Parfumul poveștii parfumate

      

      Astăzi, membrii Clubului Poveștii Parfumate sărbătoresc un an de existență… Eu m-am înscris însă ceva mai târziu și nu am participat la toate edițiile…

      ”Jocul” a început frumos…  Eram un fir plăpând de iarbă ce asculta șoaptele picăturilor de rouă, când doamna Carmen a descoperit 

miresmele verdelui meu crud ce se potriveau cu tema săptămânii de pe blogul doamnei Mirela, inițiatoarea și gazda poveștilor parfumate.

      Am crescut încetișor, mângâiată de stropii binefăcători de ploaie și adulmecând prospețimea aerului, ca apoi să îmi amintesc de emoțiile primei zile de școală printre îmbietoarele miresme ale roadelor toamnei…

      Parfumul sufletului meu a căpătat nuanțe de maturitate, și am învățat să răspândesc în jur miresmele alese ale nobleții și ale sincerității…

      I-am scris prima scrisoare pădurii mulțumindu-i pentru parfumurile anotimpurilor ei… Am admirat îndelung măiastra Lună adulmecând miresmele ei poetice și muzicale.

      Deși ceaiul nu era băutura mea preferată, am învățat că merită să-l savurez cu plăcere...

      Iar pentru că sunt elevă, am redescoperit că parfumul fructului cel mai valoros este cel al învățăturii…

      Bucurându-se de vacanță, sufletul meu dalb de copil s-a lăsat învăluit de miresmele sărbătorilor înstelate…

      Apoi, am deschis fereastra spre lumea copilăriei mele fericite povestind despre visele mele și ale altor copii ce nu mai au zâmbet și care trebuie să inspire “miresme” de spital și boală…

      Am ajuns tocmai până la stele și am învățat că sunt înflorite și că știu să râdă…

      

      Mi-a făcut mereu plăcere, dragii mei prieteni, să vă citesc poveștile parfumate... Fiecare dintre voi a reușit să-mi transmită câte o fărâmă din sufletul lui, iar poveștile voastre le păstrez cu grijă în cutia cu comori a sufletului meu…

      Vă mulțumesc că existați pentru mine, oameni cu suflete pline de miresme alese: Mirela , Aurora Georgescu, CARMEN, Daurel, Dictatura Justiției, Doru, Florentina, Gabi, my heart to your heart, Gabriela Elena, Karma Police, Lenuța Enache. Membru Onorific,  Lili3D, Lolita, Max Peter, Rokssana, Sara, Vanessa, Xaba!

        Au mai scris pe această temă:

Mirela Parfumul poveștii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Florentina Povestea povestii parfumate
Daurel Parfumul modelelor de viata
Lili Parfum de poveste
Doru Punerea genunchiului in pietre
Vanessa Poveste Parfumata
Sara Parfumul povestii parfumate
Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani
Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate
Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate
Aurora  Povestea poveştilor parfumate
Vero Tangentand parfumul povestii parfumate 
Gabi Poveste-parfumata-parfumul-povestii-parfumate
Rokssana http://rokssana.wordpress.com/2012/02/27/parfumul-povestii-parfumate/ 

Miercurea fără cuvinte - 8

Gura Humorului, 18-19 februarie 2012

Dacă doriți să aflați mai multe despre Miercurea fără cuvinte,

vă povestește doamna Carmen .

Zi de miercuri frumoasă vă doresc!

Miercurea fără cuvinte - 7

 

Schiță... bineînțeles, unfinished...

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte, 

 ne spune întotdeauna, doamna Carmen. 

 

Drept la copilărie...

