mult mai mari acolo, în Italia...
            Alexandra are astăzi o șansă spre vindecare... Va fi greu după transplant, va trebui să stea cel puțin 4 săptămâni în camera sterilă. Și sunt multe riscuri după transplant... Sper însă că Bunul Dumnezeu se va îngriji de ea și o va ocroti de tot ce s-ar putea întâmpla rău... Să ne rugăm cu toții pentru Alexandra, să aibă parte de un miracol în viața ei, să fie vindecată!

Curaj, Alexandra! 

Tu ești o fetiță puternică și curajoasă! 

Totul va fi bine!

Nu pleca, Copilărie!

       Când creștem, unde rămâne Copilăria?

Copilăria rămâne
unde se simte mai bine,
unde e liberă să creadă, să se joace,
să iubească mult,
pe oricine...

Ştii tu,
unde se adună licuricii,
să pună la cale
un plan iscusit pentru luminarea
potecuţelor inimii tale

Unde spiriduşii din poveşti
se îngrămădesc să culeagă idei,
pentru cum să-l crească mai departe
pe copilul iscoditor
pitulat printre ei

Unde florile ţes, din culori înrourate,
perdele,
la fereastra ochilor înălţându-se,
tot mai mult,
către stele

O copilărie
nu supravieţuieşte într-o cutie,
printre nostalgii - poze vechi, flori presate,
ci acolo unde există,
şi vor exista întotdeauna,
suflete frumoase, vesele şi foarte
curate

Autor - Elia David

 1 Iunie, Ziua Copilului... 

          Sunt încă un copil... Un copil ce-și trăiește copilăria fericită la cote maxime... Nici măcar nu-mi trebuie mult să fiu fericită... Mă bucură până și o mică buburuză... Tresar când simt zborul și fâlfâitul magic al aripilor unui fluture. Pentru că... "totul se vede ALTFEL de la înălțimea copilăriei..."

De la înălţimea copilăriei
toate poveştile se văd adevărate
Întinzi braţele
şi poţi zbura
închizi ochii
şi te faci nevăzut
rosteşti un cuvânt minunat
şi nemairostit
şi iată cum roiesc în jurul
frunţii şi-al tâmplelor tale
o puzderie de fluturi
sau mai ştii
nişte plante fără nume
care abia şi-au descoperit soarele
Câtă învălmăşeală
şi cât spaţiu inundat de lumină
în toate poveştile bătrânilor înţelepţi
dacă izbuteşti să te ridici
deasupra oricărui resentiment
ascultându-le şi privindu-le
de la înălţimea copilăriei.

Autor - George Țărnea

Mi-aș dori ca toți copiii să aibă parte de o copilărie fericită!

Lăsaţi copiii...
"Lăsaţi copiii să vie la mine"
Mi-i drag roiul lor de albine
Lăsaţi-i copiii să iubească, să cânte
Codrii de aramă, să-i frământe,
Lăsaţi-i să îmbrăţişeze umbrele line
Să adune noaptea din ape mandarine.
Lăsaţi copiii să plângă, să iubească,
Lăsaţi copiii să albească
Lăsaţi umbra lor avidă
Alte uşi să deschidă.
Lăsaţi copiii să îngenunche,

să pună liniştea la urechi, cercei...
Azi am văzut pe Iisus copil printre ei...

Autor - Virgil Carianopol

        Nu pot ca astăzi să nu mă gândesc și la micuța mea prietenă, Alexandra, de care mă leagă o prietenie îndurerată, din nefericire... Mi-aș dori ca parfumurile copilăriei ei să capete ALTE miresme, să aibă parte de ALTFEL de aniversări, să-și trăiască copilăria ALTFEL... Pentru că și Alexandra, și toți copiii au DREPTUL la o COPILĂRE fără LEUCEMIE!

LA  MULȚI  ANI, SUFLET  AL  MEU  DE  COPIL!

LA  MULȚI  ANI  VĂ  DORESC  VOUĂ, 

OAMENI  MARI  CE  AȚI  RĂMAS  ÎN  SUFLET COPII!

"Dacă păstrați copilăria mereu cu voi, 
nu veți îmbătrâni niciodată!"

 

Aniversare tristă...

       

      Astăzi este ziua bunei mele prietene, Alexandra… Nu am cunoscut-o într-o situație fericită ...

      Din păcate, de peste 7 luni își petrece zilele doar prin spitale. 

