Oricât m-am străduit să nu mă las afectată de răutățile ce mi-au fost adresate de către un “anonim” ce mi-a tot trimis comentarii răutăcioase pe blog - comentarii ce am decis să nu le mai public, nefiind semnate, nu pot spune că nu m-au preocupat... Am fost dezamăgită deoarece vin din partea unui adult, iar noi, copiii, “învățăm bunătatea de la natură, iar de la oameni răutatea” (N. Iorga). Dacă copiii acestui “anonim” au un astfel de model, îmi închipui ce fel de adulți vor deveni…
Am tot discutat zilele acestea cu mama despre răutate… Oare ce îi determină pe oameni să își verse răutatea asupra celor din jur?... Probabil că urâtul sufletului lor nu suportă frumosul din inima celorlalți… Se simt oare împliniți după ce smulg zâmbetele de pe chipurile celor pe care îi rănesc?...
Răutatea îi urâțește pe oameni la suflet, dar și la chip…
Mami mi-a dedicat o melodie a Paulei Seling care m-a încurajat “să râd când îmi vine să plâng” …



























