vineri, 29 iulie 2011

Vacanță Gardaland - Italia

  Primele zile ne-am aventurat în parcul de distracții Gardaland unde am avut parte de adrenalină la maxim. Am fost prezentă pretutindeni unde înălțimea și vârsta mi-au permis: Raptor, Magic Mountain, Jungle Rapids, Mammut, Magic House, Colorado Boat, Fuga da Atlantide, Top Spin, Flying Island, Ortobruco Tour, etc.

      Ca să evităm cozile nesfârșite de la fiecare atracție  cu timpuri de așteptare de 40 - 50 minute, tatăl meu ne-a cumpărat carduri Express și am reușit astfel să cuprindem foarte multe în zilele petrecute acolo... A fost grozav!


Click to play this Smilebox slideshow
Create your own slideshow - Powered by Smilebox
Free picture slideshow personalized with Smilebox


     După ce apăsați "Play" , apăsați și chenarul din stânga jos ( full screen) pentru a viziona pe tot ecranul :)
    Revin cu postări și din celelalte locuri vizitate!

M-am întors...

   
   M-am întors… obosită, dar fericită. A fost o vacanță de neuitat! Am vizitat în Italia Gardaland, Movieland Studios, Aquapark, Safari Park, Lago di Garda, Monte Baldo, apoi Chur și Zurich în Elveția, iar ultimele zile le-am petrecut în Viena.
   Am avut parte de vreme deosebit de frumoasă. Drumul a fost lung, obositor, dar gândul la ceea ce va urma ne-a ajutat să fim răbdători. Și, într-adevăr, s-a meritat!
   Voi reveni cu postări și poze din vacanță…

joi, 14 iulie 2011

Plec în vacanță...

        

        În sfârșit... PLEC ÎN VACANȚĂ!... Întâi poposim în Gardaland - Italia, apoi ne vom lăsa răsfățate prin Austria și posibil Elveția... Sunt nerăbdătoare să vizitez cât mai multe locuri, să gust aventura, să descopăr fantezia prin parcurile de distracții, să cunosc oameni, locuri, obiceiuri noi...
        Vă voi împărtăși impresii, fotografii la întoarcere!
  
        Tuturor vă doresc zile senine și liniștite! :)

duminică, 10 iulie 2011

Binecuvântări


          "Într-o zi, un om a murmurat: "Doamne, vorbește-mi!''.  Un copac și-a fremătat frunzele... dar el nu a auzit. Apoi a întrebat  mai tare: "Doamne, de ce nu-mi vorbești?".  Un tunet a zguduit atunci cerul, dar el, din nou, nu a auzit... Omul a privit în jurul său și a spus: "Doamne, lasă-mă să Te văd!". O stea a luminat curând cerul, dar el nu a observat... Atunci a început să strige: "Doamne, fă o minune!". În clipa aceea s-a născut un copil, dar el nu a știut...
          Disperat, omul strigă mai tare: "Atinge-mă, Doamne, și arată-mi că ești lângă mine!" Acestea fiind spuse, Dumnezeu a coborât și l-a atins, dar acesta a alungat fluturele care zbura lângă el și și-a continuat drumul...
         Ai grijă să nu pierzi o binecuvântare doar pentru că nu îți apare în felul în care tu te aștepți să se manifeste!"        
          (Sursa - www.utilecopii.ro)

         Vă doresc binecuvântări la tot pasul!


sâmbătă, 9 iulie 2011

Rețeta fericirii




               Se amestecă
               o sută de grame
               de miros de iarbă
               cosită pe rouă;

          Zece picături de somn dulce,
               pe o brazdă proaspătă de fân;
               două linguri de soare
               strălucind timid, dimineaţa.

                      Cincizeci de grame uimire
amestecată cu dorinţă
și chiote de bucurie
cât cuprinde.

Pui apoi
o sută de grame de înţelepciune
de a te lăsa în voia simţurilor.

Se amestecă totul
şi se adaugă
frumuseţea unei zile de iulie.

