marți, 28 decembrie 2010

Și a nins...



       În sfârșit, iarna și-a făcut simțită prezența cu adevărat printre noi... A nins ieri frumos, zăpada s-a așternut ca un covor moale peste pământul ușor dezmorțit, iar gerul s-a înstăpânit încetișor peste ținutul nostru. Poate că voi putea pleca joi la schi... De-abia atunci se deschide oficial pârtia de la Gura Humorului. Până una-alta, voi merge mâine la patinoar...
       Vreau să simt din plin iarna, să gust din toate bucuriile ce mi le oferă și care pare-mi-se de la an la an sunt tot mai nesigure...


(Casa mea în sărbătoare)

duminică, 26 decembrie 2010

Să ningă!...



      După ploaia de care am avut parte de Crăciun, astăzi a nins puțin... Ce mult m-am bucurat! Parcă sărbătoarea are mai mult farmec când în jur e alb și liniște...
      De-abia aștept să-mi construiesc primul meu om de zăpadă care să-mi vegheze liniștea grădinii mele... Să mă joc prin zăpadă...
      Și poate că voi avea șansa să merg vreo două zile din scurta mea vacanță la munte, la schi...
      De-abia aștept să scrutez înălțimile muntelui, să admir natura înțepenită în alb și să strig cât mă țin plămânii: PÂRTIEEE!

Sărbători fericite!

Click to play this Smilebox photo album
Create your own photo album - Powered by Smilebox
Photo album generated with Smilebox

vineri, 24 decembrie 2010

Colind...

Cu mult drag, pentru voi, dragii mei prieteni, un colind frumos...



Crăciun fericit!




      E Crăciun... e sărbătoarea sufletului meu.... S-a născut Pruncul cel Sfânt... Și în ieslea inimii mele S-a născut și sunt fericită...
Vă doresc tuturor, dragi prieteni, un Crăciun fericit! Să încercăm să fim mai buni în fiecare zi... Niciodată nu am înțeles de ce doar în preajma Crăciunului se vorbește despre a fi mai buni, mai darnici... Așa ar trebui să fim în fiecare zi... Numai așa vom putea simți cu adevărat magia Crăciunului...

vineri, 17 decembrie 2010

De ce sunt albe ninsorile?

"Culoarea primăverii se regăsește în flori, cea a iernii o poți afla doar în imaginație." (Ward Elliot Hour)



De ce sunt albe ninsorile?

de Elia David

Pentru că, la sfârşit de an,
cu săpun de nea îşi spală hăinuţele murdare
toate culorile

Pentru că, oprindu-se în loc,
să întindă o mână de ajutor unui om de zăpadă
fără noroc,
nu există băieţel care să nu ştie
din câţi bănuţi de argint se încropeşte
o bucurie

Ninsorile sunt albe şi pentru că,
la rugăminţile fetiţelor inimoase,
aflând că sunt vii,
iarna a eliberat
toţi fluturii înfipţi de ger
în ace cu gămălii.

joi, 16 decembrie 2010

Iarnă... în sfârșit



În sfârșit e iarnă așa cum mi-am dorit... așa cum orice copil își dorește... Văzduhul și-a cântat deja simfonia de fluturi albi-argintii. A nins atât de frumos!...
Fulgii, lacrimile înghețate ale cerului, s-au așezat liniștit formând o mantie de lumină ca o dantelărie de promoroacă albă....
Casa mi-e împodobită cu ghirlande de lumini.. bradul urmează a fi împodobit cu globuri și beteală..
De-abia aștept sărbătorile, vacanța...

miercuri, 8 decembrie 2010

Mulțumesc!



Mi-aș dori să am poate ceva mai mult timp liber să pot posta mai des pe blog...
Am trăit atâtea bucurii în ultima vreme și nu vi le-am împărtășit și vouă, dragii mei prieteni... Despre două dintre ele voi scrie acum pe scurt.
M-am bucurat enorm că doamna Narcisa Dumitriu din Botosani care este coordonatorul proiectului EcoȘcoala, mi-a vizitat blogul și a scris pe blogul dumneaei un articol

duminică, 31 octombrie 2010

Suflet de creion



        Deși nu am mai postat ceva de multă vreme pe blog, asta nu înseamnă că nu am mai scris nimic...
        Am avut o vară plină de evenimente, dar am reușit totuși să finalizez a doua mea carte, "Suflet de creion", a cărei lansare a avut loc pe 27 octombrie 2010.