      Farmecul copilăriei ei s-a pierdut brusc, iar zborul ei spre înalt s-a frânt… Un diagnostic crunt și nemilos i-a răpit bucuria de a trăi… Mi-este parcă teamă să rostesc numele bolii de care suferă… leucemie...

       A trecut printr-o suferință cumplită… A trebuit să învețe mult prea devreme ce este durerea… Culorile au dispărut  din viața ei, zilele i-au fost lungi și pline de durere, iar sărbătorile au fost sărbători nefericite.

       Datorită multor oameni cu suflet mare, Alexandra a ajuns în Italia unde are parte de tratament bun și este îngrijită frumos.

       Are încă un drum greu înainte... Va urma o operație extrem de riscantă, transplantul de măduvă...

       Îmi doresc din tot sufletul să se întâmple un miracol, să ia sfârșit suferința ei, iar ochișorii ei să zâmbească din nou fericiți...

       Draga mea prietenă, îți admir 

curajul și puterea cu care lupți pentru viață... 

Ești eroina mea!

       Îți doresc să te faci sănătoasă curând 

și să ne reluăm prietenia noastră frumoasă...

      

Te iubesc, draga mea prietenă!

Drept la copilărie...

                 Săptămâna aceasta am petrecut foarte mult timp cu prietena mea, Alexandra. Este acasă pentru o scurtă pauză între ședințele de chimioterapie...
                 Am desenat împreună, am vizionat filmulețe 3D, ne-am jucat diverse jocuri, ne-am fotografiat, am râs, ne-am distrat, ne-am bătut cu pernele...
                 Am reușit, chiar dacă doar pentru scurt timp, să o fac să zâmbească, chiar au fost momente când a râs cu poftă, din tot sufletul...
                 Chiar și printre zâmbete și râsete, i-am citit mereu pe chip tristețea din suflet... Și știu că tristețea ei nu poate fi alungată ușor...
                 Are un drum greu înainte... Va urma o operație extrem de riscantă, transplantul de măduvă... Operație costisitoare... Părinții ei nu au reușit încă să strângă banii, iar TIMPUL NU ARE RĂBDARE...
                 Îmi doresc din tot sufletul să ia sfârșit suferința ei, iar ochișorii ei să zâmbească din nou fericiți...
                

ALEXANDRA are DREPTUL 

la o COPILĂRIE  FĂRĂ  LEUCEMIE!...

TE IUBESC, DRAGA MEA PRIETENĂ!

Miercurea fără cuvinte - 6

        Mai multe despre Miercurea fără cuvinte

vă poate povesti doamna Carmen.

  VĂ  DORESC O ZI DE MIERCURI CU MULTĂ CĂLDURĂ... 

MĂCAR ÎN SUFLET!

La mulți ani, doamna Adriana!

                                                                       Sursă foto
           Astăzi este ziua bunei mele prietene, doamna Adriana.  (Adriana dardindar)... Ea este una dintre primii mei prieteni virtuali, este cea care mi-a descoperit blogul recomandându-l și altor prieteni de-ai ei...
           Aș vrea să-i mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce a însemnat și înseamnă încă pentru mine...
           Ea este cea care m-a încurajat atunci când am avut nevoie...
           Ea mi-a dăruit întotdeauna postări pline de înțelepciune cerească pentru că ea scrie numai cu inima și Îl iubește mult pe Dumnezeu...
           Datorită ei, am redescoperit bucuria de a dărui și am învățat că nu neapărat trebuie să cunoști persoana pe care o ajuți. Ea știe să se dăruie pe ea însăși celor aflați în nevoie...
           Tot ea o ajută și pe draga prietena mea, Alexandra, publicându-i povestea și făcând mereu apel pentru ajutorarea ei...
           Am învățat multe lucruri de la dumneavoastră, doamna Adriana!... Vă admir și vă apreciez mult!...
           Vă mulțumesc din suflet că existați și în viața mea!
       

     LA  MULȚI  ANI,  DOAMNA  ADRIANA!

Vă iubesc!

Fii 

Fii şi apa care curge,

Rotunjind un colţ de stâncă,
Fii şi piatra ce-şi găseşte
În ea liniştea adâncă...

Fii şi malul ce se-arată
Unui ochi în depărtare,
Fii şi barca ce cutează
Înspre cea din urmă zare...

Fii şi dorul ce îşi află
Împlinirea în alt dor,
Fii şi singur, tu cu tine,
Cât eşti încă-al tuturor...

Fii şi clipa ce îşi lasă
Toată zestrea veşniciei,
Fii şi Clopotul durerii,
Fii şi Oda Bucuriei!

