Astăzi, membrii Clubului Poveștii Parfumate sărbătoresc un an de existență… Eu m-am înscris însă ceva mai târziu și nu am participat la toate edițiile…
”Jocul” a început frumos… Eram un fir plăpând de iarbă ce asculta șoaptele picăturilor de rouă, când doamna Carmen a descoperit
I-am scris prima scrisoare pădurii mulțumindu-i pentru parfumurile anotimpurilor ei… Am admirat îndelung măiastra Lună adulmecând miresmele ei poetice și muzicale.
Deși ceaiul nu era băutura mea preferată, am învățat că merită să-l savurez cu plăcere...
Apoi, am deschis fereastra spre lumea copilăriei mele fericite povestind despre visele mele și ale altor copii ce nu mai au zâmbet și care trebuie să inspire “miresme” de spital și boală…
Mi-a făcut mereu plăcere, dragii mei prieteni, să vă citesc poveștile parfumate... Fiecare dintre voi a reușit să-mi transmită câte o fărâmă din sufletul lui, iar poveștile voastre le păstrez cu grijă în cutia cu comori a sufletului meu…
Săptămâna aceasta am petrecut foarte mult timp cu prietena mea, Alexandra. Este acasă pentru o scurtă pauză între ședințele de chimioterapie...
Am desenat împreună, am vizionat filmulețe 3D, ne-am jucat diverse jocuri, ne-am fotografiat, am râs, ne-am distrat, ne-am bătut cu pernele...
Am reușit, chiar dacă doar pentru scurt timp, să o fac să zâmbească, chiar au fost momente când a râs cu poftă, din tot sufletul...
Chiar și printre zâmbete și râsete, i-am citit mereu pe chip tristețea din suflet... Și știu că tristețea ei nu poate fi alungată ușor...
Are un drum greu înainte... Va urma o operație extrem de riscantă, transplantul de măduvă... Operație costisitoare... Părinții ei nu au reușit încă să strângă banii, iar TIMPUL NU ARE RĂBDARE...
Îmi doresc din tot sufletul să ia sfârșit suferința ei, iar ochișorii ei să zâmbească din nou fericiți...
“ Din nou mi-a dat fiori de gheață simțământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat..
Și-am înțeles atunci că niciodată n-aș putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. Pentru mine, râsul lui era ca o fântână în pustiu.
- Puișor, mai vreau să te aud râzând ...
Dar el mi-a spus:
- La noapte e un an. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul
trecut ...
- Nu-i așa, puișor, că nu-i decât un vis urât povestea ta cu șarpele și cu întâlnirea și cu steaua..
El însă n-a răspuns la întrebare, ci mi-a spus:
- Lucrul cel mai prețios rămâne nevăzut ...
- Desigur ...
- La fel e și cu floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare care se găsește pe o stea, ți-i drag, noaptea, să te uiți pe cer. Toate stelele sunt înflorite.
- Desigur ...
- Le fel e și cu apa. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii, datorită scripetelui și funiei ... ți-aduci aminte ...era bună.
- Desigur ...
- Te vei uita la stele, noaptea. La mine-acasă e prea mic, ca să-ți arăt unde se află steaua mea. E mai bine așa. Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea. Așa încât te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu tine. Și apoi, aș vrea să-ți fac un dar ...
Din nou a râs.
- Ah! Puișor, puișor, îmi place când aud râsul acesta!
- Chiar el va fi darul meu ... va fi așa cum e cu apa ...
- Ce vrei să spui?
- Stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții, sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucăți de aur. Însă toate stelele acestea nu au grai ... Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul ...
- Ce vrei să spui?
- Noaptea, când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele, fiindcă pe una dintre ele eu voi râde, atunci va fi pentru tine ca și când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care știu să râdă!
Și-a râs din nou.
- Iar după ce-ți va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îți va fi dor să râdem împreună. Și vei deschide uneori fereastra, așa, numai de drag ... Iar prietenii tăi se vor mira, văzându-te că râzi de câte ori te uiți la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun. Va însemna că ți-am jucat un renghi grozav ...
Și-a râs din nou.
- Va fi întocmai ca și când, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței ce știu să râdă ...
Și-a râs din nou. Pe urmă iarăși se făcu serios:
- La noapte ... știi ... tu să nu vii.
- N-am să mă despart de tine.
- Ți se va părea că sufăr ... nițel se va părea că mor. Așa se-ntâmplă. Nu veni să vezi, nu merită ...”
Micul Prinț - Antoine Saint de Exupery
Stea adusă de vânt
Ana Blandiana
Stea adusă de vânt
De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat...
Sursă foto
Din cauza gerului și a ninsorilor abundente, timp de două zile, avem pauză... de școală... :) Bineînțeles, cu recuperare obligatorie, în zilele de sâmbătă... :(
Mi-am propus ca în acest timp să mă pregătesc puțin pentru olimpiadele și concursurile ce vor urma curând...
Iar în perioadele de relaxare, o voi vizita pe draga mea prietenă, Alexandra, care se află și ea acasă pentru o mică pauză între curele de citostatice... De-abia aștept să o văd!...
Îi mulțumesc din suflet doamnei Mariana pentru premiul oferit și pentru aprecierile dumneaei... Întotdeauna ea m-a încurajat împletind în vorbele-i frumoase înțelepciunea, bunătatea, credința...și m-a făcut să mă simt la porțile cerului , așa cum frumos și-a denumit și blogul...
MULȚUMESC, DOAMNA MARIANA!
Ce este Premiul Liebster Blog ?
"Liebster Blog este o idee foarte frumoasă de a face cunoscute bloguri cu mai putin de 200 de urmăritori şi de a aduce un zâmbet pe buze celor care se ocupă de acele bloguri, arătându-le că munca lor este apreciată. Pentru a accepta acest premiu tare frumos, care mi-a bucurat sufletul, trebuie să: 1. Scriu despre premiu pe blog 2. Menţionez de la cine l-am primit şi să pun un link către respectiva persoană 3. Ofer la rândul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmăritori, în semn de apreciere pentru ceea ce fac :) 4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizaţi, prin care îi anunţ despre premiu"
Desigur... ofer și eu premiul, conform regulilor jocului, următorilor bloggeri :
- lui Rux - pentru că nu mă lasă să uit că sunt copil și îmi oferă mereu episoade frumoase de desene animate...
- doamnei Adriana - care este pentru mine un exemplu de dăruire și credincioșie
- Claudiei și poveștilor ei pline de învățături frumoase ce mă farmecă de fiecare dată
- doamnei Gabriella deoarece îmi place curajul cu care luptă în fiecare zi
- surorii mele, Miriam, pentru a o încuraja să mai scrie căci știe să scrie frumos...
Cu siguranță, premiul acesta îl meritați voi toți,