         De câte ori pășeam în biblioteca școlii, privirea mea căuta curioasă spre raftul de unde îmi zâmbea cărticica mea “Aventurile lui Kim”, prima mea încercare timidă de a scrie. Iar acest lucru mă făcea să mă simt grozav. Am înțeles atunci că trebuia să continui, să dau viață gândurilor mele.
Și pentru că aveam nevoie de un personaj, am ales să fie tot Sonia, eroina primei mele povești. De fapt, Sonia este o parte din mine, este oglinda gândului meu.
        Te invit, dragă cititorule, într-o minunată călătorie alături de Sonia și noul ei prieten, un creion cu puteri magice. E o călătorie plină de aventuri, pe cât de interesantă pe atât de misterioasă.
        Am împletit în paginile cărții realitatea cu ficțiunea, personajele mele fiind când oamenii de lângă noi, când alții de la mii de ani distanță.
        Alături de eroii mei, vei descoperi mistere uitate, vei admira minunile naturii, te vei îngrozi de răzbunarea ei, vei descifra ecoul peșterilor, te vei bucura de căldura verii și de mângâierea valurilor mării, vei vedea că în momentele cele mai grele, oamenii nu uită să fie oameni și că se pot face multe sacrificii pentru zâmbetul unui copil.
       Și dacă te-am făcut cât de cât curios, ia cartea și gustă și tu povestea mea!...
       Am ilustrat-o cu desene făcute de mine și cu câteva fotografii din arhiva familiei mele.
       E frumoasă, îmi place mult și cu siguranță nu ar fi fost așa dacă mama nu s-ar fi ocupat de redactarea și aspectul ei. Îți mulțumesc mult, draga mea mamă!
       Vreau să mulțumesc și tatălui meu pentru sprijin și să-i spun că n-am uitat ziua în care m-a surprins privind oarece nemulțumită la calitatea primei mele cărți, mi-a zâmbit și mi-a spus “Lasă, Săruca,dacă vei mai scrie o carte, îți face tata coperți frumoase!”.
      “Sunt grozave, tată!”
        Iar pentru curajul, dragostea și ușurința cu care îmi aștern cuvintele vreau să-i mulțumesc doamnei mele învățătoare și să-i promit că Sonia va fi eroina și următoarei mele cărți!



Mulțumesc Bunului meu Creator, Cel care mi-a creionat viața atât de frumos...
Mulțumesc familiei mele pentru tot sprijinul oferit, pentru dragostea cu care mă înconjoară...
Mulțumesc doamnei mele învățătoare datorită căreia am descoperit taina scrisului...
Mulțumesc tuturor celor care îmi colorează viața în culori vesele....

Sara Beșleagă, octombrie 2010

marți, 6 iulie 2010

La mulți ani ,mami !

Deși am întârziat cu două zile,vreau să-i urez un sincer LA MULȚI ANI mamei mele ! Mulțumesc mult, draga mea mamă, că mi-ai dat viață, m-ai crescut și m-ai iubit mereu atât de mult ! Ești cea mai bună mamă și te ador ! Oriunde aș fi gândul meu zboară la tine. Te iubesc mult!

vineri, 18 iunie 2010

Iubesc VARA!...



Iubesc VARA!...(mai mult decât orice doar e anotimpul în care m-am născut…) Iubesc Vara pentru că e VACANȚĂ... (câtă nevoie aveam de odihnă și somn!...). Iubesc Vara pentru spectacolul ce îl oferă zilnic ochilor mei prin frumusețea culorilor (eram sătulă de monotonia iernii, primăvara mi-a adus în dar câte un dram de culoare, apoi vara - paleta întreagă de culori...). Iubesc Vara pentru parfumul florilor ei...(aveam nevoie de un miros nou...deși, se pare că sunt puțin alergică...). Iubesc Vara pentru că îmi plac fructele ce le pârguiește în cuptoarele ei pentru mine...(ador cireșele!...)



Iubesc Vara pentru că iubesc apa și briza mării ... (aproape că nu mai am răbdare până ce plec în tabără la Năvodari!...).

Iubesc VARA pentru că iubesc JOCUL și iubesc VIAȚA!...

miercuri, 16 iunie 2010

HAPPY BIRTHDAY TO ME...