                 Săptămâna aceasta am petrecut foarte mult timp cu prietena mea, Alexandra. Este acasă pentru o scurtă pauză între ședințele de chimioterapie...
                 Am desenat împreună, am vizionat filmulețe 3D, ne-am jucat diverse jocuri, ne-am fotografiat, am râs, ne-am distrat, ne-am bătut cu pernele...
                 Am reușit, chiar dacă doar pentru scurt timp, să o fac să zâmbească, chiar au fost momente când a râs cu poftă, din tot sufletul...
                 Chiar și printre zâmbete și râsete, i-am citit mereu pe chip tristețea din suflet... Și știu că tristețea ei nu poate fi alungată ușor...
                 Are un drum greu înainte... Va urma o operație extrem de riscantă, transplantul de măduvă... Operație costisitoare... Părinții ei nu au reușit încă să strângă banii, iar TIMPUL NU ARE RĂBDARE...
                 Îmi doresc din tot sufletul să ia sfârșit suferința ei, iar ochișorii ei să zâmbească din nou fericiți...
                

ALEXANDRA are DREPTUL 

la o COPILĂRIE  FĂRĂ  LEUCEMIE!...

TE IUBESC, DRAGA MEA PRIETENĂ!

Parfumul unui colț de stea

                                                                                        Sursa

“ Din nou mi-a dat fiori de gheață simțământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat..

Și-am înțeles atunci că niciodată n-aș putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. Pentru mine, râsul lui era ca o fântână în pustiu.

- Puișor, mai vreau să te aud râzând ...

Dar el mi-a spus:

- La noapte e un an. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul 

trecut ...

- Nu-i așa, puișor, că nu-i decât un vis urât povestea ta cu șarpele și cu întâlnirea și cu steaua..

El însă n-a răspuns la întrebare, ci mi-a spus:

- Lucrul cel mai prețios rămâne nevăzut ...

- Desigur ...

- La fel e și cu floarea. Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare care se găsește pe o stea, ți-i drag, noaptea, să te uiți pe cer. Toate stelele sunt înflorite.

- Desigur ...

- Le fel e și cu apa. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii, datorită scripetelui și funiei ... ți-aduci aminte ...era bună.

- Desigur ...

- Te vei uita la stele, noaptea. La mine-acasă e prea mic, ca să-ți arăt unde se află steaua mea. E mai bine așa. Pentru tine, oricare dintre stele va fi steaua mea. Așa încât te vei uita cu drag la toate stelele. Toate vor fi prietene cu tine. Și apoi, aș vrea să-ți fac un dar ...

Din nou a râs.

- Ah! Puișor, puișor, îmi place când aud râsul acesta!

- Chiar el va fi darul meu ... va fi așa cum e cu apa ...

- Ce vrei să spui?

- Stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții, sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru businessmanul meu, erau bucăți de aur. Însă toate stelele acestea nu au grai ... Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul ...

- Ce vrei să spui?

- Noaptea, când te vei uita pe cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele, fiindcă pe una dintre ele eu voi râde, atunci va fi pentru tine ca și când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care știu să râdă!

Și-a râs din nou.

- Iar după ce-ți va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Îți va fi dor să râdem împreună. Și vei deschide uneori fereastra, așa, numai de drag ... Iar prietenii tăi se vor mira, văzându-te că râzi de câte ori te uiți la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Iar ei te vor crede nebun. Va însemna că ți-am jucat un renghi grozav ...

Și-a râs din nou.

- Va fi întocmai ca și când, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței ce știu să râdă ...

Și-a râs din nou. Pe urmă iarăși se făcu serios:

- La noapte ... știi ... tu să nu vii.

- N-am să mă despart de tine.

- Ți se va părea că sufăr ... nițel se va părea că mor. Așa se-ntâmplă. Nu veni să vezi, nu merită ...”

                                                                           Micul Prinț - Antoine Saint de Exupery

Stea adusă de vânt

Ana Blandiana

Stea adusă de vânt

De la început ai fost adusă de vânt
Ca o sămânţă.
Am şi glumit: "Cine-a mai văzut
Stea adusă de vânt?"
Dar mai târziu,
Când mi te-ai aşezat pe frunte
Şi-ai început să-ncolţeşti
Am înţeles că eşti o sămânţă.
Lacomă, înfiptă sălbatec în creier,
Cu raze aspre închipuind rădăcini,
Eşti o sămânţă.
Ce păcat
Că planta pe care,
Lumină din lumină, o naşti
Nu se poate vedea
Decât după ce
Mă voi fi întunecat... 

