“Apă, tu eşti nu numai necesară vieţii, ci eşti însuşi viaţa ; eşti bogăţia fără seamăn pe Pământ, tu eşti cea mai delicată, cea mai pură, tu eşti sufletul Pământului.“
Antoine de Saint - Exupery
Pentru noi, e atât de normal să avem APĂ... pentru atâția alții, APA e un lux...
Și iată că a venit Primăvara... Mi-era dor... dor să renasc și eu odată cu natura... Mi-era dor de adierea dulce a vântului și de razele blânde ale soarelui...
Deschid larg brațele și îmbrățișez tot ceea ce înseamnă Primăvară...
Poate deasupra văzduhului de cenuşă s-au tăiat în săbii, pentru că într-o bună dimineaţă sabia primăverii a despicat plumbul de sus, şi vânt cald de la miazăzi, cu mireasmă de verdeaţă a umplut lumea,
fugărind norii cei încremeniţi parcăîntr-unul singur.
Soarele s-a ivit strălucitor de prospeţime, de tinereţe
şi se înălța biruitor în seninătatea cerului."
Ciocârlia, Ion Agârbiceanu
Mai multe miresme de primăvară găsiți ladoamna Carmen,
Mi-e dor de primăvară… Aștept ca soarele să îmi sărute fruntea obosită de atâta alb și iarnă… Vreau să respir parfumul și miresmele mugurilor unui nou anotimp…
Mi-e dor de soare... Aștept să-l văd sărutând ramurile dezgolite ale copacilor... Mi-e dor să ascult mugurii plesnind de bucuria primăverii…
Ador mirosul de pământ umed, amorțit, îmbătrânit de atâta alb, dar dornic să învie și să îmi aștearnă în sufletul meu dalb de copil covor de ghiocei și speranță…
Mi-e dor să înmuguresc și eu într-o nouă primăvară…
NU, NU STĂ ÎN PUTEREA TA...
Rabrindranath Tagore
Nu, nu stă în puterea ta, de a face bobocul de floare, să se deschidă . Scutură-l, loveşte-l: nu vei avea puterea de a-l desface. Mâinile tale îl ucid; tu îl desfaci de petale
şi le arunci pe ţărână. Dar nici o culoare nu se arată şi nici un parfum nu apare. Ah! nu-ţi este dat ţie să-l faci să înflorească.
Dar natura care face să învoalte floarea,
lucrează atât de simplu! Ea aruncă o privire - şi seva vieţii curge prin venele sale. La sorocul ei, floarea-şi desface aripile şi se leagănă în bătaia vântului. Ca un dar al inimii, culoarea sa izbucneşte,
şi parfumul său dezvăluie o dulce taină.
Natura care deschide floarea, o face atât de simplu!
Astăzi, membrii Clubului Poveștii Parfumate sărbătoresc un an de existență… Eu m-am înscris însă ceva mai târziu și nu am participat la toate edițiile…
”Jocul” a început frumos… Eram un fir plăpând de iarbă ce asculta șoaptele picăturilor de rouă, când doamna Carmen a descoperit
I-am scris prima scrisoare pădurii mulțumindu-i pentru parfumurile anotimpurilor ei… Am admirat îndelung măiastra Lună adulmecând miresmele ei poetice și muzicale.
Deși ceaiul nu era băutura mea preferată, am învățat că merită să-l savurez cu plăcere...
Apoi, am deschis fereastra spre lumea copilăriei mele fericite povestind despre visele mele și ale altor copii ce nu mai au zâmbet și care trebuie să inspire “miresme” de spital și boală…
Mi-a făcut mereu plăcere, dragii mei prieteni, să vă citesc poveștile parfumate... Fiecare dintre voi a reușit să-mi transmită câte o fărâmă din sufletul lui, iar poveștile voastre le păstrez cu grijă în cutia cu comori a sufletului meu…
Săptămâna aceasta am petrecut foarte mult timp cu prietena mea, Alexandra. Este acasă pentru o scurtă pauză între ședințele de chimioterapie...