A trecut și ziua de astăzi... A fost ziua mea de naștere... De dimineață am fost felicitată prin telefon, SMS-uri, e-mailuri... Cineva însă a uitat să mă felicite... Aceea sunt EU... Da, am uitat să mă felicit, să îmi fac câteva urări, poate vreun cadou... Ceea ce îmi doresc cel mai mult e să fiu sănătoasă, eu și familia mea dragă... Alte dorințe mărețe nu am... Nu am vrut însă să treacă ziua mea fără să mă felicit și eu... pe mine... (sună ciudat, nu?).
HAPPY BIRTHDAY TO ME!...

luni, 14 iunie 2010

Și norii plâng...



Lacrimi...răcnet...durere și cer... Plouă!... Lacrimi mărunte cad pe pământ încercând un nou joc. Tună... Un sunet puternic... Fulgeră... Rana cerului... Oare de ce plâng norii vara atât de mult?... Poate de fericire... E vacanță, e soare, e bucurie... Sau poate de tristețe. Poate plâng pentru noi, pentru viață... Sau poate mă înșel... Poate nu plâng ei... Poate că Dumnezeu plânge... Dar de ce ar plânge El?... De ce ar putea fi trist El?... Poate că noi suntem de vină... Cred că trebuie să privim înapoi și să schimbăm ce mai putem... Ei bine!... Norii nu trebuie să plângă pentru noi... Poate că își plâng soarta... Asta e ploaia... Nu lacrimi adunate, nu stropi... ci plânsete pentru VIAȚĂ...

luni, 7 iunie 2010

Aproape de inima pădurii



          Astăzi am făcut orele de curs la pădure. A fost o experiență frumoasă. Doamna învățătoare ne-a cerut să scriem câteva rânduri despre ceea ce vedem în jurul nostru. Iată câteva gânduri de-ale mele.

        "Sunt în pădure, în luminiș... Adieri dulci de vânt îmi aruncă părul spre spate unduindu-l ușor. Păsărele mici cântă vesele în pădure. Ce minunat e să le asculți cuvintele melodioase ce le murmură încet în limba lor!... Greieri micuți cântă la vioară. Cerul senin îi zâmbește pădurii. Nori grei nu sunt, nu vor să acopere minunatul cer. Un vântișor dulce mă atinge ușor pe cap, mă răcorește. Copacii verzi se leagănă ușor bucurându-se de compania noastră. Iarba se ridică încet uitându-se spre noi cu mulțumire. E frumos să stai în mijlocul naturii, să asculți murmurul ei domol și plăcut...
         Mă simt atât de minunat în inima pădurii!..."

Câmpul cu maci



         Ieri, când mă întorceam de la Botoșani, am oprit lângă un lan plin de maci roșii. I-am admirat îndelung... Mi-au plăcut macii... Culoarea lor roșie le oferea o frumusețe greu de descris în cuvinte. Gingășia și grația cu care se unduiau la fiecare adiere de vânt mă liniștea...
         Păcat că viața macilor e atât de fragilă și scurtă!...

marți, 1 iunie 2010

La mulți ani, copilăria mea!



E 1 iunie, e ziua mea... Și nu doar a mea, ci a tuturor copiilor… Și nu doar a copiilor, ci a tuturor celor ce se simt încă în suflet copii…
Mă bucur din plin de copilăria mea frumoasă… Și aș vrea să rămân veșnic copil... măcar în suflet!...

COPILĂRIA
autor Sara Beșleagă
Copilăria aș vrea mereu să o păstrez,
La flori, la îngeri să visez…
Aș vrea să stea, să nu mai plece
Căci fără ea lumea e rece…

E palidă, n-are culoare,
Viața nu mai e o floare…
E urâtă, e prea cruntă
Și există numai trudă...

