No idea...

Stau pe pat, liniștită… Privirea-mi stă, parcă blocată, pe tavan... La ce mă gândesc?... Nici măcar eu nu știu... Nu cunosc atât de bine sentimentul... Pare ciudat, însă chiar nu am nicio idee... Toate fug , speriindu-se parcă de mine... Acesta e subiectul de azi... “n-am idei “... Pe fereastră pleacă toate... Și eu ?... Eu cu ce rămân?... Cu nimic... Doar cu sentimentul acesta ciudat și cu un gol în inimă...
’’Fără idei’’... Nu e interesant deloc... Să n-ai chef de nimic... Nici de joacă, nici de scris, nici de învățat... De nimic... Parcă îmi vine să plec, să zbor într-o altă lume... Dar nu e ușor să găsesc una...
Sper să îmi revin, să scap de acest sentiment...

Vrăbiuța Vicky

Astăzi a fost o zi deosebită pentru mine.... În timp ce mă jucam afară, am zărit pe scări un pui micuț de vrăbiuță. Stătea ghemuit și tremura... L-am luat cu blândețe în palmele mele mici. I-am mângâiat căpușorul și l-am alintat… Se vedea că suferă, dar nu știam care e cauza…
Speriată, am adus puiul de vrăbiuță în casă. I-am adus câteva firimituri să mănânce și puțină apă…
I-am dat un nume : Vicky. Ne-am jucat puțin împreună , dar nu prea mult... părea obosit... Și avea nevoie și de puțină căldură...
După ce s-a odihnit puțină vreme, ne-am jucat din nou și, deodată, micul pui de vrăbiuță a încercat timid să zboare. Și a reușit... Tremuram toată de emoție și am început să plâng de bucurie...
Îmi doresc din tot sufletul ca Vicky să trăiască. Și chiar dacă nu va mai trăi, știu că nu va muri niciodată din sufletul meu...
Îți mulțumesc, dragă Vicky, pentru că datorită ție am simțit din plin emoția unei frumoase zile de primăvară!

Hristos a înviat!

RUGĂCIUNE
Elena Farago

De cât oricând mai vrednici de ne-ndurarea ta.
Ne-om apleca genunchii în primăvara asta, -
Fii Doamne, îndurător,
Și-i mântuie pe-aceăa ce i-a orbit năpasta,
Și-ai grijă de orfanii rămași din vina lor,
De cei greșiți te-ndură
Și de greșiții lor.

Ne-om închina și-om plânge mai mult decât oricând
În noaptea-n care însăși te-om îngropa stăpâne,
Ca iar să retrăim
Ce ne-a-nvățat scriptura din vremile bătrâne -
De ne-a ajuns păcatul prin care te slăvim,
Îndură-te și iartă
Căci toți ne pocăim.

Îndură-te, Iisuse, în noaptea învierii,
Și fă ca din prinosul aprinselor făclii
Să fie luminați,
Și-acei care-au fost jertfa ispitelor pustii,
Și-acei care hulit-au pe cei nevinovați
Căci cu ei toți, stăpâne,
Prin tine suntem frați.