” Cuvântul e
aur și gândul e briliant…
un cuvânt cântărește cât un miligram și un alt cuvânt
poate cântări
greutatea muntelui răsturnat din temelia lui și înecat în patru
silabe.
Cuvinte fulgi , cuvinte aer, cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din
ele….
Într-un cuvânt se face ziua , și alte cuvinte amurgesc,
cuvintele ca
pietrele sau sunt moi ca melcii.”
Tudor Arghezi
A fost odată o fetiță drăgălașă, născută într-un miez de
iunie…
De
mică s-a dovedit a fi curajoasă, ambițioasă, îndrăzneață și dornică mereu de a cunoaște lucruri noi. Îi
plăceau tare mult poveștile ce i le citea mama seară de seară, înainte de culcare…
De
îndată ce a putut ține creionul în mână, a început să deseneze… Se așeza la
masa ei micuță și desena ore în șir, cu atenție și răbdare… Pentru că nu știa
încă să scrie, îi plăcea să “deseneze ” poveștile ce le scria sora ei mai mare, Miriam…
Mama, tata, sora ei i-au fost mereu alături și au încurajat-o pe fetiță pe drumul lung ce-l avea de străbătut spre Împărăția Cuvintelor.
Fetița a mers la vârsta de doi ani la grădiniță și sub
blânda îndrumare a doamnei educatoare a învățat să facă puncte, liniuțe și bastonașe. A învățat despre cuvintele "magice": "mulțumesc", "te rog", "iartă-mă"... Era foarte receptivă și promitea deja foarte mult pentru când avea să meargă
la școală…
Într-o frumoasă zi de toamnă,
pe când avea șapte ani, Sara, căci așa se numea fetița, a mers la școală, în clasa întâi.
Știa deja să
citească, astfel că i-a fost ușor începutul… A
reînvățat liniuțele, bastonașele, apoi literele rând pe rând, apoi să unească armonios vocalele și consoanele și
să formeze cu ele cuvinte... Apoi a învățat să împodobească frumos cuvintele în expresii cu ele formând propoziții și fraze. Datorită doamnei învățătoare care a încurajat-o mereu, cuvintele i-au devenit prietene și
creionul ei a căpătat puteri magice, a prins suflet, iar poveștile ei au devenit carte.…
Viața ei și-a continuat frumos cursul… A
început să participe la diverse concursuri, să învețe sensul cuvântului succes
și că acesta nu i se datora numai ei, ci tuturor celor din jur ce au sprijinit-o…
Sarei îi plăcea mult să citească și să scrie, astfel că și-a făcut un blog personal unde a început să-și aștearnă gândurile răvășite… O lume nouă i s-a deschis…A cunoscut
astfel oameni mari, cu suflet generos care i-au călăuzit pașii și au
încurajat-o… Datorită lor a învățat sensul multor cuvinte… A reînvățat bucuria de a dărui … A învățat că unirea e un cuvânt atât de necesar
când în jur există atâta nevoie de ea și că mult înseamnă de fapt puțin câte puțin
dăruit din suflet… Poate prea devreme a
trebuit să înțeleagă mireasma crudă a cuvântului suferință… A aflat de boala cruntă ce a lovit-o pe micuța
Alexandra Groza, o fetiță ce locuia în același oraș cu ea și cuvântul prietenie a fost cel care le-a unit într-o relație frumoasă... Ce
bine ar fi să se întâmple un miracol și Alexandra să se însănătoșească și
prietenia lor să continue frumos!...
Apoi, într-o bună zi, doamna Carmen, pe când frunzărea blogul Sarei, a găsit o poveste ce se potrivea temei
săptămânale de la Povestea parfumată și
a invitat-o pe Sara să participe și ea… Doamna Mirela Pete, gazda Poveștilor parfumate
a primit-o cu plăcere în Club și a încurajat-o mereu să continue să scrie
povești parfumate…
Săptămână de săptămână a făcut cunoștință cu miresmele multor cuvinte,
unele chiar necunoscute pentru ea…
S-a bucurat de miresmele grădinii ei pline de flori și culori de unde a
învățat despre tăcerea florilor… A învățat și că florile de câmp deși au viața atât de scurtă, răspândesc miresme prețioase…
S-a odihnit la umbra teiului și a ascultat
povești de vânt șoptite din inima frunzei de tei… A învățat să se bucure de parfumul salcâmului
în floare, iar în casa sufletului ei se strângeau multe comori prețioase.
Sufletul ei creștea frumos învăluit
de miresmele plăcute și de încurajările membrilor Clubului Poveștii Parfumate și ale celorlalți
cititori ai blogului…
S-a plimbat mult și a participat miercurea de câte ori avea timp și la Miercurea
fără cuvinte – rubrică inițiată de doamna Carmen … Astfel și-a făcut mulți prieteni de la care avea mereu câte
ceva de învățat…
Și
în viața reală a învățat multe despre cuvinte. A învățat că uneori cuvintele
pot să rănească provocând dureri și alteori pot să aline durerea și să o
vindece…
A învățat rostul multor
cuvinte…
Și că lumea poate fi mai frumoasă, mai bună
cu ajutorul cuvintelor
frumoase rostite de ea…
Trebuie numai ca ele, cuvintele, să poarte miresme alese de Cer…
Sara a învățat multe despre cuvinte... Știe acum că trebuie să
împodobească mereu cuvintele înainte de a fi rostite… Știe că uneori cuvintele
trebuie rostite răspicat, alteori trebuie să aibă miresme șoptite… Și poate, câteodată, cuvintele trebuie să poarte
miresmele tăcerii…
Fetița
are încă multe, foarte multe de învățat despre cuvinte și miresmele ce le poartă ele... Vă este recunoscătoare, vouă, tuturor
celor ce îi sunteți aproape prin cuvinte frumoase și încurajări și vă
mulțumește pentru că i-ați trimis mereu miresmele alese ale sufletelor voastre!
Ea păstrează cu grijă poveștile parfumate în cutiuța cu comori a sufletului ei…
Vă mulțumesc că existați,
voi, oameni cu suflet frumos
și că îmi
parfumați clipele cu miresme alese de cuvânt!
Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate,
Acolo veți găsi multe alte miresme de cuvinte.