            

              Au mai scris despre Parfumul stelelor :

- doamna Mirela 

- Lili 
- Lolita 
- Luna Pătrată 
- Teo Negură 
- Doru
- Călin 
- Vero 
- Gabriela Elena 
- Gabi 

Miercurea fără cuvinte - 6

        Mai multe despre Miercurea fără cuvinte

vă poate povesti doamna Carmen.

  VĂ  DORESC O ZI DE MIERCURI CU MULTĂ CĂLDURĂ... 

MĂCAR ÎN SUFLET!

Pauză... de școală...

                                                                                 Sursă foto
          Din cauza gerului și a ninsorilor abundente, timp de două zile, avem pauză... de școală... :) Bineînțeles, cu recuperare obligatorie, în zilele de sâmbătă... :(
          Mi-am propus ca în acest timp să mă pregătesc puțin pentru olimpiadele și concursurile ce vor urma curând...
         Iar în perioadele de relaxare, o voi vizita pe draga mea prietenă, Alexandra, care se află și ea  acasă pentru o mică pauză între curele de citostatice... De-abia aștept să o văd!...

Premiu...

            Îi mulțumesc din suflet doamnei Mariana pentru premiul oferit și pentru aprecierile dumneaei... Întotdeauna ea m-a încurajat împletind în vorbele-i frumoase înțelepciunea, bunătatea, credința...și m-a făcut să mă simt la porțile cerului , așa cum frumos și-a denumit și blogul...

MULȚUMESC,  DOAMNA  MARIANA!

Ce este Premiul Liebster Blog ?

"Liebster Blog este o idee foarte frumoasă de a face cunoscute bloguri cu mai putin de 200 de urmăritori şi de a aduce un zâmbet pe buze celor care se ocupă de acele bloguri, arătându-le că munca lor este apreciată.
Pentru a accepta acest premiu tare frumos, care mi-a bucurat sufletul, trebuie să:
1. Scriu despre premiu pe blog
2. Menţionez de la cine l-am primit şi să pun un link către respectiva persoană
3. Ofer la rândul meu premiul altor 5 bloggeri cu mai putin de 200 de urmăritori, în semn de apreciere pentru ceea ce fac :)
4. Las un comentariu celor 5 bloggeri nominalizaţi, prin care îi anunţ despre premiu"

              Desigur... ofer și eu premiul, conform regulilor jocului, următorilor bloggeri :

- lui Rux - pentru că nu mă lasă să uit că sunt copil și îmi oferă mereu episoade frumoase de desene animate...

- doamnei Adriana - care este pentru mine un exemplu de dăruire și credincioșie

- Claudiei și poveștilor ei pline de învățături frumoase ce mă farmecă de fiecare dată

- doamnei Gabriella deoarece îmi place curajul cu care luptă în fiecare zi

- surorii mele, Miriam, pentru a o încuraja să mai scrie căci știe să scrie frumos...

       Cu siguranță, premiul acesta îl meritați voi toți, 

prietenii mei care mă vizitați, mă încurajați 

și îmi sunteți aproape mereu...

VĂ MULȚUMESC! 

Miercurea fără cuvinte - 5

Amintiri ... PARADE ECO...

 

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte, 

vă povestește doamna Carmen.

VĂ  DORESC  TUTUROR  

O  ZI  DE  MIERCURI  CĂLDUROASĂ!

Astăzi, Caragiale...

Ion Luca Caragiale, 30 ianuarie 1852 - 9 iunie 1912

Mic și mare

Trece un prăpăd pe lume...

Dinspre larg de ocean,

Cu ce neagră turbă bine,

vine vajnic uragan!

E o spaimă-n toată firea...

Păsări albe fug, s-ascund;

Pinii seculari se-ndoaie;

pești, jivine merg la fund.

Urlă ape biciuite,

dau nebune către mal;

Calcă unul peste altul

și se-nghite val pe val.

Geme farul... Un grăunte

de nisip, nepăsător,

Râde de urgia oarbă

și de groaza tuturor;

„Râzi? Nu vezi?” l-întrebă farul.

„Ba văd bine” zice el;

„Ș-apoi, dacă vine, — vină!