Copilăria... ce dulce și duios cuvânt!...
S-ascult cu drag dulci adieri de vânt,
S-adun cireșe câte vreau,
La umbra pomului să stau…

S-ascult glas de păsărele,
Să văd cuib de rândunele,
Să visez c-ating o stea,
Să topesc fulgii de nea…

Copil vreau să rămân mereu,
Să zbor spre stele ca un zmeu…
Să cânt mereu și să dansez
Și viața altora s-o colorez…

LA MULȚI ANI!

duminică, 16 mai 2010

Drumul meu spre succes



         Ieri am avut o zi de coșmar... Am plecat de dimineață la Botoșani pentru concursul "Micii matematicieni"... Emoțiile m-au învăluit de dimineață... Parcă nu ar fi fost de ajuns, ghinionul s-a ținut lipit de mine...
         Întâi am primit subiect pentru clasa a -IV- a. Am trecut cu vederea peste ele și m-am blocat la al doilea subpunct de la primul subiect... Bine că am realizat și i-am spus supraveghetoarei care a țipat la mine că de ce nu i-am spus...de parcă m-ar fi întrebat în ce clasă sunt sau nu ar fi avut lista cu toți concurenții... Am primit foile pentru scris rezolvările subiectelor și ciorna oficială... Întâi am rezolvat subiectele pe ciornele mele și am întrebat pe care din foi trebuie să le copii... Supraveghetoarele nu au știut ce să ne răspundă, toți copiii erau agitați că nu știau pe ce să scrie. Am început să copii de pe ciorna mea pe ciorna oficială... Noroc că a venit o doamnă să ștampileze lucrările și ne-a spus că nu acolo trebuie scris, ci pe celelalte foi... Timp nu mai rămăsese mult... Una dintre supraveghetoare a început să ne streseze „mai sunt 15 minute”, ” mai sunt 10 minute” și apoi din minut în minut ...iar eu mă temeam că nu voi avea timp să copii rezolvările...
        Din fericire, m-am încadrat în timp... Am ieșit roșie ca focul de atâtea emoții... S-au afișat baremele, am confruntat rezultatele mele și am fost fericită că mi-au ieșit la fel...
        După-amiază am plecat iar la Botoșani, cu emoții, la festivitatea de premiere. Listele erau deja afișate și...am luat PUNCTAJ MAXIM, 40 de puncte!...Am luat premiul I ce a constat într-o diplomă și un plic cu 300.000 lei... Eram atât de obosită și aveam o durere cumplită de picioare, de-abia stăteam pe scenă... nici nu puteam să mă mai bucur... (Offf! durerile astea de creștere îmi fac mari probleme...)
Tot premiul I au luat și buna mea colegă și prietenă, Medeea și verișorul meu, Dragoș. Frumoase premii III au obținut și prietenele și colegele mele Ana și Liza. Îi felicit și pe ei pentru rezultatele obținute și le doresc succes mult în continuare!
        Am sărbătorit apoi la o pizza și m-am întors acasă frântă de oboseală...
        Am stat și m-am gândit apoi la succesul de care m-am bucurat în ultima vreme... Și știu că nu mi se datorează doar mie... În primul rând, I-am mulțumit lui Dumnezeu că mi-a dat minte înțeleaptă și că e alături de mine în fiecare zi... Apoi, doamnei mele învățătoare îi mulțumesc din suflet că m-a îndrumat să descopăr tainele matematicii și nu numai atât... Apoi, dragii mei părinți, merită mulțumirile mele din inimă pentru că au încredere în mine și mă sprijină... Desigur, draga mea soră, Miriam, are nenumărate merite, fiindu-mi întotdeauna un sprijin.
         Întotdeauna la succesul nostru contribuie mulți alții din jurul nostru... Și este bine să le fim mulțumitori și recunoscători pentru sprijin pentru că.. și datorită lor, simțim gustul succesului....
         VĂ MULȚUMESC TUTUROR !

duminică, 25 aprilie 2010

No idea...


Stau pe pat, liniștită… Privirea-mi stă, parcă blocată, pe tavan... La ce mă gândesc?... Nici măcar eu nu știu... Nu cunosc atât de bine sentimentul... Pare ciudat, însă chiar nu am nicio idee... Toate fug , speriindu-se parcă de mine... Acesta e subiectul de azi... “n-am idei “... Pe fereastră pleacă toate... Și eu ?... Eu cu ce rămân?... Cu nimic... Doar cu sentimentul acesta ciudat și cu un gol în inimă...
’’Fără idei’’... Nu e interesant deloc... Să n-ai chef de nimic... Nici de joacă, nici de scris, nici de învățat... De nimic... Parcă îmi vine să plec, să zbor într-o altă lume... Dar nu e ușor să găsesc una...
Sper să îmi revin, să scap de acest sentiment...

