duminică, 4 decembrie 2011

Prețul unui miracol

        O fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul borcanului pe podea şi a început să numere banii cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori, până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.
        A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers 6 străzi până la farmacia cu semnul roşu, al şefului de trib indian, la intrare.
       A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel moment. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.
     În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat. 
      „Ce anume doreşti?” a întrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de ani”- a spus farmacistul fără să aştepte un răspuns la întrebare.
     „De fapt doresc să vorbesc cu Dvs. despre fratele meu”- a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat. „Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.”
       „Poftim?” – a întrebat farmacistul.
      „Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?
    „Noi nu vindem miracole, fetiţo! Îmi pare rău nu te pot ajuta” a spus farmacistul, înmuiat un pic.
    „Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.”
     Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o: „De ce fel de miracol are nevoie fratele tău?”
     „Nu ştiu” – a spus fetiţa. „Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.”
       „Câţi bani ai?”- a întrebat bărbatul.
      „Un dolar şi 11 cenţi” a răspuns încet. „Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai mulţi”.
       „Ce coincidenţă!” – a zâmbit bărbatul. „Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11 cenţi”
        A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mănuşa ei şi a spus: „Arată-mi unde locuieşti. Vreau să-l văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol de care ai nevoie.”
       Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.
       „ Acea operaţie a fost un adevărat miracol”- a şoptit mama. „Mă întreb cât o fi costat?”
       Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi… plus credinţa unui mic copil.
                                                                                 Sursă poveste

SĂ  CREDEM  ȘI  NOI   CĂ  SE  VA  ÎNTÂMPLA  
UN  MIRACOL  ȘI  PENTRU  
MICUȚA MEA PRIETENĂ,  ALEXANDRA GROZA !

miercuri, 30 noiembrie 2011

Miercurea fără cuvinte (12)

 
Povestea Miercurea fără cuvinte a început la doamna Carmen

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  
PLINĂ  DE  ZÂMBETE  ȘI  MAGIE!

marți, 29 noiembrie 2011

Prietenie îndurerată...


           Sâmbătă seară am vizitat-o pe Alexandra Groza, micuța mea prietenă. Am fost  împreună cu mama și cu Miriam, sora mea… Urma ca luni, 28 noiembrie, să plece spre Timișoara unde va sta pentru multă, multă vreme...
        Nu am crezut că va fi atât de emoționantă întâlnirea cu ea…
        I-am cumpărat o mulțime de cadouri: cărți, jocuri, dulciuri  care în mod normal ar bucura orice copil…. Am căutat pe chipul ei minute în șir un zâmbet… Dar nu, nu a zâmbit… deloc... Zâmbetul Alexandrei a murit… Buzele ei uscate și crăpate nu au reușit să schițeze zâmbetul mult  așteptat… am auzit doar șoaptele pline de durere ale sufletului ei plin de suferință…
         În ochișorii ei inocenți, am citit o tristețe desăvârșită, adânc înrădăcinată în inimioara ei mică... Farmecul copilăriei ei s-a pierdut… Poate doar pentru moment… Așa sper și mă rog în fiecare zi…
        Alexandra are nevoie doar de un strop de sănătate pe care i-l putem picura noi toți, împreună… Fiecare dintre noi - o picătură… Singuri nu putem face mare lucru, dar împreună putem deveni un ocean…
    
         Articol înscris la sugestia doamnei  Dana Diaconu pe Blog Power, tema fiind Prieten adevărat.

duminică, 20 noiembrie 2011

De ce nu am mai scris...

                 Nu am mai scris de ceva vreme pe blog... E o perioadă destul de solicitantă la școală... Încep tezele și pregătirile pentru concursuri... Deja sunt obosită... Nu mă plâng însă... Bine că sunt sănătoasă! Vor trece toate!...
                 Gândul mi-e mereu la micuța mea prietenă, Alexandra. Orice problemă aș avea, comparând-o cu suferința ei, e nimic... Cunoscând-o pe Alexandra, am învățat ce e mai important în viață și care sunt adevăratele probleme. Poate mă mai "plângeam" că nu-mi stă părul bine sau că nu e ondulat așa cum aș vrea... Ce bine că am păr!...  Alexandra nu mai are deloc păr... S-a săturat de purtat de aproape două luni doar pijamale... S-a săturat și de albul din spital...
 ALEXANDRA VREA DIN NOU CULORI ÎN VIAȚA EI!
                 Ce mult mi-aș dori să-i pot alina suferința!...
                 Sper din tot sufletul să se strângă banii necesari tratamentului ei!...
                 Împreună cu colegii mei am început să strângem și noi bani pentru Alexandra....
                Cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ei sunt mai mari!