Sunt atât de mărunțel!

„Rădăcini eu n-am, să-mi pese!

nu mă simt deloc legat —

„Ori în adâncimea mării,

ori la soare pe uscat —

„Să mă spulbere de-aicea,

cu tot eu am să rămân:

„Mie, unuia, oriunde,

singur cerul mi-e stăpân!” 

Ion Luca Caragiale

(Convorbiri critice, anul I, nr. 19, 1 Octombrie 1907)

Sursa 

Vis...

                                                                      Sursă foto
Unde se opreşte un Vis?

În lunga lui călătorie,
un Vis
se opreşte acolo unde porţile Imaginaţiei
s-au închis

Dar şi acolo unde,
în Împărăţia Dragostei Fără Hotar,
descoperă inimă după inimă
bătând... în zadar

Un Vis adevărat
nu se arată niciodată când eşti
obosit, ori pe cale
să aţipeşti –
aceea este doar o scurtă visare,
o călătorie ... înşelătoare

Tu să nu fii tristă:
sufletele de copii descoperă la timp
că un capăt al Viselor
nu există

Geniul lor de mici visători
permite chiar şi celui mai naiv gând
să se împlinească

înainte ca oamenii mari
din închipuire
să se trezească
         Sursă poezie
Autor - Elia David    

Miercurea fără cuvinte - 4

Astăzi, nu poate fi o miercuri chiar fără cuvinte... 
 pentru că e ziua tatălui meu... 
LA  MULȚI  ANI,  DRAGĂ TATI!

SĂ  NE TRĂIEȘTI MULȚI ANI, SĂNĂTOS! 

TE  IUBIM  MULT! 

"Orice bărbat poate fi tată, 

dar trebuie să fii cu adevărat special pentru a fi tătic"

 Doamna Carmen vă poate povesti mai multe despre  

Miercurea fără cuvinte.

VĂ DORESC TUTUROR O ZI DE MIERCURI

PLINĂ DE SENIN ȘI FRUMOS!

Unirea

              Dacă anul trecut vorbeam despre ce frumos ar fi să ne unim pentru a-i ajuta pe gemenii Elena și Nicolae, anul acesta vreau să întind Hora Unirii cu toți cei care s-au unit cu mine prin gânduri bune, rugăciuni, donații pentru a o ajuta pe micuța mea prietenă, Alexandra Groza, atât de greu încercată de boala nemiloasă ce îi macină trupușorul...

                  Într-adevăr, MULT înseamnă, PUȚIN CÂTE PUȚIN, dăruit din suflet...

   "Unde-i unul nu-i putere

La nevoi și la durere
         Unde-s doi puterea crește
          Și dușmanul nu sporește! "

VĂ  MULȚUMESC VOUĂ,  TUTUROR CELOR  

CĂRORA VĂ  PASĂ  DE CEI  DIN JUR!

ÎMPREUNĂ  PUTEM REUȘI!...

La mulți ani, doamna Adriana!

                                                                       Sursă foto
           Astăzi este ziua bunei mele prietene, doamna Adriana.  (Adriana dardindar)... Ea este una dintre primii mei prieteni virtuali, este cea care mi-a descoperit blogul recomandându-l și altor prieteni de-ai ei...
           Aș vrea să-i mulțumesc din suflet pentru tot ceea ce a însemnat și înseamnă încă pentru mine...
           Ea este cea care m-a încurajat atunci când am avut nevoie...
           Ea mi-a dăruit întotdeauna postări pline de înțelepciune cerească pentru că ea scrie numai cu inima și Îl iubește mult pe Dumnezeu...
           Datorită ei, am redescoperit bucuria de a dărui și am învățat că nu neapărat trebuie să cunoști persoana pe care o ajuți. Ea știe să se dăruie pe ea însăși celor aflați în nevoie...
           Tot ea o ajută și pe draga prietena mea, Alexandra, publicându-i povestea și făcând mereu apel pentru ajutorarea ei...
           Am învățat multe lucruri de la dumneavoastră, doamna Adriana!... Vă admir și vă apreciez mult!...
           Vă mulțumesc din suflet că existați și în viața mea!
       