Închizi ochii
şi te laşi purtat
pe aripile unei gâze,
doar pentru a fi şi tu

o parte din acest tablou fericit… 
                     ( autor necunoscut)
  
Încercați și voi rețeta! Pare simplă... Fiți fericiți!


joi, 7 iulie 2011

Timp ... VREAU timp!

       
           Timpul nu mi-e neapărat prieten ( nici dușman, bineînțeles)… Vreau însă mai mult! Niciodată nu-mi prisosește, nici măcar în vacanță... Am parte de o vacanță activă cu un program destul de încărcat. Cu ore de chitară, pian, sport, engleză și multă lectură…  De mâine voi merge și la Circul Lollypop din cadrul Școlii de Vară de la Sarepta.  De aceea nici postările mele nu vor fi prea dese… 
            Vă doresc să aveți timp din belșug!
              

sâmbătă, 2 iulie 2011

Sper...

          Săptămâna aceasta am fost copleșită de amintiri triste, postările mele fiind la fel de triste… Nu am putut trece însă cu vederea ceea ce s-a întâmplat acum un an în micuțul nostru orășel, în acel iunie 2010…  Am întâlnit atunci foarte mulți copii ce au rămas fără case: Ioana, Laura, Rita, Liviu, Sebi, Florentina, Alexandru, Roxana, Georgiana, Ana Maria, Alberto, Diana, Cati, Marian, Costel, Iulian, Cosmin, Denisa, Alexandra, Andreea, Andrei, Irina, Patricia, Bianca, Emi, Denis, Valentin, Ana, Mihaela și mulți, mulți alții…
         
          Știu că destinul multora dintre ei s-a schimbat de atunci… Unii dintre ei nici acum nu au casă… Cu unii mă întâlnesc la Centrul de zi de la fundația pe care o conduce mama… Nu îi pot privi în ochi, nu le pot citi tristețea… SPER însă că într-o zi va fi SOARE, ZÂMBET și CULOARE și în viața lor!... MERITĂ!...

  

vineri, 1 iulie 2011

Triste amintiri (4)

Iulie 2010  
Ce bine ar fi fost să existe un loc în care să se adune copiii pe perioada verii unde să se joace, să învețe lucruri noi!... Astfel ne-a venit ideea deschiderii unei Școli de vară pentru copiii afectați de inundații… Sigur se vor bucura ca în loc de moloz, mizerie, praf și mâl să aibă un loc unde să își poată petrece timpul într-un mod cât mai plăcut…

           Eram fericită că pot face ceva pentru copiii aceia necăjiți pe care îi vedeam zilnic în timp ce împărțeam hrană caldă.

  Împreună cu părinții mei, am pus la punct toate detaliile. Am mers din poartă în poartă și le ofeream copiilor și părinților lor informații despre Școala de Vară.

  Toți au primit vestea cu mare entuziasm. Părinții se bucurau că nu îi vor mai vedea pe copii printre moloz și praf, iar copiii ardeau de nerăbdare să simtă iar bucuria jocului. Uitaseră de atâta necaz și să se joace.



  Ziua următoare, am mers la Școala de Vară pentru a ajuta și eu. Le purtam mânuța copiilor mici să poată desena și mă jucam cu ei. Îi simțeam atât de fericiți!... 


             
            Mama și tatăl meu au chemat voluntari, s-au alăturat și cei de la "Salvați Copiii" și "Unicef" ca să-i îndrume pe copii, să-i învețe, să se joace cu ei. Printre aceștia era  și doamna mea învățătoare care i-a învățat cu multă dragoste pe copii diverse lecții de viață. I-a învățat despre respect, politețe, încredere, prietenie și multe alte lucruri. Au învățat că întotdeauna înainte de masă trebuie să mulțumească lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care o primesc, că trebuie să spună “te rog” atunci când vor să obțină un lucru  și “mulțumesc” după ce au primit ceva. Au învățat să se bucure și să zâmbească în orice situație. 



  Fiecare copil își avea tristețea lui. Un copil era trist deoarece rămăsese singurul copil de pe strada pe care locuia. Tuturor copiilor cu care era el prieten li se dărâmaseră casele și locuiau în tabăra de sinistrați, iar el nu mai avea prieteni. S-a bucurat deoarece i-a reîntâlnit și pe ei la Școala de Vară.


