vineri, 1 iulie 2011

Triste amintiri (4)

Iulie 2010  
Ce bine ar fi fost să existe un loc în care să se adune copiii pe perioada verii unde să se joace, să învețe lucruri noi!... Astfel ne-a venit ideea deschiderii unei Școli de vară pentru copiii afectați de inundații… Sigur se vor bucura ca în loc de moloz, mizerie, praf și mâl să aibă un loc unde să își poată petrece timpul într-un mod cât mai plăcut…

           Eram fericită că pot face ceva pentru copiii aceia necăjiți pe care îi vedeam zilnic în timp ce împărțeam hrană caldă.

  Împreună cu părinții mei, am pus la punct toate detaliile. Am mers din poartă în poartă și le ofeream copiilor și părinților lor informații despre Școala de Vară.

  Toți au primit vestea cu mare entuziasm. Părinții se bucurau că nu îi vor mai vedea pe copii printre moloz și praf, iar copiii ardeau de nerăbdare să simtă iar bucuria jocului. Uitaseră de atâta necaz și să se joace.



  Ziua următoare, am mers la Școala de Vară pentru a ajuta și eu. Le purtam mânuța copiilor mici să poată desena și mă jucam cu ei. Îi simțeam atât de fericiți!... 


             
            Mama și tatăl meu au chemat voluntari, s-au alăturat și cei de la "Salvați Copiii" și "Unicef" ca să-i îndrume pe copii, să-i învețe, să se joace cu ei. Printre aceștia era  și doamna mea învățătoare care i-a învățat cu multă dragoste pe copii diverse lecții de viață. I-a învățat despre respect, politețe, încredere, prietenie și multe alte lucruri. Au învățat că întotdeauna înainte de masă trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care o primesc, că trebuie să spună “te rog” atunci când vor să obțină un lucru  și “mulțumesc” după ce au primit ceva. Au învățat să se bucure și să zâmbească în orice situație. 



  Fiecare copil își avea tristețea lui. Un copil era trist deoarece rămăsese singurul copil de pe strada pe care locuia. Tuturor copiilor cu care era el prieten li se dărâmaseră casele și locuiau în tabăra de sinistrați, iar el nu mai avea prieteni. S-a bucurat deoarece i-a reîntâlnit și pe ei la Școala de Vară.


        
            Pentru ca totul să decurgă bine părinții mei au apelat la mulți oameni cu suflet mare care  i-au răsfățat pe copii cu multe bunătăți zi de zi. Și tatăl meu i-a vizitat pe copii de multe ori și le-a adus dulciuri și înghețată.
          
           Deoarece copiii au fost cuminți și ascultători și pentru că a avut posibilitatea, mama mea a invitat un circ pentru copii, Lollypop, tocmai din Elveția. Copiii au învățat în zilele ce au urmat să facă diverse acrobații, jonglerii urmând ca la final să prezinte un spectacol în care ei, copiii, aveau să fie artiști de circ.
   
             Am participat și eu împreună cu sora mea, Miriam. Am învățat sârguincioase să lucrăm la trapez.



          Zilele s-au scurs repede. A sosit și ziua spectacolului. După repetiția finală, copiii au fost machiați și îmbrăcați în costumații speciale. Cu emoții, au pășit pe scenă în lumina reflectoarelor și fiecare și-a prezentat numărul. Spectatorii erau părinții, rudele și prietenii micilor artiști de circ. Au fost răsplătiți la sfârșit cu nenumărate aplauze.


5 gânduri...:

o prietena spunea...

Cu adevarat aceste amintiri sunt triste,draga mea Saruca.Si cred ca fiecare locuitor al acestui oras retraieste acum,tristele momente de atunci.Iar vremea de afara nu prea ne ajuta sa le dam uitarii. Am citit cu emotie randurile tale referitoare la acele zile de cosmar si la tot ceea ce a urmat dupa.Iti multumesc pentru cuvintele frumoase ,ma bucur ca tu crezi ca ceea ce am reusit eu sa fac atunci a fost important. Pentru mine conteaza mult sa ma oglindesc in ochii tai.Iti doresc in continuare sa scrii cu sufletul, stii bine sa faci lucrul acesta.Succes ,draga mea prietena!

jocuri dora spunea...

Salut! Vrei să facem schimb de link-uri? Dacă vrei, adaugă următoarele date în blogroll-ul tău: titlu: jocuri cu dora ; url: http://www.jocuridora.com . Trimite-mi un email pe adresa: jocurila@yahoo.com cu datele tale să ştiu dacă să-ţi adaug link-ul pe site. Mulţumesc. :d

Sara spunea...

A fost foarte important ceea ce ați făcut... Astfel au mai uitat copiii de necazuri și au zâmbit din nou. Mulțumesc încă o dată pentru prietenie, doamna învățătoare! :*

angi spunea...

Multe lucruri avem noi oamenii de oferit!Oferim ajutor celor nevoiasi,zambete celor tristi,sfaturi celor nepriceputi,dar cel mai important dar de oferit e prietenia.Simt ca tu, micuta Sara,poti da din sufletul tau speranta celor din jurul tau.
La cat mai multe astfel de trebusoare!

Sara spunea...

Mulțumesc pentru vizită și pentru frumoasele cuvinte și încurajări! Îmbrățișări pline magie! :)

Trimiteți un comentariu

Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...