vineri, 20 iulie 2012

Vacanță...

                                                                                      Sursă foto
               De mâine plec în vacanțăăăă!...
                    De-abia am așteptat ziua aceasta...
                 Voi reveni, la întoarcerea acasă, 
                   cu imagini și impresii din vacanță...

VĂ  DORESC  SĂ  AVEȚI  PARTE  DE  
ZILE  SENINE  DE VARĂ!

miercuri, 18 iulie 2012

Miercurea fără cuvinte - 24

"Perseverând, melcul a ajuns până la arcă..."

De la doamna Carmen  puteți afla mai multe despre Miercurea fără cuvinte.

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  
PLINĂ  DE PERSEVERENȚĂ!

luni, 16 iulie 2012

Prieten necuvântător...


 ARICIUL

Aseară, prin grădina amorţită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici, -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mişca domol pe sub gutui,
Şi toţi au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare, -
Ca o perniţă sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai şi cleşte,
Dar el tăcea, săracul, ca un peşte,
Şi doar fiori de groază, când şi când,
Treceau pe trupuşorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Şi-n înserarea limpede şi dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
Şi mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum
A fost făptura-i la-nceput de lume?
Din care veacuri înecate-n fum
Porni el oare, ca un scai, la drum,
Să se oprească-n dreptul meu anume?
Ce vânt vrăjmaş şi mohorât
Ca pe-un măcieş pitic l-a scuturat,
De-a mai rămas dintr-însul doar atât:
Un ghem de spini, ostil şi speriat?
O fi având el oare pui?
Mă-ntreb, deşi nu pot pricepe:
Cum sug ei oare, fără să se-nţepe
În ghimpii lui?...

Când a simţit că-i singur doar cu mine
Şi niciun duşman dinspre casă nu mai vine,
A scos cu frică de sub el
Un bot timid şi mic, ca de căţel,
Şi cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Şi-abia ciulindu-şi ţepile pe spate, -
Pe sub petunii grele de parfum,
Atras de noapte şi singurătate
Şi-a căutat încet-încet de drum...
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca sub îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe sub poiată...
Şi nu l-am mai văzut deloc, de-atunci... 
Otilia Cazimir

sâmbătă, 14 iulie 2012

Plimbare parfumată prin pădure

 Veniţi, ai codrilor prieteni,
 Veniţi la ei, cu suflet viu,
 Veniţi cât brazii mai au cetini,
 Veniţi cât nu e prea târziu!
 Pădurea e izvor de viaţă
 Şi-n ea strămoşii-au mers mereu
 Ca-ntr-o biserică măreaţă, 
 În care cântă Dumnezeu!”
Vasile Militaru
   
          Pentru tema de astăzi a Clubului Poveștii Parfumate inițiat de doamna Mirela Pete revin cu  scrisoarea mea adresată Pădurii plus câteva versuri închinate de poeți Măriei sale, Pădurea...

Herbst im Park
                                                                                             Sursă foto
"Dragă Pădure,