        
            Pentru ca totul să decurgă bine părinții mei au apelat la mulți oameni cu suflet mare care  i-au răsfățat pe copii cu multe bunătăți zi de zi. Și tatăl meu i-a vizitat pe copii de multe ori și le-a adus dulciuri și înghețată.
          
           Deoarece copiii au fost cuminți și ascultători și pentru că a avut posibilitatea, mama mea a invitat un circ pentru copii, Lollypop, tocmai din Elveția. Copiii au învățat în zilele ce au urmat să facă diverse acrobații, jonglerii urmând ca la final să prezinte un spectacol în care ei, copiii, aveau să fie artiști de circ.
   
             Am participat și eu împreună cu sora mea, Miriam. Am învățat sârguincioase să lucrăm la trapez.



          Zilele s-au scurs repede. A sosit și ziua spectacolului. După repetiția finală, copiii au fost machiați și îmbrăcați în costumații speciale. Cu emoții, au pășit pe scenă în lumina reflectoarelor și fiecare și-a prezentat numărul. Spectatorii erau părinții, rudele și prietenii micilor artiști de circ. Au fost răsplătiți la sfârșit cu nenumărate aplauze.


joi, 30 iunie 2011

Triste amintiri (3)

Iunie 2010
Nici nu știam cum să ajutăm oamenii aceștia necăjiți… Aveau nevoie de haine și de multe alte lucruri, însă ne-a venit și ideea de a împărți hrană caldă sinistraților… Nu aveau la ce găti și nici cu ce prepara hrana…

 La cantina de la fundația pe care  o conduce mama, am preparat zilnic sute de porții de mâncare. Ne-am petrecut zilele următoare împărțind mâncare caldă oamenilor din zonele inundate. 
Treaba mergea ca pe roate. Însă mereu când o făceam, mă întristam. Vedeam atât de multă suferință!... Oamenii erau harnici, munceau, dar aveau nevoie și de ajutorul cuiva. Mulți alți oameni cu suflet au sărit în ajutorul celor nevoiași.


          Mă gândeam din ce în ce mai mult la copiii care au rămas fără nimic. Lucrul acesta mă îngrozea. Din când în când îmi întorceam privirea spre păpușile și jucăriile mele frumos așezate pe rafturi. Îmi aminteam de fetița pe care o văzusem ținându-și păpușa în brațe. Mă uitam la cărțile din biblioteca mea și îmi aminteam cărțile pline de nămol aruncate în drum...
          Simțeam că ceea ce  fac nu e de ajuns. Voiam să fac ceva special pentru copiii aceștia… 


( va urma )

miercuri, 29 iunie 2011

Triste amintiri (2)

29 iunie 2010
M-am trezit devreme. L-am întrebat pe tatăl meu dacă putem merge și noi cu el să vedem dezastrul produs de ape.
Ceea ce am văzut, nu voi uita niciodată!... Străzi pline de mâl și animale moarte, dărâmături printre care se deslușeau lucruri înnămolite care nu mai foloseau nimănui...
 

Toate erau parcă rupte dintr-un film de groază! Gunoaiele furioase au invadat grădinile, curțile și livezile culcând la pământ garduri, case, pomi, culturi... Și printre gunoaie, dominați de un miros înțepător, murdari, flămânzi și disperați... oamenii...  Lor le-a rămas doar viața și erau recunoscători pentru asta... Alții însă nu au avut acest noroc, sufletele lor înecându-se în apele dezlănțuite.

Printre dărâmăturile unei case, o fetiță mică, speriată ținea în brațe o păpușă a cărei frumusețe se pierduse în nămol. Reușise să-și salveze păpușa preferată. O mângâia, iar din când în când își întorcea privirea tristă spre grămada de moloz ce a fost cândva casa ei. 