duminică, 11 aprilie 2010

Vrăbiuța Vicky



Astăzi a fost o zi deosebită pentru mine.... În timp ce mă jucam afară, am zărit pe scări un pui micuț de vrăbiuță. Stătea ghemuit și tremura... L-am luat cu blândețe în palmele mele mici. I-am mângâiat căpușorul și l-am alintat… Se vedea că suferă, dar nu știam care e cauza…
Speriată, am adus puiul de vrăbiuță în casă. I-am adus câteva firimituri să mănânce și puțină apă…
I-am dat un nume : Vicky. Ne-am jucat puțin împreună , dar nu prea mult... părea obosit... Și avea nevoie și de puțină căldură...
După ce s-a odihnit puțină vreme, ne-am jucat din nou și, deodată, micul pui de vrăbiuță a încercat timid să zboare. Și a reușit... Tremuram toată de emoție și am început să plâng de bucurie...
Îmi doresc din tot sufletul ca Vicky să trăiască. Și chiar dacă nu va mai trăi, știu că nu va muri niciodată din sufletul meu...
Îți mulțumesc, dragă Vicky, pentru că datorită ție am simțit din plin emoția unei frumoase zile de primăvară!

luni, 5 aprilie 2010

Hristos a înviat!



RUGĂCIUNE
Elena Farago

De cât oricând mai vrednici de ne-ndurarea ta.
Ne-om apleca genunchii în primăvara asta, -
Fii Doamne, îndurător,
Și-i mântuie pe-aceăa ce i-a orbit năpasta,
Și-ai grijă de orfanii rămași din vina lor,
De cei greșiți te-ndură
Și de greșiții lor.

Ne-om închina și-om plânge mai mult decât oricând
În noaptea-n care însăși te-om îngropa stăpâne,
Ca iar să retrăim
Ce ne-a-nvățat scriptura din vremile bătrâne -
De ne-a ajuns păcatul prin care te slăvim,
Îndură-te și iartă
Căci toți ne pocăim.

Îndură-te, Iisuse, în noaptea învierii,
Și fă ca din prinosul aprinselor făclii
Să fie luminați,
Și-acei care-au fost jertfa ispitelor pustii,
Și-acei care hulit-au pe cei nevinovați
Căci cu ei toți, stăpâne,
Prin tine suntem frați.

sâmbătă, 27 martie 2010

Curățenie de primăvară...



        Pentru că așa se obișnuiește înainte de Paște, toată lumea face curățenie de primăvară... Și la noi acasă e curățenia în toi... Bineînțeles că am ajutat și eu pe ici, pe colo... M-am așezat apoi pe canapea. Totul strălucea în jur... Simțeam însă că undeva am uitat să fac curățenie... Sufletul era cel ce avea nevoie și el de puțină ordine... Nu i-am șters fereastra încă, astfel că riscam să nu pot observa calitățile celor din jurul meu... Așa că m-am grăbit să o șterg... Dar nu era de ajuns... Sufletul trebuia și el curățat... Am luat bunătatea și am curățat încăperea... Am șters apoi cu „detergentul” împotriva tristeții … Pe ici pe colo mai era câte puțin praf de indolență pe care l-am șters rapid... Încăpățânarea lenevea pe canapea. Am alungat-o iute... Au rămas în încăpere iubirea, ambiția și bunătatea. M-am grăbit să plec afară, dar am zărit mici urme de răutate... Am șters totul cu mopul...
        Dintr-odată m-am trezit... Simțeam că am terminat de făcut curățenie în sufletul meu... Era cel mai important lucru... Sufletul meu e pregătit acum pentru o nouă primăvară...

vineri, 26 martie 2010

Fericire de primăvară



Primăvară, ai adus cu tine atâta fericire!... În sfârșit pot să-i dau voie soarelui să-mi mângâie chipul în fiecare zi, iar vântului îi este permis să se joace unduindu-se prin părul meu... Mă bucur de trilurile păsărelelor ce își repetă partitura uitată parcă după atâta tăcere, sunt fericită să descopăr fiecare nouă floare ce răsare timid în grădina mea... Sunt fericită că e atâta viață în jurul meu!...
Ești binevenită, primăvară, la noi!

Primăvara
de Magda Isanos

Un aer călduț, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
aleargă sălbatec și viu.