     LA  MULȚI  ANI,  DOAMNA  ADRIANA!

Vă iubesc!

Fii 

Fii şi apa care curge,

Rotunjind un colţ de stâncă,
Fii şi piatra ce-şi găseşte
În ea liniştea adâncă...

Fii şi malul ce se-arată
Unui ochi în depărtare,
Fii şi barca ce cutează
Înspre cea din urmă zare...

Fii şi dorul ce îşi află
Împlinirea în alt dor,
Fii şi singur, tu cu tine,
Cât eşti încă-al tuturor...

Fii şi clipa ce îşi lasă
Toată zestrea veşniciei,
Fii şi Clopotul durerii,
Fii şi Oda Bucuriei!

Autor - Elia David

Complimente gratuite...

Miercurea fără cuvinte - 3

            În timp ce micuțele mele prietene, păsărelele, se înfruptă din hrana ce le-am pregătit-o, una a murit probabil de frig sau boală și am găsit-o pe terasă... Privirea ei tristă mi-a rămas întipărită în minte....

            Mai multe despre Miercurea fără cuvinte,  

aflați la doamna Carmen . 

VĂ  DORESC  TUTUROR  O  ZI  DE  MIERCURI  FRUMOASĂ!

Un nou început...

                                                                                         Sursă foto
        Astăzi am început din nou școala după o vacanță binefăcătoare… Se anunță a fi un semestru luuung, foarte lung… Și destul de încărcat… Imediat începe perioada concursurilor și a olimpiadelor…
        Știu că va trebui să muncesc foarte mult ca să fac față tuturor provocărilor… Și o voi face cu drag! Și mai știu că timpul îmi va fi inamic… Nu voi mai putea face tot ceea îmi doresc pentru că timpul nu îmi va permite…
        Cu siguranță, voi scrie pe blog - chiar dacă mai rar -  și voi trece și pe la voi, dragii mei prieteni… Pentru că voi avea nevoie de voi, de gândurile voastre bune…
     

VĂ  DORESC  TUTUROR  UN AN  PLIN  DE  REUȘITE!

La aniversare...

Scrisoare lui Eminescu (I)

 Bădie Mihai!…

Pe tărâmul acela al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, pe care de atâta amar de vreme hoinăreşti, ţi-o fi dor de ţară, de codri şi pâraie, de holdele pârguite şi fecioarele sfioase, de lacul albastru, de marea-nviforată, de lună şi de luceafăr, de stele şi de plopii singuratici. Ţi-o fi dor, bădie, să mai afli ce-i pe plai, ce-i în lume şi în suflet. Oi vrea să ştii câte împliniri s-au zămislit pe de-a-ntregul, câte vifore ne-au spulberat speranţele, cu câte oase ne-am însemnat hotarele, cu câte lacrimi ne-am plâns îngenuncherile.

Dulcea ta Românie a fost adesea otrăvită, acrită şi amărâtă de lifte din patru zări venite să ne ceară pământ şi apă. A fost adesea sfârtecată, jupuită, ciopârţită, i s-au tăiat picioarele şi mâinile, i-au înfundat gura, i-au scos ochii şi i-au spart timpanele, dar ea a continuat să strige „Victorie”, să blesteme, să se roage, să geamă şi să scrâşnească. Gloriile şi le-a plătit cu fluvii de sânge, dar laurii, au încununat frunţile altora; flăcăii ei s-au spetit în ocne şi temniţe, au murit în tranşee şi nici măcar morminte legiuite n-au avut.

Dorul ne-a hrănit sufletul şi speranţa. Ne-a fost dor de libertate, de pâine şi dreptate, de cer albastru şi de sărbători, de colinde şi altare. Cu cât ne-a fost dorul mai mare, cu atât ne-au îndepărtat mai mult de vatră. Au crezut că ni se rup firele, dar au fost ca funiile de mătase din poveşti. Mare-a fost trecutul, temut mi-e viitorul. Cârdurile de corbi ne dau mereu târcoale, cu hămeseala lor din totdeauna, lupii ne urlă pe la gardurile stârni, suntem singuri, tot mai singuri într-o lume străină şi haină. Dulcea Bucovină şi Ţara Basarabilor şi a Muşatinilor zac sub călcâi străin, iar azi nici nu îndrăznim să mai vorbim de ele, ca să nu deranjăm mărimuri de aiurea.