            Întotdeauna mi-a plăcut  să-ți ascult foșnetul, cântecul, bucuria, oftatul prelung sau plânsetul cu lacrimi de stele…
           Mi-ai oferit atâta bucurie și odihnă sufletului!... Iar eu… eu nu ți-am mulțumit niciodată… Nu prin cuvinte…
           Mi-e greu să descriu în cuvinte farmecul tău presărat prin anotimpurile copilăriei mele…
           Primăvara, am privit mereu cum soarele îți săruta ramurile dezgolite și ți-am ascultat mugurii plesnind de bucurie. Aveai miros de pământ umed, amorțit, dar dornic să reînvie… Mi-ai dăruit covor de ghiocei și speranță în suflet cu fiecare fir de iarbă verde…
           Vara, mi-ai încântat ochii cu flori oglindite în senin de cer și mi-ai umplut inima cu soare și dragoste. Mi-ai dăruit miresme de parfum delicat de flori.  Ți-ai întins ramurile protectoare și m-ai ocrotit oferindu-mi răcoare și o clipă de răgaz în suflet…
           Toamna, ai ruginit tristețea și mi-ai oferit bucurie în culori vii pictate de penelul tău iscusit… Parcă prea mult răsfăț și risipă de soare și galben pe frunze… Cu miros de ploaie binefăcătoare mi-ai înviorat mereu ființa…
            Iarna, mi-ai pus în palmă fulgi de nea și m-ai lăsat să-ți fac îngeri în zăpadă. Ai chemat-o pe Regina Gheții pentru mine și mi-ai înflorit obrajii cu bujori. Miresmele tăcerii tale m-au îndemnat să-ți ascult și să-ți respect liniștea…
             Aș vrea să-ți mulțumesc pentru că întotdeauna mi-ai fost îndemn spre visare… Mulțumesc pentru visele pornite din mângâieri de soare printre ramuri de stejar bătrân… La umbra ta mi-am odihnit deseori fruntea, în timp ce tu mă mângâiai și îmi șopteai povești cu glas de vânt…
             Promit să-ți fiu mereu aproape și să te ocrotesc!
             Mulțumesc, draga mea Pădure, pentru darurile tale fermecate!
Cu drag,
Al Tău Copil,  
                                                Sara " ( Scrisoare scrisă în octombrie 2011 )

PĂDUREA
                                                   
Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă
Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă
Și nicăieri nu poți mai bine de lumea-ntreagă să te pierzi
Decât pe-ngustele potece sub bolțile cu frunze verzi.

Frumos e muntele ce-nalță spre ceruri fruntea lui semeață,
Frumos e câmpul ce se-ntinde ca și o mare de verdeață,
Frumoasă, marea liniștită sau cu talazul răzvrătit,
Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit.

Ea n-are-n sânul ei castele, dar soarele când o izbește
O populează cu fantasme, și cântu-o face de vorbește,
Ș-aci zărești palate-nalte, ș-aci, când ele se desfac,
Ridică vocea orice frunză și-n om se schimbă-orice copac.
………………………………………………………………..

Pădure, cine nu iubește suava ta melancolie,
Tu ce ridici spre ceruri brațe visându-ți dulcea poezie,
Și care om venind în tine nu se pricepe înălțat,
Cu rănile în piept închise, cu doru-n suflet alinat?
……………………………………………………………….

Și cântecele ce deșiră îi sunt adesea însoțite
De milioanele de frunze în soare-apune poleite,
Iar apa alergând la vale, cu un murmur nedefinit
Le duce fără de-a ști unde și nici de unde i-au venit.
……………………………………………………………….

Cu gândurile mele singur aș vrea ca să mă pierd în tine,
Să simt o dulce voluptate sorbindu-ți aerul cel viu,
Să nu mai s-afle om să știe nici de-al meu nume, nici de mine,
Și tot așa să nu mai fie nici om de care eu să știu.

Tăcut, sub frunze ca nălucă să mă strecor fără-ncetare
Pe unde locul mai sălbatic s-ar întâmpla în drumul meu,
Iar dând uitării lumea-ntreagă și eu s-am parte de uitare,
Rănit de lupta unei viețe pe care n-am cerut-o eu.

Spre soarele ce se ridică să cânt cu frunzele ce cântă,
Cu paserile modulându-și concertul lor neîntrecut,
Cu șoptitoarele izvoare ce-n armonie se frământă
Pe patul de-albe pietricele ce le e vecinic așternut.

Și cufundat prin al meu suflet în armonie și verdeață,
Răpit din visele frumoase ce-n al meu cuget s-ar ivi,
Să simt și lumea să-nțeleagă că de-are traiul vreo dulceață,
E de-a uita că-l porți pe umeri ș-amenință a te strivi.
Alexandru Macedonski 


Mi-ești dragă, Pădure, mi-ești dragă!