          
    TE  IUBESC,  ALEXANDRA!  SĂ  TE  FACI  SĂNĂTOASĂ!    
      
            

luni, 14 noiembrie 2011

Zâmbetul de luni, zâmbetul suferinței...


     
      Ideea Zâmbetului de luni este a lui Sergiu. Astăzi un zâmbet al suferinței Alexandrei. Povestea ei o puteți citi aici sau pe blogul Alexandrei.       
          VĂ  DORESC  TUTUROR  O  SĂPTĂMÂNĂ  PLINĂ   DE  ZÂMBETE  DE  FERICIRE!

vineri, 11 noiembrie 2011

Parfumul ceaiului preferat

                                                                                       Sursă foto

         Tema acestei săptămâni a Poveștii parfumate  a fost Parfumul ceaiului preferat…
         Din păcate, nu îmi prea place ceaiul… Îmi amintește de desele răceli, viroze, laringite ce le-am îndurat în viața asta – nu prea lungă, e adevărat… Bineînțeles, trebuia să beau muuult ceai... Neapărat!... Dacă voiam să mă fac bine… 
         S-a străduit mama mea cât a putut să diversifice aromele ceaiurilor: mentă, cimbrișor, busuioc, salvie, patlagină, mușețel, măceșe, tei și așa mai departe… A îmbunătățit gustul ceaiurilor cu lămâie și miere de albine… 
         Nu a avut însă deloc succes… Am băut întotdeauna ceaiurile doar fiindcă trebuia…
         Și parcă nu ar fi fost de-ajuns… trebuia să mai fac și inhalații cu diverse miresme… plăcute de altfel… Dar să stai sub cearșaf deasupra oalei cu ceai fierbinte, credeți-mă, nu era deloc plăcut… Mă treceau toate transpirațiile, iar răbdarea era întinsă la maxim… După ceva vreme, a cumpărat tatăl meu aparat pentru inhalații și a fost ceva mai comod…
         M-am însănătoșit, de fiecare dată… Nu știu însă cât datorită ceaiurilor… sigur mi-au ajutat și ele…
         Probabil că nu voi bea niciodată ceai de plăcere… Vă anunț dacă sau când va avea loc vreo schimbare în privința ceaiurilor… :)
         Mai jos… cântecul unui ceainic și un videoclip de la o petrecere cu ceai din Alice în Țara Minunilor...

        VĂ  DORESC  UN  WEEK-END  PLIN  CU  AROMELE  PREFERATE!








Au mai scris pe aceeași temă :
- doamna Mirela Pete 
- Shayna 
- Gabi 
- Gabriela Elena 
- Max Peter 
- Lolita 
- Lili 
- Alina 
- Rokssana 
- Vania 
- Luna Pătrată 
- doamna Carmen 

miercuri, 9 noiembrie 2011

Miercurea fără cuvinte (11)


         În fața suferinței micuței Alexandra, rămâi chiar fără cuvinte... Povestea ei tristă o puteți citi în postarea mea de ieri.
    
Dacă doriți să faceți parte și voi din povestea 
Miercurea fără cuvinte,
vă puteți înscrie la doamna Carmen.

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  
PLINĂ  DE  SPERANȚĂ !

marți, 8 noiembrie 2011

Nevoie de noi...