Mândru erai, bădie, când gândeai la viitor, dar tare mă tem că dacă ai citi istoria veacului ai înnebuni. Fiii mândri ai ţării, plăieşii de-altădată ai lui Ştefan, au fost umiliţi şi-ngenuncheaţi, batjocoriţi şi huiduiţi. Piatra-piatră de e piatră, o calcă roata şi crapă; o calcă de mii de ori şi-o aruncă în voitori. O ia apa, o ia vântul, nouă ne-a rămas cuvântul. Şi cuvăntu’ şi oftatu’, inima ca stânc-a stătu!

Răzbunare crudă, zău, că n-am făcut, chiar dacă prilejuri am avut destule. Ne-am apărat brazdele, vetrele, altarele şi pruncii. Dacă a fost nevoie, i-am speriat niţel la Mărăşeşti, Oituz, pe Jiu şi pe unde a mai vrut Dumnezeu. Atât şi nimic mai mult. I-am gonit cât am putut, ne-am curăţat hotarele, morţii i-am îngropat, bolnavii i-am vindecat, apoi am pus mâna pe coarnele plugului şi ne-am văzut de treabă. La sărbători avem răgaz şi-l ascultăm pe popa cum ne citeşte pomelnic lung cu cei ce nu s-au mai întors acasă dintre noi. Am ştiut că este un Dumnezeu acolo, sus, în ceruri, care cântăreşte şi judecă oameni şi popoare şi am mai lăsat şi-n seama Lui, c-a Lui e răzbunarea.

Ne-ai dorit, bădie, cu cuvânt de testament, să avem frăţie, precum stelele cerului, frunzele codrului, păsările văzduhului. Ne-am înfrăţit prin vreme de multe nevoi, am pus mână-n mână, umăr lângă umăr şi-am răzbit şi noi. Ne-am înfrăţit în faţa puştilor şi-a morţii, pe străzile Timişoarei, Bucureştiului, Sibiului şi Clujului şi al altor locuri de sfântă aduce re-aminte. Ne-am înfrăţit la greu şi la bucurie şi greul n-a mai fost atât de greu şi bucuria a fost mai mare. Ne-am înfrăţit în sărăcie, în umilinţă, pe câmpul de luptă, pe ogor la cules, la semănat, la cozi, la nunţi şi la înmormântări. Ne-am înfrăţit când am şoptit Mioriţa, Tatăl nostru, Manole, Manole, ori poeziile matale.

Multe am să-ţi spun, bădie Mihai, şi-o să revin curând.

Până atunci, cu bine! 

 Sursa 

Poveste parfumată - Parfumul copilăriei

“Fă-te, suflete, copil
  Şi strecoară-te tiptil
  Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
  Ca să poţi să te mai bucuri.”
 

 Copilărie
 Aş vrea să fiu mereu copil,
Să mă-nvârtesc fără sfială,
Să văd bujorii în April
Trezindu-se din amorţeală,

Şi-n iarba umedă covor
S-alerg desculţă pe afară,
Legat de coada unui nor
Să văd bondarul gras cum zboară,

Să simt parfum de flori de tei
Şi mâna mamei peste frunte,
Sărutul cald, iubirea ei,
Destinul încercând să-nfrunte,
………………………………....
Şi să miroasă pe pământ
A liliac şi micşunele,
Să zburd prin ploaie şi prin vânt
Cu ochii sus pe cer, la stele,

Să prind o gărgăriţă-n zbor
Şi să o urc pe degeţele,
S-ascult cum cântă într-un cor
În geamul casei, turturele,
……………………………........
S-aud pe tata povestind
Cum alerga copil pe-afară,
Cu drag în braţe să-l cuprind
Şi cerul mai frumos să-mi pară,

Şi-n geamul casei părinteşti
Să joc de-a mama şi de-a tata,
Şi-nchisă cartea cu poveşti
Să nu o simt o clipă gata,