Am desenat împreună, am vizionat filmulețe 3D, ne-am jucat diverse jocuri, ne-am fotografiat, am râs, ne-am distrat, ne-am bătut cu pernele...
Am reușit, chiar dacă doar pentru scurt timp, să o fac să zâmbească, chiar au fost momente când a râs cu poftă, din tot sufletul...
Chiar și printre zâmbete și râsete, i-am citit mereu pe chip tristețea din suflet... Și știu că tristețea ei nu poate fi alungată ușor...
Are un drum greu înainte... Va urma o operație extrem de riscantă, transplantul de măduvă... Operație costisitoare... Părinții ei nu au reușit încă să strângă banii, iar TIMPUL NU ARE RĂBDARE...
Îmi doresc din tot sufletul să ia sfârșit suferința ei, iar ochișorii ei să zâmbească din nou fericiți...
“ Din nou mi-a dat fiori de gheață simțământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat..
Și-am înțeles atunci că niciodată n-aș putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. Pentru mine, râsul lui era ca o fântână în pustiu.
- Puișor, mai vreau să te aud râzând ...
Dar el mi-a spus:
- La noapte e un an. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul
trecut ...
- Nu-i așa, puișor, că nu-i decât un vis urât povestea ta cu șarpele și cu întâlnirea și cu steaua..
El însă n-a răspuns la întrebare, ci mi-a spus:
- Lucrul cel mai prețios rămâne nevăzut ...
- Desigur ...
- La fel e și cu floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare care se găsește pe o stea, ți-i drag, noaptea, să te uiți pe cer. Toate stelele sunt înflorite.
- Desigur ...
- Le fel e și cu apa. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii, datorită scripetelui și funiei ... ți-aduci aminte ...era bună.
- Desigur ...
- Te vei uita la stele, noaptea. La mine-acasă e prea mic, ca să-ți arăt unde se află steaua mea. E mai bine așa. Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea. Așa încât te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu tine. Și apoi, aș vrea să-ți fac un dar ...
Din nou a râs.
- Ah! Puișor, puișor, îmi place când aud râsul acesta!
- Chiar el va fi darul meu ... va fi așa cum e cu apa ...
- Ce vrei să spui?
- Stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții, sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucăți de aur. Însă toate stelele acestea nu au grai ... Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul ...
- Ce vrei să spui?
- Noaptea, când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele, fiindcă pe una dintre ele eu voi râde, atunci va fi pentru tine ca și când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care știu să râdă!
Și-a râs din nou.
- Iar după ce-ți va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îți va fi dor să râdem împreună. Și vei deschide uneori fereastra, așa, numai de drag ... Iar prietenii tăi se vor mira, văzându-te că râzi de câte ori te uiți la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun. Va însemna că ți-am jucat un renghi grozav ...
Și-a râs din nou.
- Va fi întocmai ca și când, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței ce știu să râdă ...
Și-a râs din nou. Pe urmă iarăși se făcu serios:
- La noapte ... știi ... tu să nu vii.
- N-am să mă despart de tine.
- Ți se va părea că sufăr ... nițel se va părea că mor. Așa se-ntâmplă. Nu veni să vezi, nu merită ...”
Micul Prinț - Antoine Saint de Exupery
Stea adusă de vânt
Ana Blandiana
Stea adusă de vânt
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat...
Sursă foto
Din cauza gerului și a ninsorilor abundente, timp de două zile, avem pauză... de școală... :) Bineînțeles, cu recuperare obligatorie, în zilele de sâmbătă... :(
Mi-am propus ca în acest timp să mă pregătesc puțin pentru olimpiadele și concursurile ce vor urma curând...
Iar în perioadele de relaxare, o voi vizita pe draga mea prietenă, Alexandra, care se află și ea acasă pentru o mică pauză între curele de citostatice... De-abia aștept să o văd!...