S-au mai plimbat prin pădurea parfumată 
aducându-ne miresme alese:
 doamna Carmen , Elly , G1b2i3 , Lili3D

VĂ  DORESC  UN WEEKEND    
PLIN  DE PROSPEȚIMEA  ȘI RĂCOAREA PĂDURII!

miercuri, 11 iulie 2012

Miercurea fără cuvinte - 23

"Tatăl meu, de la oraș,
Mi-a adus un iepuraș
Mărunțel, dar zurbagiu:
Sare, fuge, parcă-i viu.
Eu deschid să ies din casă,
Iepurașul vrea să iasă,
Eu îl las, iar el să vezi!
O ia fuga spre livezi.
Ați văzut ce iepuraș!
E adus de la oraș,
Dar la trup, la urechiuși
Nu-i de vată și de pluș,
Nu-i luat din magazine,
Dacă-l scapi, s-a dus, nu vine...
Prinde-l, tată,
Înc-o dată
Să-l arăt la lumea toată!"

Doamna Carmen  vă poate povesti mai multe despre  
Miercurea fără cuvinte.

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  
PLINĂ  DE  VOIOȘIE!

marți, 10 iulie 2012

Emoții pentru prietena mea....

          
            Astăzi e o zi plină de emoții pentru draga mea prietenă de numai 7 ani, Alexandra Groza ...
            Astăzi i se va face transplantul cu celule stem de la mamă deoarece nu i s-a găsit donator compatibil.
            Din octombrie 2011, Alexandra se luptă cu o boală cumplită, leucemia...  Dreptul ei la copilărie i-a fost furat. De atunci, parfumurile copilăriei ei au altfel de miresme: citostatice, puncții, injecții, branule... Multă vreme a stat internată în spitale, aici, în țară.  A avut mare nevoie de noi. Pentru că s-au unit suficient de mulți oameni cu suflet mare , din februarie se află în Italia. Acolo, în spital, și-a petrecut și ziua de naștere . Este foarte bine îngrijită și șansele de vindecare sunt mult mai mari acolo, în Italia...
            Alexandra are astăzi o șansă spre vindecare... Va fi greu după transplant, va trebui să stea cel puțin 4 săptămâni în camera sterilă. Și sunt multe riscuri după transplant... Sper însă că Bunul Dumnezeu se va îngriji de ea și o va ocroti de tot ce s-ar putea întâmpla rău... Să ne rugăm cu toții pentru Alexandra, să aibă parte de un miracol în viața ei, să fie vindecată!
Curaj, Alexandra! 
Tu ești o fetiță puternică și curajoasă! 
Totul va fi bine!


sâmbătă, 7 iulie 2012

Orele parfumate ale verii

             "Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară, 
trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec  
și tremurul mâinii care-l caută."
Ionel Teodoreanu


      Iubesc VARA nespus de mult… Poate pentru că sunt copilul ei, născută fiind în miez de iunie… Iubesc VARA, mai ales pentru că e vacanță, vacanță la care visez un an întreg… Iubesc fiecare zi de vară, mă bucur de fiecare oră din zi…
      Iubesc diminețile de vară când soarele îmi mângâie duios fața cu razele-i dulci trezindu-mă din tăcutele visări… Îmi place să mă trezesc în ciripiturile vesele ale păsărilor… Iubesc mirosul de prospețime și răcoare al dimineților de vară
      Iubesc orele amiezilor de vară cu miros de iarbă încinsă… Iubesc atunci, mai ales, să stau la umbra ce mi-o dăruie generos copacii… Îmi place să privesc cum Vara pârguiește fructele în cuptoarele ei, pentru mine... Îmi place să ascult zumzetul albinelor și să mă las răsfățată de parfumul îmbietor  al florilor…
       Iubesc serile de vară când pot să admir apusul măreț al soarelui… Îmi place să privesc cerul senin cu lună plină și mii de stele... Ador miresmele Reginei Nopții
       Iubesc nopțile de vară când adorm cu fereastra deschisă ascultând concertul greierilor…


 "Vara e o vrăjitoare
Ce preschimbă, prin magie,
Spicele de pe ogoare
Într-o mare aurie.

