Jocul mulțumirii

Mi-am amintit zilele trecute de Pollyanna, sărmana fetiță de 11 ani din cartea „Secretul mulțumirii”. În ciuda faptului că a rămas orfană de ambii părinți și a ajuns în grija unei mătuși nu tocmai prietenoasă, Pollyanna reușea să-și păstreze optimismul jucând „jocul mulțumirii” pe care l-a învățat de la tatăl ei.
În orice lucru rău, ea găsea un motiv să fie mulțumită. De exemplu, când și-a rupt picioarele a spus :
“ Sunt mulțumită de toate, chiar și de faptul că mi-am pierdut întrebuințarea picioarelor pentru câtva timp, altfel niciodată n-aș fi realizat ce minunat este să ai picioare sănătoase.” Pollyanna a reușit să îi molipsească pe toți din jur cu „mulțumirea” din sufletul ei.
Ce bine ar fi dacă și noi am reuși să fim întotdeauna mulțumiți! Poate că am reuși să îi determinăm și pe cei din jurul nostru să aibă o atitudine pozitivă… Astfel vom trăi poate într-o lume mai bună….