sâmbătă, 9 iunie 2012

Poveste parfumată - Parfum de tei


   Apără-mă, frunză de tei,
te rog, mă apără:
sălbatic duşmanii mei
tună şi scapără.”
Dumitru Matcovschi
          Cui nu-i place să stea vara, la umbra unui tei 
și să asculte poveștile ce-i înfloresc pe ramuri? 
          Cui nu-i plac miresmele îmbătătoare ale florilor de tei? 
          Cui nu-i place să asculte povești de vânt șoptite din inima frunzei de tei? 

          Ador miresmele florilor de tei, flori de somn cu vise adormite… 
         Îmi place să-mi odihnesc trupul, dar mai ales sufletul 
sub coroana umbroasă a teiului 
în care își găsesc odihna și atâtea păsări, albine și fluturi…

 Povestea unui tei
Atât de plin de floare şi parfum,
Bătrânul tei, cu lumea la picioare,
Păşea prin veşnicie pe-al său drum
De jos în sus, scrutând întreaga zare…

În el atâtea păsări îşi găsiră
Un loc de cânt, un leagăn, umbră deasă;
Chiar stele, ce pe ceruri obosiră,
Primite fură noaptea-n a lui casă.

Cel mai frumos, când luna poposea
Era, când dispăreau toţi trecătorii...
Şi ea, de el, în nori se ascundea,
Şi ramul lui dădea deoparte norii...
Autor – Elia David

 Teiul și stejarul
        La poalele unui deal creştea un pui de tei cu frunza lată şi coroană bogată. La începutul verii se împodobea cu floricele galbene, mirositoare şi era vizitat de mii de albine care-i povesteau tot ce se petrece în lume. Teiul era fericit, se bucura de soare, de ploile călduţe de vară şi de cuvintele bune ale trecătorilor.
        Într-o zi, întorcându-şi privirea sepre creasta dealului, văzu doi stejari mândri, ce îşi înălţau ramurile spre cer. Păreau aşa de măreţi, aşa de frumoşi, ca nişte împăraţi.
        Teiul se simţi dintr-o dată aşa mic şi neînsemnat….
        Din ziua aceea teiul deveni din ce în ce mai trist. Privea la cei doi stejari şi i se părea că ramurile le ajung până la cer.
        Parcă şi Soarele se oprea în dreptul lor să-i salute. Oamenii care urcau dealul se opreau să se odihnească la umbra lor şi le mulţumeau pentru umbra deasă.
        - Hei, dacă aş fi crescut şi eu în vârful dealului…toată lumea m-ar fi văzut şi m-ar fi admirat. Nu am avut noroc! ofta micuţul tei.
        Dar într-o zi se porni o furtună cumplită. Cerul se făcuse negru ca tăciunele, norii alergau înspăimântaţi, toate vietăţile se ascundeau care pe unde puteau. Vântul urla înfricoşător şi primii stropi de ploaie au început să cadă grei şi reci.
        Teiul, aflându-se la poalele dealului, era mai la adăpost, cu toate acestea se sperie tare. Privi spre vârful dealului. Cei doi stejari se luptau vitejeşte cu vântul dezlănţuit, care smulgea fără milă crengi din coroana lor. Era o luptă pe viaţă şi pe moarte. 
        Deodată se auzi o bubuitură puternică. Un fulger săgetă asupra unuia dintre stejari, care se transformă într-o torţă vie. Limbile uriaşe de foc trecură cu repeziciune şi la celălalt stejar. Bietul tei, nici nu mai avea puterea să privească.
        După un timp furtuna se potoli. Bubuiturile se auzeau din ce în ce mai departe. A încetat şi ploaia. În locul celor doi stejari erau acum două cionturi înnegrite de fum.
        Teiul amuţise. După un timp spuse:
        - Şi cât de mult mi-am dorit să fiu în locul lor! Acum aş fi fost cenuşă în vânt.
        Apoi teiul mulţumi norocului care îl hărăzise să crească la poalele dealului.
                                             Constanța Nițescu - Prelucrare după fabula Teiul şi stejarul


        Postare înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate 
inițiat de doamna Mirela Pete.

VĂ  DORESC  TUTUROR  UN WEEKEND  
CU   MIRESME  ADEMENITOARE  DE  FLORI  DE TEI! 

9 gânduri...:

Anonim spunea...

Am citit cu placere poezia si povestea teiului care-si dorea sa fie un falnic stejar.
Sa ai un weekend parfumat, Sara!

Mirela spunea...

” Îmi place să-mi odihnesc trupul, dar mai ales sufletul , sub coroana umbroasă a teiului ...Minunat! E esența TEIULUI,acel tei ancestral, care există in fiecare suflet bun și mereu tânăr!
O zi cu parfum de tei și bucurie, dragă Sara! :)

pandhora spunea...

ce poveste frumoasa ai scris tu aici Sara!
mi-a placut mult...felicitari! >:D<

lili3d spunea...

O alcătuire cu miez, ca întotdeauna.
Zile frumoase, Sara!

CELLA spunea...

filigran :)
minunat

Unknown spunea...

Delicata postare ai gandit, draga Sara! Mi-a placut fiecare fragment din ea si am si retinut aceasta frumoasa si profunda metafora: "ador miresmele florilor de tei, flori de somn cu vise adormite"... Parfumul teiului, se stie, inseamna multa liniste, aroma sa induce liniste...somn. O arma naturala impotriva insomniei :)
Povestea teiului e plina de invataminte. Multumesc mult.
Happy Weekend!

Anonim spunea...

ieri m-am plimbat sub coroana teilor...
parfumul lor era de-a dreptul ametitor... minunat...
frumoasa povestea cu stejarii si teiul... plina de intelepciune... niciodata sa nu invidiezi locul altuia...

adriana spunea...

as putea spune ca locuiesc intr-o ceasca cu ceai de tei,asa miroase inceputul verii in cartierul meu

http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2012/06/tacere-cu-parfum-de-flor-de-tei.html

Unknown spunea...

Rezonand cu spiritul tau... http://sufletdepoezie.blogspot.ro/2012/06/floare-de-tei.html

Trimiteți un comentariu

Gânduri bune dacă aveți pentru mine...
Vă mulțumesc!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...