În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-îneca depărtarea -
tot râul murise-n uitare.

Veni pe aripă de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.

E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.

Prin dealuri sărace, se-aude
un zvon care crește mereu.
Îl spun a pârâului unde
Îl cântă tot sufletul meu.

O floare albastră și crudă
se-nalță sfioasă spre soare
și cată la loc să se-ascundă
de firea zăpezii ce moare.

Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
și fă să răsară-n grădină
frunzișul, pe arborii goi.

joi, 25 martie 2010

La mulți ani, dragă Andrei!



Ieri a fost ziua bunului meu coleg, Andrei, dar cred că va primi și felicitările mele întârziate - răceala e de vină...
Andrei este un băiat deștept, cu mult bun simț, politicos... Este colegul care, dacă cumva din neatenție te-a supărat în vreun fel, nu se sfiește să își ceară scuze imediat... Îl apreciez mult pentru felul lui de a fi un bun coleg și prieten și îi doresc să fie sănătos, să aibă parte de multe bucurii și... mult succes la școală!

LA MULȚI ANI, DRAGĂ ANDREI !...

duminică, 21 martie 2010

BINE AI VENIT, PRIMĂVARĂ!



În sfârşit, mult aşteptata primăvară a venit! Atâta bucurie a învăluit sufletul meu când am zărit primii ghiocei din grădina mea ce şi-au ivit căpşoarele firave din zăpadă!... Sunt atât de fragili şi îngălbeniţi după atâta luptă cu frigul şi zăpada!... Zilnic îi vizitez, îi admir şi mă minunez de gingăşia şi puritatea lor... Am citit o poezie scrisă de Elia David, una dintre poetele mele preferate, poezie ce mi-a plăcut și o redau mai jos şi pentru voi, dragii mei cititori...



Ghiocelul – Elia David
De ce ţine ghiocelul capul în jos?

Un ghiocel ţine capul în jos
pentru că în sufletul lui
totul e atât de pur,
de frumos,
încât nici n-ar răsări
de sub plăpumioara sa de zăpadă
de ruşine
să nu se vadă

Un ghiocel, copilul meu,
niciodată nu o să ştie
ce înseamnă patimă, ce înseamnă
mândrie -
e prea candid şi smerit,
uită-te la el,
ca să nu rămână toată viaţa...

un ghiocel

Am observat cu bucurie şi mugurii copacilor ce aşteaptă nerăbdători să plesnească de bucuria primăverii... M-am întristat într-o zi din săptămâna ce a trecut, când, în drumul spre casă de la şcoală, câţiva copii rupeau cu obrăznicie mugurii copacilor... În sufletul meu au curs lacrimile frunzelor ce aşteptau să încolţească din acei muguri ...
Încă o poezie pe sufletul meu...

Un mugur eşti – Elia David

Se-arată-n lume Primăvara
Cu chipul ei frumos şi pur
Să sprijine pe arbori scara
De flori ce urcă înspre-azur.

Aşa-i e scris, să-ţi dăruiască
O bucurie la necaz,
Şi calda rugă s-o-mplinească
În noaptea rece, când stai treaz.

Un mugur eşti, şi zări, în tine,
Se umplu tainic de-armonii,
De aripi largi, de zboruri line
În roua naşterii târzii.

Vă doresc, dragii mei prieteni, o primăvară verde, plină de lumină şi căldură !

luni, 8 martie 2010

Mamei mele învățătoare...



E și ziua mamei mele învățătoare. Fac parte dintr-o familie numeroasă… Suntem 19 la număr... Mama noastră învățătoare are răbdare cu noi, deși suntem atât de mulți… Este bună, frumoasă la chip și la suflet. Ne învață cu multă răbdare și pasiune atâtea lucruri noi și interesante!...
La început ne era doar învățătoare, cu timpul însă a devenit a doua noastră mamă.
Îmi amintesc cu câtă răbdare ne îndruma mâna să așezăm literele pe caiet… Ne-a învățat apoi să formăm cu literele învățate cuvinte frumoase. Tot ea ne-a învățat să ne iubim și să ne prețuim mamele ce ne-au dat viață….Nu pot uita cum ne zâmbea cu duioșie din prag și cum ne povestea basme cu prințese și dragoni… Astfel, învățarea a fost pentru noi o joacă plăcută!...
Mama noastră învățătoare e ca o rază de soare ce ne încălzește atunci când frigul vrea să ne cuprindă!
Pentru că astăzi e 8 Martie, doresc să-i umplu sufletul ei gingaș cu florile recunoștinței mele și să-i mulțumesc pentru tot ce face pentru mine! Nu găsesc cuvinte potrivite să îmi exprim recunoștința, dar știu că ea îmi înțelege gândul și simte dragostea ce i-o port…

VĂ IUBESC, DRAGA MEA MAMĂ ÎNVĂȚĂTOARE!

