duminică, 31 ianuarie 2010

Vacanță la schi...


Pentru că e vacanță, pentru că e zăpadă, plec la schi pentru câteva zile. Promit să vin odihnită, cu mai multă inspirație și gânduri noi. De-abia aștept să mă bucur de pârtie, de zăpadă, de albul ce mă înconjoară!
Vă doresc și vouă, dragi prieteni, VACANȚĂ PLĂCUTĂ!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Gerul


Gerul
Vasile Alecsandri

Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastră se opreşte
Şi, privind la focul vesel care-n sobe străluceşte,
El depune flori de iarnă pe cristalul îngheţat,
Crini şi roze de zăpadă ce cu drag le-a sărutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheaţă între maluri,
Pune streşinilor casei o ghirlandă de cristaluri,
Iar pe fețe de copile înfloreşte trandafiri,
Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri.

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare
Ce se-ntrec pe câmpul luciu, scoțând aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule năprasnic, vin', îndeamnă calul meu
Să mă poarte ca săgeata unde el ştie, şi eu!

luni, 25 ianuarie 2010

LA MULȚI ANI, DRAGĂ TATI!


Dragă tati,
îți mulțumesc din adâncul sufletului că îmi îndrumi pașii firavi cu dragoste și înțelepciune. Îți mulțumesc că exiști!
Te iubesc!
Cu drag,
Sara

marți, 19 ianuarie 2010

Suflet alb


Ninge… e atâta zăpadă! Micul nostru orășel arată atât de curat și îngrijit!... Zăpada a acoperit toate gropile și gunoaiele. Mă gândeam că ar fi atât de frumos dacă zăpada ar putea să acopere și mizeriile din sufletele oamenilor… să devină albe, curate…

luni, 18 ianuarie 2010

Răspuns


În fiecare zi, viața îmi pune un semn de întrebare : „DE CE ?”. Aștept să primesc răspuns cu nerăbdare. Poștașul , fiind Dumnezeu, îmi aduce câte o scrisoare și mi-o pune în cutia mea poștală, gândul. O desfac cu grijă și o citesc cu drag. Aflu răspunsul mult așteptat.
La sfârșitul zilei spun în șoaptă:
- Mulțumesc, Doamne, că îmi dai întotdeauna un răspuns la întrebările mele naive.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Copacul vieții mele


Parcă viața mea este un copac. Simt că încet-încet îmi cresc ramuri. Urmează să înmuguresc, apoi să fiu plin de flori și de roade. Dar nu mă grăbesc! Vreau să cresc cu pași mici, dar siguri. Nu-mi dați prea multă apă la rădăcină ! Protejați-mă, dar nu mă țineți prea strâns!
VĂ MULȚUMESC!

vineri, 15 ianuarie 2010

Eminescu



E 15 ianuarie, aniversarea Marelui Poet, Mihai Eminescu.Toată săptămâna am citit poeziile lui. Cel mai mult mi-a plăcut "Singurătate". Postez și pentru voi, dragi prieteni, ciorna pe care a lucrat poetul. Dați click pe imagine pentru a o vizualiza în format mai mare.

marți, 12 ianuarie 2010

Frânturi din jurnalul de vacanță (6)


Joi, 31 decembrie 2009 – Vineri, 1 ianuarie 2010
La mulți ani, dragă jurnalule!
Este Ajunul Anului Nou.
După ce am ajutat-o pe mami puțin la treburi, ne-am uitat la „Atlantida, imperiul dispărut” . Apoi ne-am odihnit . Am primit urători. M-am bucurat că au venit și câțiva colegi de-ai mei și de-ai lui Miriam.
La miezul nopții am ciocnit cu sora mea și cu părinții mei un pahar de șampanie – pentru copii, bineînțeles….
M-am bucurat cumva că am intrat într-un nou an, dar, pe de altă parte m-am întristat. Nu voiam să las toate peripețiile și amintirile în urmă. Nu vreau să cresc, vreau să rămân copil pentru multă vreme !
Timpul nu-l mai pot întoarce niciodată ! Nici un an nu va mai fi ca 2009!
Pentru 2010 mi-am propus să mă bucur de tot ce e în jurul meu, să mă bucur de viață și să o trăiesc frumos !
LA MULȚI ANI !