Îi mulțumesc din suflet doamnei Mariana pentru premiul oferit și pentru aprecierile dumneaei... Întotdeauna ea m-a încurajat împletind în vorbele-i frumoase înțelepciunea, bunătatea, credința...și m-a făcut să mă simt la porțile cerului , așa cum frumos și-a denumit și blogul...
MULȚUMESC, DOAMNA MARIANA!
Ce este Premiul Liebster Blog ?
"Liebster Blog este o idee foarte frumoasă de a face cunoscute bloguri cu mai putin de 200 de urmăritori şi de a aduce un zâmbet pe buze celor care se ocupă de acele bloguri, arătându-le că munca lor este apreciată. Pentru a accepta acest premiu tare frumos, care mi-a bucurat sufletul, trebuie să: 1. Scriu despre premiu pe blog 2. Menţionez de la cine l-am primit şi să pun un link către respectiva persoană 3. Ofer la rândul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmăritori, în semn de apreciere pentru ceea ce fac :) 4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizaţi, prin care îi anunţ despre premiu"
Desigur... ofer și eu premiul, conform regulilor jocului, următorilor bloggeri :
- lui Rux - pentru că nu mă lasă să uit că sunt copil și îmi oferă mereu episoade frumoase de desene animate...
- doamnei Adriana - care este pentru mine un exemplu de dăruire și credincioșie
- Claudiei și poveștilor ei pline de învățături frumoase ce mă farmecă de fiecare dată
- doamnei Gabriella deoarece îmi place curajul cu care luptă în fiecare zi
- surorii mele, Miriam, pentru a o încuraja să mai scrie căci știe să scrie frumos...
Cu siguranță, premiul acesta îl meritați voi toți,
Dacă anul trecut vorbeam despre ce frumos ar fi să ne unim pentru a-i ajuta pe gemenii Elena și Nicolae, anul acesta vreau să întind Hora Unirii cu toți cei care s-au unit cu mine prin gânduri bune, rugăciuni, donații pentru a o ajuta pe micuța mea prietenă, Alexandra Groza, atât de greu încercată de boala nemiloasă ce îi macină trupușorul...
Într-adevăr, MULT înseamnă, PUȚIN CÂTE PUȚIN, dăruit din suflet...
"Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește! "
Sursă foto
Astăzi este ziua bunei mele prietene, doamna Adriana. (Adriana dardindar)... Ea este una dintre primii mei prieteni virtuali, este cea care mi-a descoperit blogul recomandându-l și altor prieteni de-ai ei...
Aș vrea să-i mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce a însemnat și înseamnă încă pentru mine...
Ea este cea care m-a încurajat atunci când am avut nevoie...
Ea mi-a dăruit întotdeauna postări pline de înțelepciune cerească pentru că ea scrie numai cu inima și Îl iubește mult pe Dumnezeu...
Datorită ei, am redescoperit bucuria de a dărui și am învățat că nu neapărat trebuie să cunoști persoana pe care o ajuți. Ea știe să se dăruie pe ea însăși celor aflați în nevoie...
Tot ea o ajută și pe draga prietena mea, Alexandra, publicându-i povestea și făcând mereu apel pentru ajutorarea ei...
Am învățat multe lucruri de la dumneavoastră, doamna Adriana!... Vă admir și vă apreciez mult!...
Vă mulțumesc din suflet că existați și în viața mea!
LA MULȚI ANI, DOAMNA ADRIANA!
Vă iubesc!
Fii
Fii şi apa care curge,
Rotunjind un colţ de stâncă,
Fii şi piatra ce-şi găseşte
În ea liniştea adâncă...
Fii şi malul ce se-arată
Unui ochi în depărtare,
Fii şi barca ce cutează
Înspre cea din urmă zare...
Fii şi dorul ce îşi află
Împlinirea în alt dor,
Fii şi singur, tu cu tine,
Cât eşti încă-al tuturor...
Fii şi clipa ce îşi lasă
Toată zestrea veşniciei,
Fii şi Clopotul durerii,
Fii şi Oda Bucuriei!