    Ea este Alexandra Groza. Nu am cunoscut-o încă personal, dar o cunosc foarte bine pe Carmen, mătușa ei… Alexandra locuiește în același oraș cu mine, în Dorohoi …
    Nu a împlinit încă 7 ani… De-abia a început în septembrie clasa întâi… Și-a dorit atât de mult să devină școlăriță, să învețe cât mai multe din tainele literelor și a cifrelor!… Avea atâtea vise pentru când va fi mare!... Dar brusc, drumul ei s-a întrerupt… Din păcate, acum trebuie să învețe să suporte durerea… Prea devreme!...
    Totul a început cu o banală durere de picioare, oboseală și lipsa poftei de mâncare. Rezultatele analizelor i-au cutremurat pe toți cei dragi din familia ei…
    Alexandra are LEUCEMIE… De peste o lună este în spital, la Iași.
    Are nevoie urgentă de sânge, o grupă rară, A II Rh negativ, preferabil de la bărbați până în 50 de ani.
    Are însă nevoie urgentă și de bani… Urmează să facă, după ședințele de chimioterapie, o operație de transplant de măduvă care costă în jur de 40.000 Euro… Familia ei nu are acești bani… Tatăl nu mai lucrează de ceva vreme, iar mama stă cu Alexandra în spital. Tatăl Alexandrei a deschis un cont pe numele lui, Groza Dumitru (detalii aici).
    Timpul însă nu i-a dat prea mult răgaz Alexandrei… În maxim 2 luni va trebui operată…
    Sper că se vor găsi oameni cu suflet mare care o vor ajuta pe Alexandra să zâmbească din nou, iar inocența și speranța din ochișorii ei frumoși să nu dispară…
    Orice ajutor, oricât de mic, contează că doar… pic cu pic se face marea…
     Și un gând bun, și o rugăciune îi pot fi de folos…
     Să facem ca Toamna din sufletele Alexandrei și a celor dragi ei să nu mai plângă cu frunze veștede, ci cu speranță de viață…
     Doamne-ajută!

NOUTĂȚI - Alexandra are blog... Puteți citi mai multe informații despre ea la această adresă: www.alexandragroza.com

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Fructul cel mai valoros

                                                                                    Sursă foto

Fructul cel mai valoros - poveste populară bulgară

A fost odată un tată care avea trei feciori. Într-o zi îi chemă la dânsul şi le spuse:
- Am să vă dau la fiecare câte o pungă cu galbeni. Mergeţi în lume şi căutaţi fructul cel mai valoros. Celui care dintre voi mi-l va aduce, am să-i dăruiesc jumătate din averea mea.

Feciorii luară pungile cu galbeni şi porniră fiecare în trei părţi ale lumii în căutarea fructului cel mai de preţ.
După trei ani se-ntoarseră cu toţii la tatăl lor.
- Ei, zise acesta întorcându-se către feciorul cel mare, ce mi-ai adus?
Băiatul îi răspunse:
- Fructul cel mai valoros, tată, este acela care e cel mai dulce. Eu ţi-am cumpărat un ciorchine de strugure. Dintre toate fructele pământului nostru, acesta e cel mai dulce.
- Bine ai făcut, spuse tatăl, mi-ai adus un fruct tare bun. Dar tu ce mi-ai adus? Şi se întoarse către feciorul cel mijlociu.
- Tată, eu m-am gândit că fructul cel mai valoros este acela care se găseşte cel mai rar. De aceea m-am dus în ţările sudice şi ţi-am cumpărat fructe rare, ce nu cresc pe la noi. Uite: nuci de cocos, portocale, curmale, banane- din fiecare câte puţin, ca să ai de unde să-ţi alegi. Poftim, ia ce-ţi place!
- Bine ai făcut, fiul meu, mi-ai adus fructe minunate. Am să aleg unul dintre ele.
Apoi se întoarse către feciorul său cel mai mic:
- Dar tu, fiule, ce mi-ai adus? De ce te-ai întors cu mâinile goale?
- Este adevărat, tată, că m-am întors cu mâinile goale, însă banii pe care mi i-ai dat nu i-am risipit pe fructe scumpe, ci m-am înscris la o şcoală. Trei ani de zile am tot învăţat. Fructele pe care le-am cules nu se văd, pentru că ele se află în inima şi în mintea mea. Socot, tată, că acestea sunt fructe valoroase...
Auzind aceste cuvinte, tatăl se bucură şi zise:
- Tu mi-ai adus fructele cele mai scumpe, fiul meu! Tu meriţi răsplata făgăduită, pentru că nu există fruct mai valoros ca învăţătura.
                            