 Am fost atât de marcată încât am uitat parcă și să respir pentru câteva secunde. Mă uitam cu milă la fetița aceea neajutorată. Doream să-i dau o mână de ajutor. Cu siguranță erau și mulți alți copii ce aveau nevoie de mâncare, apă, haine, jucării…         

 Peste orașul nostru, apa a adus odată cu ea tristețe, lacrimi și disperare. Oamenii pierduseră agoniseala lor de o viață. Nu mai aveau nimic din ceea ce avuseseră înainte. Rămași fără acoperiș deasupra capului, fără mâncare și apă de băut, încercau să-și recupereze din nămol măcar câteva din lucrurile pe care le aveau înainte.

Ajunsă în cameră, m-am așezat pe pat, obosită. Nu puteam înțelege cum pârâul Buhai pe care în mod normal îl treci cu pasul a putut produce atâta tragedie. Poate că natura s-a răzbunat… Oamenii aruncă atâtea deșeuri și provoacă atâta suferință naturii!...

( va urma )            

marți, 28 iunie 2011

Triste amintiri (1)

          28 iunie… Plouă…  De altfel, iubesc ploaia, ploaia aceea binefăcătoare care aduce atâta înviorare peste natură și peste noi…  Din păcate, din cauza poluării mari, a defrișărilor masive, în ultimii ani ploaia aduce cu ea și pagube imense…
          Astăzi se împlinește un an de la inundațiile din 28-29 iunie 2010 care s-au abătut asupra micuțului nostru orășel. Atâta nenorocire a rămas în urma ploilor!… Atâția oameni fără case, atâția copii fără cămine!… Orașul meu arată ALTFEL de atunci… Și oamenii parcă sunt ALTFEL…
          În câteva postări voi încerca să descriu ceea ce am trăit eu în acele zile cumplite așa cum am descris pe atunci și în câteva capitole din cartea mea  Suflet de creion

28 iunie 2010
          Afară ploua cu găleata. Cerul își înnegurase privirea. Soarele, prizonier în dosul draperiilor de nori grei și amenințători, încerca în zadar să se elibereze. Norii duceau parcă o luptă producând tunete. Fulgerul, rana cerului, scruta văzduhul. El despletea ploilor încet sforile.
Priveam cu atenție la cearta izbucnită pe cer întrebându-mă de ce plâng norii așa de mult, deja de două săptămâni.
       Noaptea s-a lăsat peste micuțul meu orășel împrăștiind fum negru. Am coborât să le spun “noapte bună” părinților. Însă cum am ajuns jos, lumina s-a întrerupt. Speriată, am aprins o lumânare. Priveam cum aceasta își ridica capul galben, maiestuoasă. Am tresărit însă când telefonul tatălui meu a sunat. Era sora lui. A apucat să ne spună în grabă, înainte de a pleca spre mătușa mea, că zona unde stătea ea fusese inundată de pârâul Buhai. Și-a luat în grabă haina, a urcat în mașină și a plecat. Eram confuză… Mama a încercat cu disperare să îl sune pe tati pentru a afla mai multe amănunte. Liniile telefonice nu funcționau însă. După mai multe încercări a reușit să vorbească cu el. A aflat că pârâul Buhai ieșise din matcă și inundase aproape jumătate de oraș. Eu și sora mea, Miriam, îl așteptam pe tatăl nostru îngrijorate. Am fi dorit să ajutăm și noi, dar cum?... Era o noapte de coșmar. Afară tuna, fulgera și ploua mult.
         Într-un târziu s-a întors și tata. Hainele îi erau ude, iar mașina i s-a stricat deoarece i-a intrat apă la motor.
        Ne-a povestit câtă durere și spaimă a văzut pe străzile orașului… Oamenii fugeau plângând cu copiii în brațe și cu ce au mai apucat să ia din case. Și apa tot creștea…
       

      
            Oare cum s-a putut întâmpla așa ceva? M-am așezat în pat alături de sora mea. Am adormit într-un sfârșit cu gândul la cum am putea să ajutăm și noi oamenii atât de greu încercați. Somnul a fost scurt și agitat.