Vara, mare pictoriţă,
Ia din curcubeu culori
Şi, cu har, în poieniţă,
Zugrăveşte fluturi, flori…

Vara e compozitoare –
Cu un tril de ciocârlie
Şi-unul de privighetoare
Ea compune-o rapsodie.

Ca poetă iscusită,
Vara, cu penel de soare,
Scrie slovă aurită –
Câte-un vers în orice floare.

Când cicoarea şi sulfina
Au, din rouă, diademe,
Ea transformă-n zori grădina
Într-o carte cu poeme."
Vali Slavu 

"Vara și cântecele se cântă singure..." 
William Carlos Williams
 
“În principiu, nu cred că există ceva mai minunat 
ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, 
când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. 

Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniştea, 

priveşti bucăţile de cer ce se văd prin frunzişul unui copac, 

simţi în nări mirosuri ameţitoare, 

eşti fericit şi nu ştii pentru ce.  

 Nu-ţi mai trebuie nimic în afară de ce eşti. 

Totul e extraordinar de simplu, într-un fel...

Vara m-a ajutat să obţin prin simţuri ce nu mi-a fost dat să am prin credinţă. 

N-a fost nevoie să aflu de la alţii că sacrul există în natură, 

că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. 

 Vara, până şi tristeţile mi se păreau luminoase.” 

Octavian Paler 

 

Postarea este înscrisă în Clubul Poveștii Parfumate, 

pe blogul doamnei Mirela Pete. 


VĂ  DORESC  UN  WEEKEND  

ÎN  CARE  SĂ  VĂ  BUCURAȚI  DIN  PLIN

DE  ORELE  PARFUMATE  ALE  VERII !


miercuri, 4 iulie 2012

Miercurea fără cuvinte - 22


"A fi ţepos faţă de cei mici, 
mi se pare o înţelepciune vrednică de nişte arici."
Friedrich Nietzsche

Puteți afla mai multe despre Miercurea fără cuvinte,
pe blogul doamnei Carmen. 
VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI 
FĂRĂ  ȚEPI  ÎN  CALE!

duminică, 1 iulie 2012

Poveste parfumată cu flori de câmp...


”Floarea-n câmp când veştejeşte,
Alta-n locu-i înfloreşte;
Dar în pieptul omenesc
Florile când veştejesc,
Cade roua în zadar,
Alte-n loc nu mai răsar!”

         Dintre toate florile de câmp, macii mă  fascinează cel mai mult… 
Sunt plini de frumusețe și gingășie… 
Îmi place să mă scufund în imensitatatea cîmpului plin de maci sângerii,
cu petale mătăsoase,
ce-și mișcă mlădios trupul la orice adiere de vânt...


         Flori de mac
”În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.
Aş vrea să vă cuprind,
că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi
îmi par urzite
din spuma roşie
a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.
Aş vrea să vă culeg în braţe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
Şi-as vrea să vă strivesc,
că sunteţi roşii, roşii
cum nu au putut să fie pe pământ
decât aprinşii, mari stropi de sânge ce-au căzut
pe stânci
şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea lui Isus,
când s-a-ngrozit de
moarte.”
Lucian Blaga

Mă întristează însă enorm viața lor atât de scurtă…

Macii
"Ardeau ca nişte facle vii,
în vârf de firave tulpini.
Îşi înălţau râzând zglobii
obrazul roşu dintre spini.

I-am adunat cu mâini avare,
am rătăcit în seara blândă,
umplându-mi braţele de floare
învăpăiată şi plăpândă.

Şi m-am întors într-un târziu,
departe cîmpul rămânea,
atât de singur şi pustiu
în urma mea.

Dar când acasă-am încercat
să-i strâng într-un aprins buchet,
toţi macii mei s-au scuturat
ca nişte lacrimi pe parchet."
Magda Isanos
 
Postarea a fost înscrisă în Clubul Poveștii Parfumate
inițiat de doamna Mirela Pete. 
 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...