Lecție învățată

         Vrăbiuța și prunul    
       
         Şi-a dorit mult de tot ca purtătorul cuibului ei să fie un cireş sau un cais. Să aibă cea mai frumoasă şi mai bogată coroană şi să fie chiar în faţa casei. Simţea vibrându-i cântecul odată cu ivirea fiecărui mugur, a fiecărui fir de iarbă. Îi zvâcnea inima cu fiecare cocor reîntors acasă. Ardea cu fiecare freamăt, cu fiecare rază, cu fiecare amurg, cu fiecare strop de rouă.
          Iute şi tare grăbită mai era inima ei.
         – Să vină primăvara! Să scap de frig şi de îngheţ!
          Însă pomii cei mai falnici erau deja plini de cuiburi. Cel pe care-l găsise ea nu era nici în faţa casei, nici prea grozav. Dar îşi zise că va compensa lipsa aceasta cu cel mai frumos cuib. Şi puii ei vor fi primii care vor zbura.
         

Zi emoționantă

                                               Sursă foto

            Ieri a fost o zi ce m-a răvășit… Împreună cu toată clasa am fost la spectacolul „Un zâmbet și un gând frumos pentru mama” organizat de Seminarul Teologic Dorohoi împreună cu Asociația Ihtis. 
            Mi-a povestit mami de multe ori despre Marius, băiatul care nu își poate folosi mâinile și tastează cu nasul la calculator. Pe 8 Martie, Marius și-a lansat o carte de poezii. Un copil nevăzător a cântat la multe instrumente, a încântat și impresionat întreg publicul…               

            Momentul a fost emoționant… Mi-au curs lacrimile șiroaie minute în șir când i-am văzut sus pe scenă… În ciuda neputințelor, a bolilor și a suferințelor, în ciuda faptului că nu a putut merge niciodată la școală, Marius a demonstrat că  poți reuși în viață cu ajutorul lui Dumnezeu. Mi-am dat seama cât de alintată sunt eu uneori și că problemele ce le am sunt nimic față de ceea ce trăiesc acești oameni. 
           Doamne, mulțumesc că sunt sănătoasă!

           Nu voi uita ziua aceasta și nici lecția ce am învățat-o…