Legenda mărțișorului

Pentru că am citit de curând legenda mărțișorului , o redau în câteva rânduri și pentru voi...
Legenda mărțișorului
Se spune că în urmă cu mult timp, Soarele a luat chipul unui om minunat pentru a putea lua și el parte la hora dintr-un sat. Văzând frumuseţea şi blândeţea Soarelui, Zmeul, invidios, l-a răpit şi l-a încuiat în templul său întunecat.
Păsările nu mai cântau, iar copiii nu mai puteau să râdă, dar nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe Zmeu.
Un tânăr voinic din sat se hotărăşte însă să plece în căutarea Zmeului pentru a elibera Soarele. Călătoria tânărului a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.
Spre sfârşitul iernii, voinicul găsește castelul Zmeului, luptă cu acesta şi eliberează Soarele, reușind să-i fericească pe toți cei care-și puseseră ultimele speranțe în el. Natura a reînviat, oamenii au început să zâmbească din nou, dar flăcăul nu a mai apucat să vadă primăvara venind. Sângele cald din rănile sale cădea pe zăpadă. În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pământul desțelenit.
Legenda spune că de atunci tinerii au început să împletească ciucuraşi: dintr-un fir alb, care semnifică puritatea ghiocelului – prima floare ce vesteşte venirea primăverii şi unul roşu – care semnifică sângele voinicului sau dragostea pentru frumos.