Să suflu flori de păpădii
Şi să pocnesc în mâini zorele,
Şi struguri copţi şi mari din vii
Să-i strâng în coşuri de nuiele,
…………………………………
Să nu mă fac vreodată mare,
Rămân fetiţa din oglindă!
Copilăria, dalbă floare,
Cu-al ei parfum să mă cuprindă!
(Autor - Lidia Batali)

”Let the children have a world
Where there is no pain or sorrow
Where they all can live tomorrow
And they share a brighter day”


      Aș fi vrut, ca la această ediție a Poveștii parfumate ce are ca temă săptămâna aceasta Parfumurile copilăriei, să mă înscriu cu o postare în care să pot vorbi despre copilăria mea, copilărie atât de fericită…  Copilărie fără griji, în care mă bucur de sănătate, de părinți iubitori și de tot ce înseamnă inocență, fericire, joc, zâmbet, viață…
      Doar că gândurile mi se învălmășesc în minte sub impresiile trăite joi, în vizita mea la spital, la Iași, când am vizitat-o pe micuța mea prietenă, Alexandra.  Secția de Oncologie a Spitalului era plină de copii… Copii ca și mine… Copii care însă nu mai au zâmbet… Pentru că suferința a lăsat urme profunde pe chipurile lor… Trişti, apatici, palizi, cu cearcăne adânci sub ochi şi pete vineții acolo unde acele le-au străpuns venele…
        Copii a căror copilărie are alt parfum…. “Parfum”  de puncții, perfuzii, analize, citostatice… Și cel mai cumplit… le lipsesc banii necesari tratamentului în străinătate…
      Am cunoscut acolo și alți copii care se luptă cu boli cumplite a căror nume mi-e și frică să îl rostesc… Copii care se sting încetul cu încetul… Și care au nevoie de ajutor… Și eu mă simt atât de neputincioasă….
     Mi-aș dori ca toți copiii să aibă parte de o copilărie fericită… Și am învățat că fericirea înseamnă… sănătate… Doar atât!... Dacă ai sănătate, te poți considera fericit!...
       VĂ DORESC TUTUROR... MULTĂ SĂNĂTATE!...

Au mai scris pe aceeași temă: doamna Mirela,  Lolita, Rokssana, doamna Carmen, Max Peter,  Lili3d,  Gabi, Ciprian,  Luna Pătrată

Vizită la spital...

        Ieri după-amiază, împreună cu sora mea, Miriam, și cu părinții mei, am plecat spre Iași pentru a o vizita pe micuța mea prietenă, Alexandra Groza, care se află din nou la spital pentru o nouă cură de citostatice...

          Sigur s-a bucurat să ne vadă, deși chipul ei brăzdat de suferință nu a lăsat să se citească pe el prea mult bucuria... Majoritatea timpului a fost moleșită și apatică...

Mânuțele-i mici erau pline de vânătăi... Venele ei fragile au cedat de multe ori în fața tratamentului dur... și a tot fost înțepată din nou și din nou... Acum, medicamentele se scurg prin vena din picioruș, singura ce îi mai rămăsese neînțepată...

           Medicamentele au multe efecte secundare... Deja i-a apărut o alergie pe corp, este puțin umflată... Se luptă cu stări de vomă, indispoziții și dureri... Dureri prea mari pentru trupușorul ei fragil...
           Am plecat întristată de la spital... Am văzut prea multă suferință acolo...
           Am cunoscut încă un copil bolnav de leucemie, Andrei, de 14 ani, coleg de cameră cu Alexandra.

          Și toate saloanele erau pline cu copii... Copii bolnavi de cancer...

COPII CA ȘI MINE...

           OARE DE CE ATÂTA SUFERINȚĂ?

 O iubesc mult pe Alexandra și îmi doresc 

să se sfârșească curând chinul ei...

Ajutând și noi , chinul ei poate lua sfârșit mai repede...

Miercurea fără cuvinte - 2

     

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte aflați de la 

doamna Carmen.

Să aveți o zi de miercuri frumoasă!

