Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi îngheţată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiţi de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
Trist şi singur ca un greier
Vălul timpului rupându-l,
Eu aştept să-mi toarcă gândul
Într-un colţ mai cald de creier.
Iar afară numai fumul
Subţiratec îşi ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Şi-n văzduhuri îi dau drumul.
Duiliu Zamfirescu, 1888
2 gânduri...:
Draga Sara, daca e ceva cenusiu in jurul meu, imediat gasesc o pata de culoare pentru a incalzi atmosfera.
Asa am facut si cu buchetul de flori: l-am asezat la loc vizibi, l-am fotografiat, vi l-am daruit si voua pentru a va incalzi un pic recele din iarna.
Am ajuns la capitolul 13 din Micul Print...pentru ca acum sunt la a patra sau a cincea recitire, citind, mi-am reamintit multe episoade din copilarie,legate de momentul cand rasfoiam cartea...chiar imi era dor e Micul Print
Spor in toate si cu gandul la vacanta care se apropie, cred ca tu sigur vei avea o sapatamana colorata.
Mulțumesc, doamna Adriana! Eu am citit mai puțin din Micul prinț... am de citit si Ioan Slavici pentru școală, teme, pregătiri pentru concursuri... Și-apoi am început să recitesc și Secretul mulțumirii ca să îmi amintesc mai bine jocul Pollyannei, jocul mulțumirii... Într-adevăr, gândul că se apropie vacanța mă bucură mult!
Vă îmbrățișez cu drag!
Sara
Trimiteți un comentariu
Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!