      Tema Poveștii parfumate din această săptămână a fost Parfumul fructelor exotice. Deoarece am avut o săptămână plină și astăzi am fost la un concurs important la matematică, nu am avut timp să scriu pe tema dată. De aceea am postat această poveste populară preluată de pe www.didactic.ro - deocamdată acesta e parfumul cel mai important pentru mine - cel al învățăturii... :).    
      
Au mai scris pe aceeași temă :
Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/miresme-de-departe-ca-sa-ne-fim-mai-aproape-parfumul-fructelor-exotice-poveste-parfumata/

Innerspacejournal
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/04/parfum-de-fructe-exotice/

CARMEN
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/astazi-prin-intermediul-povestii.html

Gabi My Heart to Your Heart
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/11/05/poveste-parfumata-parfum-de-fructe-exotice-de-care-sigur-nu-ai-auzit/

miercuri, 2 noiembrie 2011

Miercurea fără cuvinte (10)



         “Oamenilor mari le plac cifrele.Când le vorbiți despre un nou prieten, ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate. Nu vă întreabă niciodată: "Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac lui mai mult? Face el colecție de fluturi?" Ci întreabă: "Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme cântărește? Cât câștigă tatăl lui?"… Numai atunci cred ei că îl cunosc.”
                            Micul Prinț - Antoine de Saint Exupery 

Miercurea fără cuvinte - poveste începută de doamna Carmen
        
Vă doresc tuturor o frumoasă zi de miercuri-toamnă !

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Parfumul sincerității


      “Fără sinceritate nu vei reuşi nimic. 
Oricât de şiret şi iscusit vei fi 
şi oricât de bine vei şti să tâlcuieşti şi să aranjezi minciuna,
 ea tot minciună rămâne. 
Vei înşela poate pe un om, o generaţie, două…  
dar timpul... pe el nu-l poţi înşela". 
Alexandru Vlahuță
      
     Tema Poveștii parfumate pentru această săptămână este Parfumul sincerității…
      Sinceritatea, o calitate atât de apreciată, dar din ce în ce mai rar întâlnită.
      Am fost învățată să spun mereu adevărul… Dacă spun mereu adevărul, dacă sunt întotdeauna cinstită știu că pot pierde de multe ori… Pot pierde chiar și prietenia cuiva… Pentru că trebuie să le spun celor din jur ce le place urechilor lor să audă ca să nu îi dezamăgesc, să nu îi rănesc… Pot spune însă adevărul, dar să o fac cu dragoste…
      Se spune că originea cuvântului sinceritate provine de la cuvintele sine cera. Cică negustorii de demult reparau vasele de ceramică ce se fisurau în timpul transportului punându-le în ceară fierbinte. Fisura se acoperea și vasul putea fi folosit până când se topea ceara. După ce s-au păcălit de câteva ori, cumpărătorii au înțeles șiretlicul și îi întrebau mereu pe negustori înainte de a cumpăra, dacă vasul este sine-cera, adică fără ceară.
      Cred că și noi trebuie să fim sine-cera, să nu acoperim cu ceară defectele noastre sau ale celor din jurul nostru.
      Oare de ce mințim? Probabil pentru că vrem să fim perfecți… Și ne ascundem după o mască… Dar e atât de comod să fim noi, fără a avea grija măștii…
      Eu vreau să fiu sinceră, să fiu eu însămi, fără mască…

 Au mai scris pe această temă:
Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii/
Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/28/sinceritatea-iubirii/
Rokssana
http://rokssana.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/parfumul-sincertatii.html
Lolita
http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2011/10/sinceritatea-un-parfum-unic.html

Max Peter
http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/poveste-parfumata-parfumul-sinceritatii.html
Daurel
http://daurel.wordpress.com/2011/10/29/despre-sinceritate/
Carmen Dictatura Justiţiei
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/29/parfumul-sinceritatii/

miercuri, 26 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte (9)


Lasă-mi-te frunză-n palmă
Să citesc cine te-nseamnă.
Te înseamnă vântul, omul?
Pasărea din pom sau pomul?
Scrie cineva din lume?
Te trimite mie anume?
Scrie alb ori verde scrie?
Negru-i scris ca pe hârtie?
Scris de ziuă-i ori de noapte?
Nu. Nu-i scris. Sunt numai şoapte.
         Cântec de frunză - Dominic Stanca  Sursă poezie
           Mai multe despre Miercurea fără cuvinte  
                                    puteți afla de la doamna Carmen.
VĂ  DORESC  O  ZI  DE  MIERCURI
                                            CU CÂNTEC  DE FRUNZE!

vineri, 21 octombrie 2011

Parfumul nobleții


     Tema  Poveștii parfumate pentru săptămâna aceasta este Parfum de noblețe…
     Întâi am consultat Dex-ul pentru a mă asigura ce înseamnă noblețe. 
      NOBLÉȚE s. f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, însușire morală superioară; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distincție, eleganță. [Var.: nobléță s. f.] – Din fr. noblesse.