Frânturi din jurnalul de vacanță (5)


Vineri, 25 decembrie 2009
CRĂCIUN FERICIT, dragă jurnalule!
M-am trezit astăzi nerăbdătoare și împreună cu sora mea am coborât repede scările pentru a vedea cadourile ce ne așteptau sub brad. Lângă cadou mă așteptau o pereche de aripi albe de înger. M-am bucurat mult căci mi le-am dorit mult…
În cadou am avut diverse jocuri frumoase, un jurnal și, bineînțeles, multe dulciuri. Mi-au plăcut mult cadourile primite !
Mi-am petrecut ziua în liniște. Am vizionat filmele „Crăciunul cu familia Krank” și “ Elful“, două comedii excelente.
M-am jucat mult cu Miriam, mami și tati, jocurile noastre preferate „Calambur”, „Jocul cuvintelor”, „Jocul consoanelor”, „Jocul vocalelor”,”Jocul propozițiilor originale”, jocuri pe care de altfel le-am jucat în fiecare zi. Mi-a făcut bine să petrec timp cu ei ! Și cu tine, dragă jurnalule!

Frânturi din jurnalul de vacanță (4)


Joi, 24 decembrie 2009
Dragă jurnalule,
Astăzi m-am trezit fericită pentru că este Ajunul Crăciunului. De abia așteptam să mă întâlnesc la ora 13 cu colegii în fața școlii pentru a o colinda pe buna noastră învățătoare. S-a bucurat mult să ne vadă. Ne-a răsfățat cu multe prăjituri delicioase, mere și nuci.
Împreună cu ea am colindat-o pe doamna profesoară de engleză, Elena Chicoș și pe doamna directoare a școlii.
Am plecat apoi cu sora mea să colindăm diverse cunoștințe ale familiei noastre. Pretutindeni am fost răsplătite așa cum se cuvine.
După ce ne-am întors acasă am primit cu entuziasm colindători, am ascultat colinde și am rememorat împreună cu familia mea momentele nașterii Pruncului Isus, citind din Biblie și discutând pe această temă.
Mă bucur că Pruncul Isus S-a născut și pentru mine !
Mult după miezul nopții am adormit profund….

Frânturi din jurnalul de vacanță (3)


Miercuri, 23 decembrie 2009
Dragă jurnalule,
De-abia aștept Crăciunul…
Îmi place nespus de mult cum este împodobită casa noastră. O sumedenie de instalații atârnă ca niște țurțuri luminoși.
Cel mai frumos însă este bradul din camera de zi. Este atât de frumos împodobit cu globuri de diverse mărimi, panglici, figurine, iar în vârf un înger parcă veghează liniștea casei noastre.
Un alt brad se află în noua noastră bucătărie. În vârful său strălucește puternic o stea galbenă.
Pe pervaz, renii înhămați la sania Moșului așteaptă nerăbdători plecarea în călătorie. Rudolph, mereu grijuliu, s-a dus să-l avertizeze pe Moș Crăciun să se grăbească pentru a nu întârzia.
Pe dulap, două globulețe de zăpadă se odihnesc. Lângă ele se zărește casa lui Moș Crăciun.
Pe hol este o iesle cu figurine ce reprezintă pe Maria, Iosif, Pruncul Isus, magii, păstorii și animalele.
E MINUNAT !

