Parfumul cuvintelor

” Cuvântul e aur și gândul e briliant…

un cuvânt cântărește cât un miligram  și un alt cuvânt poate cântări 

greutatea muntelui răsturnat din temelia lui și înecat în patru silabe. 

Cuvinte fulgi , cuvinte aer, cuvinte limpezi ca izvoarele pornite din ele…. 

Într-un cuvânt se face ziua , și alte cuvinte amurgesc, 

cuvintele ca pietrele sau sunt moi ca melcii.”

Tudor Arghezi

               
               A fost odată o fetiță drăgălașă, născută într-un miez de iunie…

               De mică s-a dovedit a fi curajoasă, ambițioasă, îndrăzneață și dornică mereu de a cunoaște lucruri noi. Îi plăceau tare mult poveștile ce i le citea mama seară de seară, înainte de culcare…

               De îndată ce a putut ține creionul în mână, a început să deseneze… Se așeza la masa ei micuță și desena ore în șir, cu atenție și răbdare… Pentru că nu știa încă să scrie, îi plăcea să “deseneze ” poveștile ce le scria sora ei mai mare, Miriam…

               Mama, tata, sora ei i-au fost mereu alături și au încurajat-o pe fetiță pe drumul lung ce-l avea de străbătut spre Împărăția Cuvintelor.

                Fetița a mers la vârsta de doi ani la grădiniță și sub blânda îndrumare a doamnei educatoare a învățat să facă puncte, liniuțe și bastonașe. A învățat despre cuvintele "magice": "mulțumesc", "te rog", "iartă-mă"... Era foarte receptivă și promitea deja foarte mult pentru când avea să meargă la școală…

                Într-o  frumoasă zi de toamnă, pe când avea șapte ani, Sara, căci așa se numea fetița, a mers la școală, în clasa întâi. 

               Știa deja să citească, astfel că i-a fost ușor începutul… A reînvățat liniuțele, bastonașele, apoi literele rând pe rând, apoi să unească armonios vocalele și consoanele și să formeze cu ele cuvinte... Apoi a învățat să împodobească frumos cuvintele în expresii cu ele formând propoziții și fraze. Datorită doamnei învățătoare care a încurajat-o mereu, cuvintele i-au devenit prietene și creionul ei a căpătat puteri magice, a prins suflet, iar poveștile ei au devenit carte.…

              
              Viața ei și-a continuat frumos cursul… A început să participe la diverse concursuri, să învețe sensul cuvântului succes și că acesta nu i se datora numai ei, ci tuturor celor din jur ce au sprijinit-o…

               Sarei îi plăcea mult să citească și să scrie, astfel că și-a făcut un blog personal unde a început să-și aștearnă gândurile răvășite… O lume nouă i s-a deschis…A cunoscut astfel oameni mari, cu suflet generos care i-au călăuzit pașii și au încurajat-o… Datorită lor a învățat sensul multor cuvinte… A reînvățat bucuria de a dărui … A învățat că unirea e un cuvânt atât de necesar când în jur există atâta nevoie de ea și că mult înseamnă de fapt puțin câte puțin dăruit din suflet…  Poate prea devreme a trebuit să înțeleagă mireasma crudă a cuvântului suferință…  A aflat de boala cruntă ce a lovit-o pe micuța Alexandra Groza, o fetiță ce locuia în același oraș cu ea și cuvântul prietenie a fost cel care le-a unit într-o relație frumoasă... Ce bine ar fi să se întâmple un miracol și Alexandra să se însănătoșească și prietenia lor să continue frumos!...

              Apoi, într-o bună zi, doamna Carmen, pe când frunzărea blogul Sarei, a găsit o poveste ce se potrivea temei săptămânale de la Povestea parfumată  și a invitat-o pe Sara să participe și ea… Doamna Mirela Pete, gazda Poveștilor parfumate a primit-o cu plăcere în Club și a încurajat-o mereu să continue să scrie povești parfumate…

              Săptămână de săptămână a făcut cunoștință cu miresmele multor cuvinte, unele chiar necunoscute pentru ea… 