     Și cum “adevărata nobleţe e cea a inimii”, mă voi referi doar la eleganța sufletului. Și ar fi atâtea de spus!... 
     Nu mulți au suflet nobil… Nu mulți aleg să împartă ceea ce au cu cei din jur… Pentru că e mult mai comod să privești doar decât să te dărui altora… 
     Să fii generos înseamnă să ai o inimă mare-mare în care să încapă toți… Uppss!... Toți?... Și cei care-mi fac rău?... Știu, trebuie să îl suport pe colegul ce mă chinuie zilnic, nu am de ales… Dar să fiu generoasă cu el?  Hmmm!… Nu e chiar simplu!… 
     Mă strădui însă zi de zi să fiu bună și frumoasă la suflet...
     Vreau să răspândesc în jurul meu parfumul nobleții!

Au mai scris despre Parfumul nobleții:

miercuri, 19 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte (8)




 Mai multe despre Miercurea fără cuvinte aflați la doamna Carmen .

    Vă doresc tuturor o zi de miercuri-toamnă însorită!

marți, 18 octombrie 2011

Frunza


......................................................................................................................
           Și trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopțile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele și parcă înroșeau și pământul. Frunza își simți puterile slăbite; cu greu putea să ție piept vântului, care o clătina în toate părțile; câteva tovarășe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe.

           Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, și asta o mâhnea cumplit.
           Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe același copac, parcă se îngălbeniseră și mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foșnetul cobitor al tovarășelor ce o părăseau, strecurându-se ușor, ca o șoaptă, ca o rugăciune, așternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.
           De dimineață până seara, și noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte.
           Într-o dimineață se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în șir; atunci băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.
           Un fior o străbătu și se gândi la pasărea care nu o văzuse de câteva zile. În clipele acestea, când parcă se cutremura la gândul că poate și dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca și celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.
           Și pasărea parcă auzi chemarea tovarășei de altădată; veni, dar se opri puțin, pe o altă ramură, ca și când n-ar fi cunoscut locul obișnuit în care cântase; apoi își luă zborul și, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripii frunza care, de-abia mai ținându-se, căzu la rândul ei.
           Și lăvicerul de jos nu se mai îngroșă, din ce fusese, cu această, cea din urmă, moartă.

Emil Gârleanu

vineri, 14 octombrie 2011

Parfumul Lunii

  
         Întotdeauna m-a fascinat Luna. Niciodată nu mă satur să o privesc…
        O admir îndelung când se ridică măiastră pe cer… Și-mi place că e atâta liniște în jur…
         Iubesc Luna pentru Lumina pe care mi-o trimite spre a-mi lumina cărarea când în jurul meu e întuneric…   
         Iubesc  Luna pentru strălucirea ce îmi inundă chipul privind-o…
         Luna a fost elogiată prin poezie, muzică, artă…  Am ales și eu câteva "miresme" poetice și muzicale despre Lună.

Mihai Eminescu 
Luna iese dintre codri

Luna iese dintre codri.
Noaptea toată stă s-o vadă.
Zugrăvește umbre negre
Pe lințolii de zăpadă.

Și mereu ea le lungește
Și suind în cer le mută,
Parcă fața-i cuvioasă
E cu ceară învăscută.

Ce gândește? ­ numai norii
Lin se-mbină, se dezbină
Ca fășii de gaz albastru,
Ca și aburi cu lumină.

Lin pin iarbă scotocește
Apa-n prund și-n pietricele.
Florile surâd în taină,
Oare ce-or surâde ele?

Și-s cu neguri îmbrăcate
Lac, dumbravă și pădure.
Stele palid tremurânde
Ard pin negurile sure.