Frânturi din jurnalul de vacanță (2)


Vineri, 18 decembrie 2009
Dragă jurnalule,
Este viscol… la știri am auzit că multe drumuri sunt blocate..Nu cred că vom mai pleca la schi la Vatra Dornei. Tatăl meu a sunat la hotel și a aflat că nu este zăpadă suficientă , deci nu se schiază….L-am rugat pe tati să mergem totuși undeva. Mamei i-a venit o idee..putem merge la Alba să ne plimbăm prin pădure cu sania trasă de cai. Ne-am îmbrăcat cu haine groase și am pornit la drum.
Timpul a trecut repede și am ajuns. Primitor, ne aștepta domnul pădurar cu cei doi cai înhămați la sania mare. Am intrat în pădure. Ea fremăta o melodie liniștitoare….Copacii colosali se legănau pe ritmul muzicii pădurii. Purtau mândri o mantie rece, albă, sclipitoare…
Mi-am amintit că acum câțiva ani, tot în acea pădure, am zărit un pui de căprioară ce zburda bucuros.
Speram sa-i revăd chipul sprinten și piciorușele zglobii, însă a trebuit să mă mulțumesc doar cu urme și culcușuri…
Căutam cu privirea încercând să o găsesc…. Visam să-i privesc codița jucăușă și ochii pătrunzători. Mă așteptam poate să o găsesc pe căprioara Bambi, ca în povești…
Parcă, în gândul și imaginația mea, o vedeam pentru o clipă, apoi fugea… Fugea fără să privească înapoi. O confundam cu trunchiurile copacilor, cu cioturi și vreascuri. Era evident….voiam să o revăd! Deși nu am văzut-o, am regăsit-o în albumul cu amintiri al sufletului meu !
În zăpadă am văzut o gaură. Pădurarul ne-a explicat că acolo a dormit porcul mistreț.
Vântul se juca înroșind obrajii noștri. După un timp îndelungat, am ieșit din pădure ajungând în sat. Picioarele îmi erau amorțite. Domnul pădurar ne-a invitat în casă. Ne-am întins picioarele la sobă și am băut un ceai de mușețel.
Ne-am întors cu bine în micuțul nostru orășel.
A FOST O ZI MINUNATĂ!

Frânturi din jurnalul de vacanță (1)


Vineri, 11 decembrie 2009
Dragă jurnalule,
Astăzi este ultima zi de școală. Pentru că am fost cuminte și silitoare, am fost răsplătită cu un cadou de la Moș Crăciun.
După ore, împreună cu părinții mei, am plecat la Pomârla la pentru a duce fetițelor pe care clasa noastră le-a „adoptat” papuceii pe care eu și colegii mei i-am strâns.
Le-am cumpărat multe dulciuri și fructe și am plecat la drum.
Mare le-a fost bucuria când ne-au văzut ! Ardeau de nerăbdare să desfacă pachetele. Văzându-le bucuria pe chipuri, m-am simțit și eu fericită.
Am învățat că dăruirea este lucrul cel mai important de Crăciun.
Am trecut și pe la câțiva bătrâni tare necăjiți, neajutorați și singuri cărora le-am dăruit alimente. M-am întristat mult când i-am văzut atât de neputincioși și săraci !
ASTĂZI A FOST O ZI ÎMPLINITĂ !