              Cuvintele ce le-a păstrat mereu cu dragoste în inimă au început să poarte miresme de anotimpuri… A scris povești parfumate plimbându-se pe aripi de primăvară și înmugurind odată cu ea… S-a bucurat din plin de fiecare oră de vară cu miresmele ei plăcute… Toamna, cu roadele ei bogate, a împrăștiat împrejurul Sarei parfumuri dulci-amărui, în timp ce iarna a venit cu miresme de sărbători înstelate …

              S-a plimbat mult în natură și a cunoscut parfumuri de verde crud și de ploaie binefăcătoare … I-a fost recunoscătoare pădurii pentru miresmele ei și s-a bucurat să-i asculte foșnetul, cântecul, bucuria, oftatul prelung sau plânsul cu lacrimi de stele….

              S-a bucurat de miresmele grădinii ei pline de flori și culori de unde a învățat despre tăcerea florilor… A învățat și că florile de câmp deși au viața atât de scurtă, răspândesc miresme prețioase…

              S-a odihnit la umbra teiului și a ascultat povești de vânt șoptite din inima frunzei de tei…  A învățat să se bucure de parfumul salcâmului în floare, iar în casa sufletului ei se strângeau multe comori prețioase. 

              Fructul cel mai valoros a rămas însă pentru Sara, învățătura…

            

               În drumul spre Împărăția Cuvintelor, parfumul lunii a fascinat-o și i-a luminat visele și speranțele , iar stelele i-au fost călăuze… A observat că stelele sunt înflorite și că știu să râdă…

               Și-a amintit și de parfumul primei zile de școală – parfum ce îi va rămâne mereu în suflet un parfum de amintiri…
               Pentru că Sarei îi place foarte mult să citească, cărțile au miresme nu doar de pădure, ci și de înțelepciune.

               A învățat să cunoască parfumul străzilor pe care pașii o purtau și se bucura la maxim de miresmele copilăriei ei fericite și lipsite de griji…

               A învățat  că miresmele cuvântului noblețe sunt atât de prețioase și că parfumul sufletului trebuie răspândit cu delicatețe în jur…

               A învățat să prefere parfumul sincerității, chiar dacă, uneori, s-ar putea să piardă...

               Sufletul ei  creștea frumos învăluit de miresmele plăcute și de încurajările membrilor Clubului Poveștii Parfumate și ale celorlalți cititori ai blogului…

               S-a plimbat mult și a participat  miercurea de câte ori avea timp și la Miercurea fără cuvinte – rubrică inițiată de doamna Carmen … Astfel și-a făcut  mulți prieteni de la care avea mereu câte ceva de învățat…

               Sara a trebuit însă să învețe și ce înseamnă cuvintele dezamăgire, răutate și că lumea nu este formată doar din oameni cu suflet frumos- unii răspândesc miresme de crin, alții de mătrăgună…

               Și în viața reală a învățat multe despre cuvinte. A învățat că uneori cuvintele pot să rănească provocând dureri și alteori pot să aline durerea și să o vindece…

   

            A învățat rostul multor cuvinte… 
Și că lumea poate fi mai frumoasă, mai bună 
cu ajutorul cuvintelor frumoase rostite de ea… 
Trebuie numai ca ele, cuvintele, să poarte miresme alese de Cer…  

                Sara a învățat multe despre cuvinte... Știe acum că trebuie să împodobească mereu cuvintele înainte de a fi rostite… Știe că uneori cuvintele trebuie rostite răspicat, alteori trebuie să aibă miresme șoptite… Și poate, câteodată, cuvintele trebuie să poarte miresmele tăcerii…

                 Fetița are încă multe, foarte multe de învățat despre cuvinte și miresmele ce le poartă ele... Vă este recunoscătoare, vouă, tuturor celor ce îi sunteți aproape prin cuvinte frumoase și încurajări și vă mulțumește pentru că i-ați trimis mereu miresmele alese ale sufletelor voastre! Ea păstrează cu grijă poveștile parfumate în cutiuța cu comori a sufletului ei…

             Vă mulțumesc că existați, 
voi, oameni cu suflet frumos 

și că îmi parfumați clipele cu miresme alese de cuvânt!

Postarea este înscrisă în cadrul Clubului Poveștii Parfumate,

pe blogul doamnei Mirela Pete . 

Acolo veți găsi multe alte miresme de cuvinte.