Premiantă Most Wanted Blog

          Cu aceeași emoție și bucurie pe care le-am trăit la fiecare premiere la școală, vă fac cunoscut faptul că blogul meu a fost premiat cu Premiul Most Wanted Blog, „datorită pasiunii, imaginației, talentului, originalității și creativității dumneavoastră, dar mai ales datorită valorii morale și educative pe care pagina dumneavoastră o promovează în blogosfera românească!” Cuvinte muuult prea frumoase și muuult prea mari pentru mine…
     Sper să fiu la înălțimea așteptărilor… Orice premiu mă obligă… să fiu și mai bună!...
     Mulțumesc din suflet acelui autor MWB care m-a recomandat!... 
     Mulțumesc Most Wanted Blog pentru premiu!

Cititorul din peșteră

                                                                                            Sursă foto
   
       Nu cu multă vreme în urmă am citit o carte care m-a fascinat… Este vorba despre Cititorul din peșteră scrisă de Rui Zink.
       Eroul poveștii este un băiat de 15 ani ai cărui părinți au divorțat, el fiind nevoit să trăiască din furat.
       Într-o zi, fugind de niște polițiști, acesta s-a aruncat în mare ajungând apoi pe vasul unor pirați unde s-a ascuns într-un colț plin de cărți despre care a aflat mai târziu că erau momeală pentru a-l prinde pe Anibalector, un monstru uriaș  care îşi petrecea viaţa citind cărţile de pe corăbiile aruncate de mare pe insula sa.
         Căpitanul vasului se ghida după o hartă pe care a scăpat-o într-o zi peste bord. Băiatul s-a aruncat după hartă „salvându-le” piraților planurile de călătorie, aceștia acceptându-l și îndrăgindu-l chiar.
          După câteva zile, băiatul a fost învăluit de un abur, trezindu-se lângă monstrul Anibalector alături de multe schelete… Tot ce trebuia să facă era să citească pentru a nu fi mâncat de monstru. Astfel că citea multe cărți pe timpul zilei, iar seara le comenta împreună cu Anibalector, ținându-i astfel companie. Băiatul a prins astfel drag de cărți…
          După o vreme pirații l-au salvat pe băiat. Acesta însă nu a rezistat fără Anibalector. Băiatul a fost blestemat să fie scriitor pe viață. A învățat însă de la Anibalector multe lucruri, ca de exemplu:
      ,,Cititul înseamnă să faci lucrurile să se întâmple în capul tău. Nu să stai să te zgâieşti la un perete vorbitor!”
și că
 ,,cititorul trebuie să ştie să încerce a vorbi limba cărţii. A vorbi limba cărţii şi a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-şi risipească forţele vâslind contra mareei”,
iar
„Viaţa nu înseamnă să şezi pe canapea şi să dai din degete aşteptând să apară pe ecran ceva să te scoată din toropeală. O carte ne cere să mergem noi la ea. Un ecran cu imagini şi tâmpenii, nu. Este diferenţa dintre a călători şi a sta pe loc. Cartea ne obligă să călătorim, televiziunea să rămânem gură-cască.”
   
      Cartea este adresată celor care nu citesc. Cititorilor cărții autorul li se adresează astfel:
    ”Ocazional, am… cum să spun… miraje. Îmi plimb ochii peste feţele din jur, feţele voastre şi, ici şi colo, mi se pare că văd un Anibalector. În miniatură, bineînţeles, sau latent.” 

Miercurea fără cuvinte - 1

                 Deoarece mâine buna mea prietenă, Alexandra Groza,  va pleca din nou pentru multă vreme la spital, am petrecut cu ea și cu sora mea, Miriam, o zi grozavă în care ne-am distrat, ne-am jucat diverse jocuri, am pictat, am creat parfumuri...

                  ALEXANDRA, CURAJ! TOTUL VA FI BINE CURÂND! TE IUBESC!

                  ÎMI DORESC SĂ NE ÎNTÂLNIM SĂNĂTOȘI 

        MULTE ZILE DE MIERCURI!

Mai multe despre Miercurea fără cuvinte, aflați la

 doamna Carmen.