( continuarea într-o altă postare)

joi, 23 iunie 2011

Rețetă pentru o vacanță fericită


Reţetă  de  vacanţă

Am  citit  într-o  carte  odată
o  reţetă  ciudată
nu, nu e vorba nici pe departe                                 
de vreun fel de bucate
deosebite – din Italia, Franţa
de  ingrediente excelente.                                       
Reţeta ne sfătuieşte                                                                                                                
cum se prepară...vacanţa...                                                                                                         
Cu toate că  reţeta  nu-i  nouă,
v-o  spun
poate  vă  prinde bine şi vouă...                                                                                      
Se iau  trei  luni  de  vară                                        
(la oraş sau la ţară)                                                                                                                     
în ele, se toarnă din belşug                                      
căldură şi soare,                                                       
se adaugă o săptămână de munte,                                                                                              
şapte  zile  de  mare,                                                
niţică pădure  cu  mure...                                                                                                            
Pentru-a obţine  adevărata  savoare                                                                                           
De  vacanţă  mare,                                                                                                                      
Vom  folosi  cât  mai  multe  mure,                                                                                            
caise, prune şi pere,                                                                                                                      
struguri  mustoşi,
harbuji şi zemoşi...                                                                                                                      
Vacanţa va fi extraordinară                                                                                                       
dacă  veţi  accepta                                                                                                                     
 o  listă  suplimentară                                                                                                                 
de  ingrediente excelente:
stadion, minge, bicicletă,
undiţă, luntre, lunetă                                               
zmeu de hârtie,                                                        
paraşută de păpădie
zbor zigzagat                                                           
de  flutur colorat,                                                    
mieluţ cumincior,                                                   
ieduţ zburdător                                                                                                                          
şi...ce-a mai rămas?                                                  
o zgârâietură pe nas,                                  
nişte  băşici  de  urzici,                                            
un ac de albină                                                        
de  prin  grădină-                                                     
fiecare                                                                      
alege  ce-i place  mai  tare,                                      
vorba  cunoscută:                                                    
gusturile  nu  se  discută...                                       
Dar în  primul-primul-primul  rând,
pici  voinici,
veţi  face   cât  mai  multe
vizite  la  bunici-
ei, anul  întreg, dragii mei,
visează  glasuri  cristaline
de  nepoţei – clopoţei...
Aţi  observat ? În  iunie?
În  augustul cel august ?
Vacanţa, fără bibliotecă ,
nu are nici un gust-
Harap Alb , la  vitejii  ne-ntrecut,
Voinicul  cel  cu  cartea  în  mână  născut
Tom Sowyer , Alice, Paganel , Robinson
Se vor pune la unison
ca nişte vrăjitori de  performanţă,
Vor  preface  într-o  Ţară  a  Minunilor
Fiecare  zi  de  vacanţă...
Dacă, în  fine, acestea  toate
Vor fi  bine  cântărite, bine  dozate
veţi  avea, negreşit ,
după  cum  v-aţi  dorit,
o  vacanţă  cu  gust
desăvârşit...

VACANȚĂ PLĂCUTĂ TUTUROR!


Sursa - internet

marți, 21 iunie 2011

Copilărie frumoasă


Cât ţine o copilărie frumoasă?
 Elia David

O copilărie frumoasă
ţine cât stelele, mărunţelele,
mişună, cereşte, prin casă

Cât în povestea vieţii tale
există părinţi şi prieteni adevăraţi,
care nu pot îndura să o vadă
pe Cenuşăreasa cu rochia ponosită,
ori pe Albă ca Zăpada
cu ochii înlăcrimaţi

O copilărie frumoasă
ţine, cu aproximaţie, cam o veşnicie,
dacă ai grijă să îi faci,
când mai pierde câte un dinte,
o bucurie

Dar, cel mai mult, copila mea,
ţine atunci când nu trăieşti
în suflet cu dorinţa, ori doar cu teama

că o să creşti...

duminică, 19 iunie 2011

Premierea


             Un alt moment emoționant, premierea... Am primit o mulțime de premii, diplome, medalii de la concursurile la care am participat și în acest an școlar. Doamna ne-a "răsplătit" pe mine și pe buna mea colegă și prietenă, Medeea, cu un trofeu și cu o diplomă de excelență. Iar din partea școlii am primit de asemenea diplomă de excelență pentru frumoasele rezultate ce le-am obtinut... M-am bucurat mult, a fost încununarea muncii mele...

sâmbătă, 18 iunie 2011

Serbare sfârșit de clasa a-IV-a...