Lumea-n rouă e scăldată,
Lucioli pe lacuri zboară.
Luna umbrei, umbra lunei
Se amestec, se-nfășoară.

Lunecând pe ceruri, norii
Negri-acopăr tot seninul.
Se sting una după alta
Și icoana și suspinul.

Înfășat în întuneric,
Eu nu văd, nu aud șoapte.
Ah, mă simt atât de singur!
Este noapte, noapte, noapte...

                                                                                        Sursă foto
Cătră Lună
Ștefan Octavian Iosif

Lună, tu, care te duci peste zi,
O, ce se-ntâmplă cu tine?
Spune, crăiasă a nopţilor şi
Candelă a nopţilor line!

Torţă de-argint ce spânzură-n cer
Tristă, şi palidă liră.
Taină a nopţii, vrajă, mister,
Cântec în somn ce suspină!

Tu, ce ningi floare de-argint pe alei
Şi argintoase prin ramuri,
Faci ca să picure ploi pe scântei,
Pui poleială pe geamuri.

Tu, ce-n frumoasele nopţi de florar
Şi-n drăgăstoasa lui lună,
Când îşi recapătă versul ei clar
Privighetoarea nebună,

Tu, care spânzuri o candelă sus,
Albă în noaptea cea sumbră,
Şi luminezi pe divinul Isus,
Chipu-i ce luce din umbră,

Tu, ce pe vârfuri de brazi îţi strecori
Horbota, albă podoabă,
Duci în genune albastrele flori
Care pălesc prea degrabă.

Tu, care rătăcitoare năluci
Faci să umble-n portaluri,
Negre fantome aduci la răscruci,
Farmec urzeşti peste valuri.

Tu, care tremuri pe ape uşor
Horbotă albastră şi fină,
Faci un palat strălucit dintr-un nor
Şi îl inunzi în lumină.

Tu, întristatul, tăcutul străjer,
Crai trist de veghe, când ţie
Stelele-ţi spun poveşti de mister,
Tainice-n pacea târzie.

Înger de pază cu braţ de argint,
Crainic al nopţii senine,
Scuturi în orice ascuns labirint
Dulce parfum de verbine.

Tu, ce ne porţi pe drumuri pustii
Până la graniţa zării
Şi străluceşti peste dealuri, câmpii
Şi ape pustii ale mării...
.............................................................
Tu, care tremuri pe trestii şi-arunci
Firele lungi de beteală
Şi rătăceşti prin văi şi pe lunci
Tristă şi alb-ideală.

Tu, ce fecioarele mi le-ncununi
Cu diademe de rază
Şi te-adânceşti printre negre genuni
Unde Satana veghează.

Sunet al nopţii, duh protector!
Rază eternă şi vie,
Duhul meu saltă cuprins de fior
Şi preamărire-ţi cânt Ţie!

 Sarah Brightman


Au mai scris despre Parfumul Lunii - Poveste parfumată între bloggeri:
Mirela
http://mirelapete.dexign.ro/2011/10/luna-moon-perfume-poveste-parfumata/

 Lili
http://innerspacejournal.wordpress.com/2011/10/14/jurnal-de-bord-15-miresme-de-luna/

Vero

http://verovers.wordpress.com/2011/01/22/luna-i/

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/singura-craiasa-noptii.html

Daurel

http://daurel.wordpress.com/2009/07/19/iulie-1969-aselenizarea-gestionarea-succesului/

 Luna Patrata
http://lunapatrata.wordpress.com/2011/10/15/lunatu-printesa-noptii/

Max Peter

http://romanianstampnews.blogspot.com/2011/10/nascut-din-otelul-de-la-resita-made.html

Gabi
http://g1b2i3.wordpress.com/2011/10/15/poveste-parfumata-primii-oameni-pe-luna/#comments
Carmen Dj
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2011/10/15/4652/  
Carmen
http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/10/luna-poveste-parfumata.html

miercuri, 12 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte (7)

 " Pe-o margine de lume
Ca pe o bancă goală
Să stăm...
Cerul,
Sub tălpi mi s-ar întinde... "

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte găsiți la doamna Carmen
Vă doresc tuturor o zi de miercuri plină de frumusețile Toamnei!

vineri, 7 octombrie 2011

Plimbare parfumată prin pădure...