luni, 11 ianuarie 2010

Întâlnirea cu Moș Nicolae



Era o zi friguroasă de iarnă. Soarele, prizonier în dosul draperiilor de nori grei și amenințători , încerca în zadar să se elibereze. Cerului i se înnegura din ce în ce mai mult privirea. Cristale argintii zburdau prin văzduh. Tabloul fermecat al iernii a înconjurat tot orășelul.
Mara, o fetiță săracă, aștepta nerăbdătoare noaptea, căci dorea să îl vadă pe Moș Nicolae. Trăia într-o căsuță mică din lemn împreună cu bunica ei. Mama a murit, iar tatăl ei a părăsit-o. Numai bunica care avea sufletul bun a rămas cu Mara. Fetița simțea iubirea bunicii și o îmbrățișa adesea. Bunica o mângâia cu drag și noaptea îi spunea povești.
După ce și-a lustruit ghetuțele, Mara s-a așezat în pătuțul ei moale. Bunica se odihnea pe scaun. A adormit. Mara încă era trează. A auzit pași îndreptându-se spre cameră. Fetița tresări. În odaie intră un bătrân nins de ani. Fetița a sărit din pat bucuroasă, s-a îndreptat spre moș și i-a spus:
- Moș Nicolae, nu credeam că vei veni !
- Cum să nu vin dacă am auzit trista ta poveste?
Moșul a scos din sac o cutie plină cu dulciuri și un săculeț cu bani de aur.
- Mara, acestea sunt pentru tine!
- Mulțumesc mult, Moșule !
- Pentru că ai un suflet bun și pentru că ești darnică, m-am gândit să-ți mai fac o surpriză! Vino cu mine!
- M-aș bucura mult, Moșule!
- Să mergem !
Moș Nicolae a condus-o pe Mara la o familie mult mai săracă decât ea. Moșul și fetița le-au împărțit cadouri. Copiii se bucurau și alergau voioși prin casă.
În drum spre altă locuință au întâlnit într-un colț de stradă , un băiețel ce tremura de frig. Moșul i-a dăruit o haină groasă și l-a îmbrăcat pe băiat. Acesta nu avea papuci în picioare. Moș Nicolae a scos din sacul magic o pereche de ghetuțe și i-a dăruit copilului. Când a vrut să se încalțe a simțit ceva în gheată. A întors ghetuța și din ea au căzut douăzeci de bănuți de aur.
- Mulțumesc! a spus copilul fericit.
- Trebuie să ne luăm rămas bun, i-a zis Moșul fetiței, ziua de 6 decembrie bate la geam și mai am de împărțit cadouri. La revedere !
- Rămas bun !
Mara s-a trezit lângă scaunul bunicii, acasă. A trezit-o pe bunica sa și împreună s-au bucurat de darurile primite. Era atât de fericită pentru că l-a ajutat pe Moș Nicolae să împartă cadourile !

Scrisoare către Moș Crăciun


Dragă Moş Crăciun,


Sunt atât de emoţionată şi fericită pentru că am ocazia să îţi scriu ! Nici nu ştiu cu ce să încep ! Cred că mai întâi ar trebui să-ţi scriu câte ceva despre mine. Sunt Sara Beşleagă din Dorohoi şi sunt elevă în clasa a III a A la Şcoala nr. 5 Spiru Haret . Sunt o fetiţă ambiţioasă şi silitoare . Învăţ mereu cu bucurie şi am rezultate frumoase . Părinţii mei sunt foarte mândri de mine, iar doamna învăţătoare are pentru mine doar cuvinte de laudă .
Eu sunt un copil norocos , deoarece m-am născut într-o familie în care nu mi-a lipsit nimic. Cu toate acestea , îmi place să fiu modestă şi să îi ajut pe cei din jurul meu.
Nu vreau să-ţi cer nimic deosebit pentru mine. Dar, când treci pe deasupra casei mele , în sfânta seară de Crăciun, te rog să laşi pentru iubita mea mamă o cupă de sănătate, iar pentru dragul meu tată lasă, te rog, un pahar plin de reuşite. Pentru drăguţa mea soră , o carte cu poveşti .
Am împodobit casa cu multe lumini ca nu cumva să te rătăceşti – e cam beznă în orăşelul nostru...
Moşule dragă, seara de Crăciun e o seară magică în care dorinţele se îndeplinesc. Prietena mea dragă îşi doreşte nespus de mult o păpuşă Barbie. Mama ei nu poate să îi cumpere – trebuie să aibă grijă singură de cei trei copii deoarece tatăl i-a abandonat .
Eu ştiu că tu poate eşti grăbit sau nu ai bani îndeajuns pentru atâţia copii sărmani...Te-aş putea ajuta eu...Voi lăsa o păpuşă Barbie sub bradul de Crăciun. Te rog să i-o duci tu Tatianei ca să-i faci puţină bucurie , să creadă şi ea în magia Crăciunului.
Am pregătit pe masă, lângă brad, câteva prăjiturele cu nucă. Să nu uiţi să le guşti ! Sper să-ţi placă la fel de mult ca anul trecut. Pentru renii tăi voi lăsa morcovi ca să mai capete putere, să te poată purta pretutindeni.
Îţi mulţumesc , dragă moşule, pentru scrisoarea pe care mi-ai trimis-o anul trecut şi pentru faptul că m-ai lăsat să fac daruri în numele tău copiilor sărmani.
Îţi doresc multă, multă sănătate, putere de muncă ca să poţi bucura mulţi copii !
Te iubesc mult şi te îmbrăţişez cu drag!