Autor - Elia David

Vizită la spital...

        Ieri după-amiază, împreună cu sora mea, Miriam, și cu părinții mei, am plecat spre Iași pentru a o vizita pe micuța mea prietenă, Alexandra Groza, care se află din nou la spital pentru o nouă cură de citostatice...

          Sigur s-a bucurat să ne vadă, deși chipul ei brăzdat de suferință nu a lăsat să se citească pe el prea mult bucuria... Majoritatea timpului a fost moleșită și apatică...

Mânuțele-i mici erau pline de vânătăi... Venele ei fragile au cedat de multe ori în fața tratamentului dur... și a tot fost înțepată din nou și din nou... Acum, medicamentele se scurg prin vena din picioruș, singura ce îi mai rămăsese neînțepată...

           Medicamentele au multe efecte secundare... Deja i-a apărut o alergie pe corp, este puțin umflată... Se luptă cu stări de vomă, indispoziții și dureri... Dureri prea mari pentru trupușorul ei fragil...
           Am plecat întristată de la spital... Am văzut prea multă suferință acolo...
           Am cunoscut încă un copil bolnav de leucemie, Andrei, de 14 ani, coleg de cameră cu Alexandra.

          Și toate saloanele erau pline cu copii... Copii bolnavi de cancer...

COPII CA ȘI MINE...

           OARE DE CE ATÂTA SUFERINȚĂ?

 O iubesc mult pe Alexandra și îmi doresc 

să se sfârșească curând chinul ei...

Ajutând și noi , chinul ei poate lua sfârșit mai repede...

Miercurea fără cuvinte (12)

 

Prietenie îndurerată...

Povestea Miercurea fără cuvinte a început la doamna Carmen

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  

PLINĂ  DE  ZÂMBETE  ȘI  MAGIE!

Prietenie îndurerată...

           Sâmbătă seară am vizitat-o pe Alexandra Groza, micuța mea prietenă. Am fost  împreună cu mama și cu Miriam, sora mea… Urma ca luni, 28 noiembrie, să plece spre Timișoara unde va sta pentru multă, multă vreme...

        Nu am crezut că va fi atât de emoționantă întâlnirea cu ea…

        I-am cumpărat o mulțime de cadouri: cărți, jocuri, dulciuri  care în mod normal ar bucura orice copil…. Am căutat pe chipul ei minute în șir un zâmbet… Dar nu, nu a zâmbit… deloc... Zâmbetul Alexandrei a murit… Buzele ei uscate și crăpate nu au reușit să schițeze zâmbetul mult  așteptat… am auzit doar șoaptele pline de durere ale sufletului ei plin de suferință…

         În ochișorii ei inocenți, am citit o tristețe desăvârșită, adânc înrădăcinată în inimioara ei mică... Farmecul copilăriei ei s-a pierdut… Poate doar pentru moment… Așa sper și mă rog în fiecare zi…

        Alexandra are nevoie doar de un strop de sănătate pe care i-l putem picura noi toți, împreună… Fiecare dintre noi - o picătură… Singuri nu putem face mare lucru, dar împreună putem deveni un ocean…

    

         Articol înscris la sugestia doamnei  Dana Diaconu pe Blog Power, tema fiind Prieten adevărat.

De ce nu am mai scris...

                 Nu am mai scris de ceva vreme pe blog... E o perioadă destul de solicitantă la școală... Încep tezele și pregătirile pentru concursuri... Deja sunt obosită... Nu mă plâng însă... Bine că sunt sănătoasă! Vor trece toate!...
                 Gândul mi-e mereu la micuța mea prietenă, Alexandra. Orice problemă aș avea, comparând-o cu suferința ei, e nimic... Cunoscând-o pe Alexandra, am învățat ce e mai important în viață și care sunt adevăratele probleme. Poate mă mai "plângeam" că nu-mi stă părul bine sau că nu e ondulat așa cum aș vrea... Ce bine că am păr!...  Alexandra nu mai are deloc păr... S-a săturat de purtat de aproape două luni doar pijamale... S-a săturat și de albul din spital...

 ALEXANDRA VREA DIN NOU CULORI ÎN VIAȚA EI!

                 Ce mult mi-aș dori să-i pot alina suferința!...
                 Sper din tot sufletul să se strângă banii necesari tratamentului ei!...
                 Împreună cu colegii mei am început să strângem și noi bani pentru Alexandra....
                Cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ei sunt mai mari!

          

    TE  IUBESC,  ALEXANDRA!  SĂ  TE  FACI  SĂNĂTOASĂ!