A mai trecut un an peste noi...
Am adunat bucurii, împliniri, speranțe, vise,
dar și dureri, lacrimi, dezamăgiri, neîmpliniri...
Pentru mine, cel mai trist lucru a fost
Alexandra a lăsat, însă, în urmă, miresme alese,
miresme ce le voi păstra mereu în inima mea...
Te iubesc, Ali!
Dorințe pentru Noul An?...
Să fiu sănătoasă, eu și toți cei dragi!...
E cel mai important lucru...
Urare
Clopotele norilor,
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livadă
înflorită-n primăvară.
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livadă
înflorită-n primăvară.
( Nichita Stănescu )
Vouă, dragi membri ai Clubului Poveștii Parfumate,
pentru că m-ați lăsat să vă cunosc
miresmele alese ale sufletelor voastre
și mi-ați parfumat clipele!...
Vă asigur că voi păstra mereu poveștile parfumate
în cutiuța cu comori a sufletului meu...
VĂ DORESC TUTUROR
UN AN PLIN DE POVEȘTI PARFUMATE!
La mulți ani!