Sara

Vis de iarnă



Noaptea melancolică a pus stăpânire peste pământ. Era suflată cu argint de lună. A împrăştiat prin tot ţinutul un văl de fum negru.
Mă odihneam în patul meu moale. Aşteptam nerăbdătoare următoarea zi , Ajunul Crăciunului. În casă bradul era împodobit cu luminiţe multicolore, cu globuleţe de diverse mărimi şi, în vîrf, avea o stea mare şi galbenă ce strălucea mândră. Pe masă, într-o farfurie, erau aşezate câteva prăjituri pentru Moşul, cel pe care îl aşteptam de ore întregi. Nu putea dormi cu gândul la Moş Crăciun. M-am aşezat lângă brad şi, gândindu-mă la iarnă, am aţipit. În visul meu a apărut Moşul. El mi-a şoptit cu blândeţe :
- Draga mea, voi veni târziu ! Culcă-te !
Am tresărit şi am deschis ochii. Lângă bradul înalt, copacul credincios, era aşezat un cadou mare. Nu l-am deschis. M-am întins înapoi în pat şi am aşteptat dimineaţa.
Ziua următoare am auzit afară glasul răguşit al unui bătrân. Am deschis uşa. Era...era chiar Moş Crăciun ! Îmbrăcat într-o haină roşie, cu nişte cizme negre şi o căciulă lunguţă , stătea într-o sanie trasă de şapte reni, Moşul. Am alergat spre el şi l-am îmbrăţişat duios.
- Moş Crăciun, cum ai ajuns aici ? Cum poţi face jucarii pentru fiecare copil cumnite ?
- Draga Moşului, azi noapte ţi-am lăsat un cadou! Pentru că eram răguşit de la atâtea urări şi pentru că erai ultimul copil la care trebuia să vin, am înnoptat aici. Fetiţo, zise Moşul, închide ochii şi ţine-mă de mână ! Nu vrem să mergem la frizer, s-ajungem la atelier !
Am ajuns într-un loc minunat. Mii de spiriduşi confecţionau din lucruri refolosibile jucării frumoase.
- Acum, draga mea ai aflat răspunsul la întrebare. Aici, cu ajutorul elfilor, confecţionez jucării.
Moşul mi-a arătat două liste lungi, foarte lungi. Una cu copiii cuminţi şi una cu copiii obraznici . M-am bucurat când m-am văzut pe lista cu copiii astâmpăraţi. Eram pe poziţia a-15-a cu punctaj maxim. Moş Crăciun mi-a arătat şi oglinda prin care ne vede.
- Trebuie să ne luăm rămas bun ! La revedere ! îmi spuse Moşul.
Am tresărit . Eram în pat. M-am ridicat şi am luat de sub brad cadoul. În el era aşezată o păpuşă cu părul negru ca abanosul ce îi curgea în valuri pe spate, cu gura roşie, nasul mic şi ochii de smarald. Aceasta era îmbrăcată într-o rochiţă de culoarea cerului şi avea nişte papuci verzi.
- Ce frumoasă eşti ! i-am spus încântată.
Am strâns-o la piept şi am privit pe geam. Copiii se jucau bucuroşi cu bulgări de zăpadă, construiau sperietorile morocănoşilor şi alunecau cu OZN-uri de sezon. Am ieşit şi m-am bulgărit cu ei. Fericită, le-am povestit despre călătoria mea din vis.

Început


Pentru început, voi posta câteva compuneri ce le-am făcut în clasa a-III-a...Am încă multe de învățat..Comentariile voastre îmi vor prinde bine. Vă mulțumesc!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...