Herbst im Park
                                                                                             Sursă foto

                                                 Dragă Pădure,

            Întotdeauna mi-a plăcut  să-ți ascult foșnetul, cântecul, bucuria, oftatul prelung sau plânsetul cu lacrimi de stele…
           Mi-ai oferit atâta bucurie și odihnă sufletului!... Iar eu… eu nu ți-am mulțumit niciodată… Nu prin cuvinte…
           Mi-e greu să descriu în cuvinte farmecul tău presărat prin anotimpurile copilăriei mele…
           Primăvara, am privit mereu cum soarele îți săruta ramurile dezgolite și ți-am ascultat mugurii plesnind de bucurie. Aveai miros de pământ umed, amorțit, dar dornic să reînvie… Mi-ai dăruit covor de ghiocei și speranță în suflet cu fiecare fir de iarbă verde…
           Vara, mi-ai încântat ochii cu flori oglindite în senin de cer și mi-ai umplut inima cu soare și dragoste. Mi-ai dăruit miresme de parfum delicat de flori.  Ți-ai întins ramurile protectoare și m-ai ocrotit oferindu-mi răcoare și o clipă de răgaz în suflet…
           Toamna, ai ruginit tristețea și mi-ai oferit bucurie în culori vii pictate de penelul tău iscusit… Parcă prea mult răsfăț și risipă de soare și galben pe frunze… Cu miros de ploaie binefăcătoare mi-ai înviorat mereu ființa…
            Iarna, mi-ai pus în palmă fulgi de nea și m-ai lăsat să-ți fac îngeri în zăpadă. Ai chemat-o pe Regina Gheții pentru mine și mi-ai înflorit obrajii cu bujori. Miresmele tăcerii tale m-au îndemnat să-ți ascult și să-ți respect liniștea…
             Aș vrea să-ți mulțumesc pentru că întotdeauna mi-ai fost îndemn spre visare… Mulțumesc pentru visele pornite din mângâieri de soare printre ramuri de stejar bătrân… La umbra ta mi-am odihnit deseori fruntea, în timp ce tu mă mângâiai și îmi șopteai povești cu glas de vânt…
             Promit să-ți fiu mereu aproape și să te ocrotesc!
             Mulțumesc, draga mea Pădure, pentru darurile tale fermecate!

Cu drag,
Al Tău Copil

Poveste parfumată între bloggeri pornită de la doamna Mirela Pete

Au mai scris pe aceeași temă :

Leapșă (4)

  Am primit de la doamna Corina o leapșă drăguță pentru care îi mulțumesc. M-am grăbit să o completez pentru a o posta...

                             
                  Filmul pe care l-ați vizionat de cele mai multe ori…
     ” Singur acasă"

        Anotimpul preferat…
           Vara – soarele și căldura îmi umplu sufletul de bucurie...

        Unde mergeți vara aceasta?
 Am fost în Italia, Elveția și Austria și bineînțeles în România - Cluj, Sighișoara, Sinaia...

                    Cartea pe care o iubiți cel mai mult…
                   ” Micul Prinț ” - Antoine de Saint Exupery

                 Serialul la care vă uitați cu plăcere…
     iCarly – Nickelodeon
 
                   Aveți ticuri verbale? Dacă da, care sunt?
         ” Habar n-am!”

                     Dacă ar fi să vă descrieți în trei cuvinte…
                          Ambițioasă, creativă, vioaie…
 
                      Orașul în care v-ar place să locuiți… 
  Într-un oraș micuț dar cu posibilități diverse de petrecere a timpului liber…

                 La ce oră v-ați trezit azi și de ce?
                   La ora 8.00 ca să învăț pentru școală.

            Ce gen de muzică preferați?
                   Îmi plac toate genurile de muzică – fără manele. Dar prefer muzica pop..


    Ce formație recomandați?
   Sunrise Avenue

O dau mai departe surorii mele, Miriam
 și oricui dorește să o preia...

miercuri, 5 octombrie 2011

Miercurea fără cuvinte (6)


Mai multe despre Miercurea fără cuvinte puteți afla la

Vă doresc o zi de miercuri  plină de miresme alese de  toamnă!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...