De dimineață cum ne-am trezit mama ne-a amintit că astăzi, 24 ianuarie, este Ziua Unirii și ne-a recapitulat pe scurt momentul istoric de la Iași. În mod special ca să știm la școală dacă vom fi întrebate… Doar că doamna mea învățătoare nu a fost astăzi la școală… Aproape că trecea neobservat evenimentul. Așa că i-am încins pe toți colegii la Hora Unirii și am sărbătorit doar noi, în felul nostru… Îmi place să rememorez istoria…
Mă gândesc că atâtea lucruri le-am rezolva și noi astăzi dacă
ne-am da mână cu mână… Să ne unim în a-i ajuta pe cei din jur.... Și mă gândesc acum la gemenii Elena și Nicolae… Îmi doresc să strângă suma de bani necesară pentru operație și să poată merge pe piciorușele lor!
ne-am da mână cu mână… Să ne unim în a-i ajuta pe cei din jur.... Și mă gândesc acum la gemenii Elena și Nicolae… Îmi doresc să strângă suma de bani necesară pentru operație și să poată merge pe piciorușele lor!
Doamne, ajută!...
11 gânduri...:
Sara, tu ai facut figurinele? Sa ma inveti si pe mime...Nu am mai facut demult jucarii din hartie...
Hora ta mi-a dat o idee; Povesteste-i tu doamnei invatatoare despre gemeni, roag-o sa viziteze http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/01/gemeni-simpatici-cauta-prieteni.html
si poate dansa va povesti la sedinta cu parintii si celorlati parinti sau in cancelarie la colegi
Doamna Adriana,
doamna învățătoare știe deja despre gemeni, i-am spus că le-am trimis ceva bani din vânzarea cărților mele. Din păcate, timpul e scurt, noi avem vacanță și până e următoarea ședință mai durează...Eu îi voi spune însă! Clasa noastră este implicată în multe proiecte, avem "bunici adoptați", copii necăjiți pe care îi vizităm și îi ajutăm foarte des.
Nu am decupat eu hora.. dar e simplu de făcut. Aici este explicat pe îndelete http://www.didactic.ro/materiale-didactice/4514_hora-unirii.
multumesc
Stiu ca ai scris tu cartile tot asa cum ai decupat si figurinele . In sfarsit la figurine ai recunoscut ca nu sunt decupate de tine, dar la carti inca nu ai puterea sa trecunosti ca nu lea-i scris TU!Felicitari pentru ideile si imaginatia celui care scrie si va scrie urmatoarele TALE carti!As vrea sa te vad singura intr-o zi cum scrii tu macar o compunere calumea.Asa m-as lauda si eu cu munca altuia.Unu gandeste, ALTUL iscaleste!Asta e adevarul.Ai grija sa nu faci rana la degete de la atata scris!SUCCESURI !
Sunt în vacanță, nu voi lăsa însă ca nimic să îmi strice bucuria.Trebuie să vă răspund. Cred că mă cunoașteți dacă sunteți așa sigur că cele două cărți nu “lea-m” scris eu. Era bine dacă ați fi semnat, ca să înțeleg motivul răutății dumneavoastră. Aș putea să vă dovedesc că știu să scriu compuneri “calumea”, chiar m-aș bucura să ne cunoaștem. Am câștigat numeroase diplome, doamna învățătoare, colegii, familia și mulți alții știu adevărul… Și nu sunt singura din clasă care am scris cărți… A fost pentru al doilea an temă pentru vacanța de vară, pentru cine a dorit… Și toți colegii au scris câte o poveste mai scurtă sau mai lungă, sub forma unei cărți, iar lansarea a avut loc în sala de clasă. Eu mă bucur că am reușit cu ajutorul părinților mei să tipăresc cartea în mai multe exemplare, să o vând și să ajut câțiva copii necăjiți, bolnavi. Mulțumesc pentru grija ce mi-o purtați, rană la degete nu voi face, dar pielea este puțin îngroșată… Chiar scriu mult deoarece îmi place. “Succesuri” și dumneavoastră!
Draga Sara, o sa iti spun o mica anecdota:
"Un calugar incepator s-a dus intr-o zi la staretul manastirii si la intrebat cum trebuie sa se raporteze el la atitudinea celorlalti fata de el, Staretul l-a trimis in cimitir si i-a zis sa certe mortii;
- Am fost si i-am certat.
- Ce au zis?
- Nimic!
- Du-te acum sa ii lauzi!
Se duce, le spune cuvinte de lauda si se intoarce la staret:
-I-am laudat!
- Ce au zis?
- Nimic!
- Exact asa trebuie sa procedezi si tu cand cuneva te lauda sau te cearta."
Draga mea prietena micuta, nici tu nu esti calugar , nici eu staret dar cred ca trebuie sa invatam amandoua sa nu mai pune la suflet toate rautatile anonimilor.
La botez am primit un nume, suntem persoane si noi chiar si pe blog ne semnam cu numele nostru.
Anonimii, daca vor sa fie anonimi este treaba lor. Tu mergi pe drumul tau si anonimii pe al lor. este loc pentru fiecare sub soare.
Mulțumesc mult, doamna Adriana, pentru frumoasa povestire!
Mă voi strădui să nu pun la suflet, mai ales că nici nu a avut curajul să semneze. Nici nu voi mai lăsa comentariile răutăcioase nesemnate pe blog...
Vă pup!
Te imbratisez si su draga Sara si iti daruiesc postarea de aici
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/02/calea-lacrimilor.html
Sara,imi pare rau sa vad ca cineva a gandit urat despre tine.Nu pune la suflet.Nu te cunoaste deloc.E doar invidios pe reusitele tale.Trebuie sa fie un adult frustrat care nu a reusit numic cu copilul lui..si e invidios pe copii ca tine.Cei ce te cunosc stiu ce compuneri frumoase faci,colegii de clasa vad asta zi de zi.Asa e in viata:daca ai putin succes ,incep sa apara si dusmani.Nu te opri din scris,continua sa scrii pe blog,o faci bine!Eu citesc cu drag tot ce scrii tu,astept mereu sa vad cu ce idei mai vii!Te pup dulce!
Trimiteți un comentariu
Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!