Cu drag,
a dumneavoastră elevă,
Sara

Mamei mele, de 8 Martie...




Draga mea mamă,

Îți mulțumesc că mi-ai dat viață și mă îngrijești zi de zi… Ești comoara sufletului meu și nimeni nu te poate înlocui… Când am vreo suferință e de-ajuns ca tu, dragă mamă, să pui mâna pe creștet și durerea-mi dispare. Atunci când vreo dezamăgire mă prăbușește, tu îmi întinzi mâna și mă ridici… Îmi dai apoi curaj și avânt să zbor spre mai înalt... Bucuriile mele sunt și bucuriile tale.
Aș vrea să-ți mulțumesc pentru că mi-ai îmbrăcat sufletul meu gingaș în alb și l-ai împodobit apoi cu bunătatea ta, cu dragostea, răbdarea și înțelepciunea ta…
Nu sunt cuvinte îndeajuns pentru a îți putea mulțumi pentru tot ce faci pentru mine!…

TE IUBESC, DRAGA MEA MAMĂ!

Mama - de Sara Beșleagă

Mama, îngerul din rai,
Tu m-ai născut, tu mi-ai dat trai...
Mama, cel dintâi cuvânt,
Mama, părinte prea sfânt...

Mama, lacrimă de-argint,
Ești al vieții labirint.
Ești mândră stea pe cer,
Sufletului meu colier!


Ești frumoasă, dragă mamă,
Când ești tu, merg fără teamă...
Îți spun azi, îți spun și mâine
Ești frumoasa mea minune!

Cu drag,
a ta fiică, veșnic recunoscătoare,
Sara

sâmbătă, 6 martie 2010

Să vină primăvara!...



Și tocmai mă bucurasem că vine în sfârșit primăvara mult așteptată… Dar n-a fost să fie… Mai zăbovește încă iarna pe-ale noastre meleaguri... Și ninge, ninge cu fulgi mari și dezordonați… Iarna aceasta atât de lungă parcă a îmbătrânit pământul cu atâta alb… Primăvara îl va întineri însă, împodobindu-l în verde… Vreau să vină primăvara, să deschid fereastra sufletului să intre în el căldură, lumină, speranță… Vreau ca primăvara să îmi aducă în dar flori colorate... Am orbit de prea mult alb...
Să vină deci..PRIMĂVARA!... Să ningă cu flori!...

ZI PROASTĂ...



Astăzi am avut o zi cumplită…de dimineață. Dragii mei cockeri, Kelly și Jack , au dispărut. Pur și simplu au zbughit-o din curte și au plecat la plimbare... I-am căutat toți disperați... Am lipit afișe, eram dispuși să oferim și recompensă găsitorului. După ce aproape mă resemnasem că nu îi voi mai găsi, spre după-amiază, ne-a telefonat un domn spunându-ne că Jack și Kelly sunt la poliție. Bineînțeles că am plecat imediat într-acolo și i-am adus acasă... I-am iertat, dar nu mai pupă ei degrabă să zburde în libertate nesupravegheați…
Ce bine că i-am găsit!... A trecut și ziua proastă, aștept ca weekendul să fie mai bun!
Weekend plăcut, dragi prieteni!

luni, 1 martie 2010

Alb și Roșu


După atâta alb, prima culoare ce apare în prag de primăvară e roșul, care împletit cu albul zăpezii în firul de mărțișor ne colorează și ne bucură sufletele.
Și sufletul meu a înmugurit parcă astăzi și de-abia așteaptă să înflorească…
Soarele, timid, i-a zâmbit astăzi și sufletului meu și i-a trimis miresme dulci de primăvară.
Câtă bucurie m-a cuprins odată cu primăvara!...

Vă ofer, dragi prieteni, un mărțișor și vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...