          Serbarea a început cu un moment de dans și o scenetă "Noul director al școlii", eu interpretând rolul unuia dintre profesori. A ieșit grozav de frumos!

           Am trecut apoi la lucruri mai serioase... "Rămas bun, frumoasa mea copilărie". Ne-am luat rămas bun și de la doamna învățătoare citindu-i fiecare gândurile ce i le-am scris. I-am pregătit apoi și noi o serbare-surpriză care a emoționat-o. Doamna ne-a făcut o "invitație la amintiri" și am vizionat câteva filmulețe foarte frumos realizate cu activitățile din cei patru ani de școală. Ne-a cuprins pe toți, copii și părinți, nostalgia, emoțiile, lacrimile...
            Am avut șansa să am o învățătoare specială - a fost mama mea de la școală. Îi mulțumesc pentru fiecare lecție școlară și de viață ce
m-a învățat și pentru că a făcut ca fiecare zi petrecută la școală să fie unică și de neuitat.      

vineri, 17 iunie 2011

Prea multe emoții pentru o zi...

         Ieri am avut o zi plină de emoții… Nu prea mi-a plăcut că a  trebuit să îmi petrec ziua de naștere în aceeași zi cu serbarea de sfârșit de clasa a-IV-a… Prea multe emoții pentru o zi… emoții ce m-au copleșit pe deplin. Nu am reușit nici măcar să-mi citesc printre lacrimi toate gândurile ce le-am scris cu atâta drag pentru doamna învățătoare…  Am plâns toți, ne-am descărcat…și apoi am reușit și să ne distrăm… A fost foarte frumoasă petrecerea!
          Câteva poze de ieri...
           

vineri, 10 iunie 2011

Un sfârșit ... și un început...

        De ceva vreme mă copleșesc tot felul de sentimente… Mai sunt doar câteva zile până la sfârșitul clasei a-IV-a. Mă voi despărți de draga mea doamnă, cea care mi-a fost mereu alături și m-a îndrumat...
        Ea m-a ajutat să dau culoare gândurilor mele și mi-a dat curaj să-mi iau avânt spre înalt… tot mai înalt. M-a învățat să cuprind cerul în mâini și să călătoresc pe norii pufoși. M-a învățat să mă bucur de orice fir de iarbă, de orice floare… Am învățat de la ea să iubesc natura, frumosul…
        Voi simți mereu palmele ei fine atingându-mi ușor umerii în semn de apreciere… 
        Nu găsesc cuvinte să-mi exprim recunoștința, dar știu că ea îmi înțelege gândul și simte dragostea ce i-o port…
        VĂ MULȚUMESC, DRAGA MEA DOAMNĂ!

miercuri, 8 iunie 2011

O porție de sănătate

       Weekendul trecut am fost împreună cu colegii mei, cu doamna învățătoare, cu sora mea Miriam și cu părinții mei în excursie la Alpina Blazna. Am luat cu noi multă voie bună, astfel că am avut parte de tot ce se poate mai frumos… joacă, distracție, piscină, dans, drumeție…  Vremea a fost nemaipomenită… Ne-am bucurat de frumusețile muntelui, am inspirat adânc în piept aer curat și am servit o porție de sănătate.
        A fost distracție maximă… Va rămâne de neuitat această excursie de sfârșit de clasa a IVa… 

      



miercuri, 1 iunie 2011

La mulți ani, suflet de copil!

    
      Nu știu încă ce vreau să mă fac când voi fi mare, un lucru știu însă – vreau să rămân mereu copil în suflet!
       La mulți ani, suflet al meu de copil!
       La mulți ani, vouă, dragi prieteni, care ați rămas copii în suflet!

„Ştii tu ce înseamnă să fii copil?Înseamnă să crezi în                 dragoste, să crezi în frumuseţe, să crezi în credinţă... Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în caleşti şi şoriceii în telegari, josnicia în nobleţe şi nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână naşă în sufletul lui.”  Francis Thompson

                                                   

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...